2ra-1718/14 — Constatarea încălcării termenului rezonabil la examinarea cauzei şi încasarea prejudiciului moral

dosarul nr.2ra-1718/14 prima instanţă: I. Gancear instanţa de apel: N. Cerna, A. Gavriliţa, A. Pahopol ÎNCHEIERE 12 iunie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Ion Druţă examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Eleonora Malahovscaia împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova cu privire la constatarea încălcării termenului rezonabil la examinarea cauzei şi încasarea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 14 ianuarie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Eleonora Malahovscaia şi apelul declarat de Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 10 iunie 2013, prin care cererea a fost admisă parţial, c o n s t a t ă: La 13 februarie 2013, Eleonora Malahovscaia s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova cu privire la constatarea încălcării termenului rezonabil la examinarea cauzei şi încasarea prejudiciului moral. În motivarea acţiunii a indicat reclamanta că la 20 martie 2008, a depus la Judecătoria Teleneşti o cerere de chemare în judecată, prin care a solicitat anularea deciziei Comisiei speciale a Consiliului raional Teleneşti din 19.02.2008 în partea ce se referă la respingerea cererii înaintate cu privire la recuperarea valorii bunurilor confiscate în rezultatul represiunilor politice în sumă totală de 464331 lei şi încasarea prejudiciului moral în sumă de 300000 lei.

Ulterior, a completat acţiunea solicitînd anularea deciziei Comisiei speciale a Consiliului raional Teleneşti din 19.02.2008 în partea ce se referă la refuzul în satisfacerea cererii cu privire la restituirea valorii bunurilor confiscate familiei represate şi ulterior reabilitate, încasarea de la Consiliul raional Teleneşti a valorii bunurilor confiscate în sumă de 609894 lei şi 500000 lei prejudiciu moral. Precizează reclamanta că a fost supusă represiunilor politice şi ulterior reabilitată astfel, avînd dreptul de a solicita despăgubirile prevăzute în acest caz. Indică reclamanta că drept probe au fost aduse adeverinţa de reabilitare eliberată de Direcţia Informaţii şi Evidenţe Operative a MAI din 14.06.2006, conform căreia, familia reclamantei (Oşoschii), inclusiv dânsa, au fost reabilitaţi.

A demonstrat în instanţele de judecată că nici un membru al familiei sale represate nu a primit compensaţii pentru averea confiscată şi nici nu există vreun act care să certifice acest fapt. La 09 februarie 2012, Curtea de Apel Bălţi a dispus admiterea apelului declarat de către Eleonora Malahovscaia şi a casat parţial hotărîrea Judecătoriei raionului Teleneşti din 05 octombrie 2011, pronunţînd o nouă hotărîre, prin care a dispus încasarea de la Consiliul raional Teleneşti a sumei de 316831 lei – contravaloarea bunurilor confiscate. Astfel, menţionează reclamanta că respectiva cauză, intentată la 20 martie 2008, a fost finisată abia la 09 august 2012, după patru ani şi cinci luni. Pe parcursul perioadei indicate, au fost pronunţate 11 hotărîri ale instanţelor de judecată din RM şi a fost nevoită să suporte toate consecinţele examinării îndelungate a cauzei.

Deoarece starea sănătăţii pe parcursul acestor ani i s-a înrăutăţit şi din cauza că nu erau pronunţate hotărîri în folosul ei, a fost nevoită să angajeze un avocat. În aceste circumstanţe, consideră reclamanta că i-a fost încălcat dreptul la examinarea cauzei în termen rezonabil, iar pe cale de consecinţă i s-a cauzat un prejudiciu moral, care solicită a fi compensat. Cere Eleonora Malahovscaia, repunerea în termen de adresare în instanţă, constatarea faptului încălcării termenului de examinare a cauzei, încasarea prejudiciului moral de 50000 lei şi a cheltuielilor de judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani din 10 iunie 2013, a fost admisă parţial cererea de chemare în judecată, s-a recunoscut faptul încălcării dreptului de examinare în termen rezonabil a cauzei civile; s-a încasat de la bugetul de stat în beneficiul reclamantei prejudiciul moral în suma de 5000 lei; în rest acţiunea a fost respinsă.

La 25 iunie 2013, Eleonora Malahovscaia a declarat apel împotriva hotărîrii instanţei de fond, solicitînd casarea parţială a hotărîrii cu emiterea unei noi hotărîri de admitere integrală a cererii de chemare în judecată. În motivarea apelului a indicat apelanta că instanţa de fond eronat a concluzionat asupra echităţii prejudiciului moral, or suma încasată de 5000 lei o apreciază ca diminuată nefondat. Consideră apelanta că instanţa urma să ţină cont de examinarea îndelungată a cauzei, cu încălcarea termenului rezonabil, iar reclamantei i-a fost cazat un prejudiciu moral enorm, prin urmare concluzia instanţei referitor la încasarea sumei în mărime de 5000 lei este neîntemeiată, or instanţa urma să ţină cont de dreptul lezat.

De asemenea, solicită încasarea şi cheltuielilor de judecată pentru asistenţa juridică de care a beneficiat. La 08 iulie 2013, Ministerul Justiţiei al RM a declarat apel împotriva hotărîrii instanţei de fond, solicitînd casarea hotărîrii cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii. În motivarea apelului a invocat apelantul că instanţa de fond a ignorat datele din raportul Judecătoriei Teleneşti din 02.04.2013, conform cărui cele mai multe amînări a şedinţei de judecată în speţa principală, au avut loc din cauza participanţilor la proces, prezentării cererilor de concretizare a pretenţiilor, cererilor, probelor şi actelor suplimentare, etc. Prin urmare, consideră apelantul că instanţa de fond urma să ţină cont că tergiversarea examinării cauzei nu se datorează instanţei judecătoreşti, astfel, concluzia primei instanţe este în contradicţie cu materialele cauzei.

Mai mult ca atît, consideră că reclamanta nu a fost lipsită de posibilitatea de a solicita urgentarea examinării cauzei, însă a acceptat tacit toate amînările. Astfel, consideră că nu există temei de constatare a încălcării termenului la examinarea cauzei, iar pe cale de consecinţă nu există temeiuri de încasare a prejudiciului moral. Totodată, consideră că instanţa a încasat o sumă care duce la îmbogăţirea fără justă cauză a reclamantei, iar suma este prea mare. De asemenea, menţionează că hotărîrea instanţei de fond nu corespunde normelor legale, este ne-argumentată, nemotivată, iar în esenţă este ilegală.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 14 ianuarie 2014, apelul declarat de către Eleonora Malahovscaia şi apelul declarat de Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova au fost respinse şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani din 10 iunie 2013. La 28 martie 2014, Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd: în principal, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 14 ianuarie 2014, cu emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie respinsă integral; în subsidiar, modificarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 14 ianuarie 2014, în sensul diminuării sumei despăgubirilor băneşti pentru prejudiciul moral. În motivarea recursului recurentul a invocat că decizia instanţei de apel este ilegală şi neîntemeiată.

În special, invocă recurentul că instanţa de apel a interpretat în mod eronat legea şi în acest sens a aplicat eronat normele de drept material. De asemenea, aprecierea probelor de către instanţa de apel a fost arbitrară. În acest sens, indică recurentul că instanţa de apel la emiterea deciziei din 30 octombrie 2013, a ignorat prevederile art. 192, alin. (2) din Codul de Procedură Civilă, care prevede că în mod prioritar şi de urgenţă se judecă pricinile privind încasarea pensiei de întreţinere, apărarea drepturilor şi intereselor minorului, repararea prejudiciului cauzat prin vătămare a integrităţii corporale sau prin altă vătămare a sănătăţii ori prin deces, litigiile de muncă, contestarea actelor normative, a hotărîrilor, acţiunilor sau inacţiunilor autorităţilor publice, ale altor organe şi organizaţii, ale persoanelor oficiale şi funcţionarilor publici.

La fel, susţine recurentul că instanţa, la emiterea deciziei din 14 ianuarie 2014, nu a ţinut cont de prevederile Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011, privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, prin care urma să menţină echilibrul între interesele individuale ale persoanei (intimatului) şi interesele generale ale întregii societăţi. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

Potrivit art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute în art. 433 CPC. În conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţa de apel aplicînd corect normele de drept material. În context, Colegiul constată că instanţa de apel a elucidat pe deplin circumstanţele cauzei formulîndu-şi opinia corelativ cu prevederile legislaţie relevante speţei.

Astfel, Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că Curtea de Apel Chişinău corect a apreciat că nu a fost luată atitudinea necesară şi nu a fost împiedicat eventualul abuz de drepturi procesuale. Mai mult, instanţa de apel, în decizia sa, a indicat asupra faptului că încălcarea termenului de examinare a cauzei nu se datorează în exclusivitate reclamantei, or încălcarea termenului a survenit şi ca rezultat al comportamentului pîrîtului, inclusiv a lipsei de atitudine în instanţa de judecată.

Respectiv, Colegiul susţine că instanţa de apel corect a determinat necesitatea admiterii cererii de chemare în judecată, aplicînd prevederile Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011, privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, cu dispunerea de a încasa prejudiciul moral în sumă de 5000 lei. În temeiul celor menţionate, Colegiul nu poate reţine argumentele indicate de către recurent în vederea admiterii cererii de recurs.

Mai mult, Colegiul învederează că dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, face ca acesta să fie respins de către instanţa de recurs din considerentul că motivele indicate în dezacord nu se încadrează în prevederile normei precitate şi nu constituie temei de casare a deciziei, recursul exercitat avînd caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt. În aceeaşi ordine de idei, Colegiul precizează că potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel.

Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, la caz, menţionează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror atît prima instanţă, cît şi instanţa de apel s-au pronunţat în mod corespunzător.

Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 432, art.433 lit. a) CPC, art.440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursul declarat de Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Nicolae Clima Judecătorul Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă