2rh-94/14 — Restabilirea în funcţie şi încasarea prejudiciului material şi moral

La 03 aprilie 2009 Vasile Popescu a depus cerere de chemare în judecată împotriva Întreprinderii pentru Silvicultură Orhei cu privire la restabilirea la lucru, încasarea prejudiciului material şi moral.

Drept temei a acţiunii, Popescu Vasile, a invocat că prin ordinul nr. 36-P din 14 martie 2009 a fost concediat din funcţie, cu acordul Comitetului Sindical, în baza art. 86 alin. (1) lit. k) pentru lucrul nesatisfăcător la lucrările de punere în valoare a masei lemnoase şi celei de exploatare a parchetelor, deşi dânsul lucrează la întreprinderea pentru o perioadă mai mare de 30 ani şi avînd studii superioare în domeniul respectiv.

Mai invocă că în ultimii 5 ani de 3 ori a fost eliberat nelegitim din lucru şi de fiecare dată a fost restabilit în funcţie prin hotărârile instanţelor judecătoreşti. Consideră că este o discriminare a administraţiei întreprinderii faţă de el pentru critica adusă în adresa ultimei. 1

Susţine că emiterea ordinului cu privire concedierea sa din serviciul, a servit actul din 31 ianuarie 2009, întocmit de reprezentanţii Agenţiei pentru Silvicultură „Moldsilva” şi în prezenţa şefului ocolului silvic Susleni Strechie Nicolae, pădurarul cantonului nr.14 ocolului silvic Susleni, Scripnic Valentina, conform căruia în cantonul nr. 14 s-au depistat tăiaţi ilicit 8 copaci de specie frasin, strejar, cu un volum total al masei lemnoase de 8,77 m3 şi în parcela 9, subparcela ,,k” 14 arbori cu volumul total de masă lemnoasă de 1,44 m3, 8 copaci tăiaţi sunt prăvăliţi într-o râpă foarte adâncă, unde se află şi până în prezent şi nu-s luaţi la balanţa contabilităţii.

La fel invocă că ulterior, a fost efectuat un nou control cu reprezentanţii Agenţiei „Moldsilva”, în urma căruia a fost întocmit actul din 16 februarie 2009, în care s-a indicat că a fost controlat parchetul 71B din cantonul silvic nr. 14, unde s-au depista tăieri silvice, ce s-au efectuat în trimestrele IV 2008 şi I 2009 concluzionând că tăierea a fost efectuată pe 1.9 ha. cu 0.9 ha mai mult decât prevedea autorizaţia.

Solicită anularea ordinului nr. 36-P din 14 martie 2009 prin care a fost concediat, restabilirea în funcţia de maistru-pădurar, încasarea din contul pârâtului în beneficiul său a salariului pentru absenţa forţată de la serviciu, repararea prejudiciului moral în mărime de 200000 lei şi a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Orhei din 06 iulie 2009 acţiunea a fost admisă parţial, restabilit Popescu Tudor în funcţia de maistru-pădurar la Întreprinderea pentru Silvicultură Orhei, ocolul silvic Susleni cu anularea ordinul nr. 36-p, p. 5 din 14 martie 2009 a Întreprinderii pentru Silvicultură Orhei în privinţa concedierii în baza art. 86 (1) lit. k) Codului muncii, ca fiind ilegal. Dispunînd executarea imediată a hotărîrii în partea restabilirii la lucru. Prin aceiaşi hotărîre s-a încasat din contul Întreprinderii pentru Silvicultură Orhei în beneficiul lui Popescu Vasile salariul pentru absenţa forţată de la lucru în mărime de 5588 lei pentru perioada de 14 martie 2009 – 06 iulie 2009, dispunînd executarea imediată a hotărîrii în partea încasării salariului mediu pentru absenţa forţată de la lucru în mărimea unui salariu de 1500 lei, s-a încasat din contul Întreprinderii pentru Silvicultură Orhei în beneficiul lui Popescu Vasile suma de 80000 lei cu titlu de prejudiciu moral şi cheltuielile pentru acordarea asistenţei juridice în mărime de 1000 lei, cît şi taxa de stat în folosul statului în mărime de 370 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 decembrie 2012 a fost admis apelul declarat de către Întreprinderea pentru Silvicultură Orhei, modificată hotărârea primei instanţe în partea încasării prejudiciului moral prin micşorarea cuantumului prejudiciului moral încasat de la 80000 lei până la 1500 lei, în rest hotărârea primei instanţe fiind menţinută.

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 04 septembrie 2013, a fost respins recursul declarat de către Popescu Vasile şi admis recursul declarat de ÎS „Întreprinderea pentru Silvicultură Orhei”, casată decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea a lui Popescu Vasile a fost respinsă. 2

La 11 noiembrie 2013, Popescu Vasile a depus cerere de revizuire împotriva deciziei instanţei de recurs, solicitînd admiterea cererii, casarea deciziei instanţei de recurs, cu rejudecarea cauzei şi dispunerea menţinerii hotărîrii primei instanţe.

În motivarea cererii de revizuire, Popescu Vasile, a invocat că nici instanţa de apel şi nici instanţa de recurs nu au luat în consideraţie toate momentele esenţiale ale cauzei, şi anume că dînsul nu este persoană cu răspundere materială, iar conform instrucţiunii de funcţie, maestru-pădurar, se supune nemijlocit şefului şi adjunctului acestuia.

Susţine că tăierea ilicită a 22 copaci a fost pusă la evidenţa numai datorită insistenţei sale către organele competente, iar cît priveşte tăierea rasă din parchetul 71B, invocă că evidenţa producţiei forestiere a petrecut-o şeful ocolului silvic Susleni, care şi a dat pădurarului în primire producţia.

Mai invocă că instanţele nu au luat în consideraţie că, în ultimii 10 ani, împotriva sa, de către administraţia întreprinderii pentru silvicultură Orhei, au fost intentate 14 dosare penale, civile şi contravenţionale şi numai datorită instanţelor judecătoreşti şi a Directorului General al Agenţiei Moldsilva dînsul a fost menţinut la lucru şi anulate sancţiunile penale şi civile, inclusiv 14 eliberări ilicite din serviciu.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă din considerentele ce urmează.

La caz, se constată că cererea de revizuire este depusă de către Popescu Vasile împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 04 septembrie 2013, prin care a fost respins recursul declarat de către Popescu Vasile şi admis recursul declarat de ÎS „Întreprinderea pentru Silvicultură Orhei”, casată decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea a lui Popescu Vasile a fost respinsă recursul declarat de Aurelia Plămădeală a fost considerat inadmisibil.

Este de reţinut că deşi, Vasile Popescu a depus cererea de revizuire împotriva actului de dispoziţie al instanţei de recurs, ultimul nu a invocat nici un temei de declarare a revizuirii.

În acest context se va remarca că în conformitate cu art. 451 CPC, cererea de revizuire se depune în scris de persoanele menţionate la art. 447 CPC, indicându-se în mod obligatoriu temeiurile consemnate la art. 449 CPC şi anexându-se probele ce le confirmă.

Din dispoziţiile legale enunţate urmează că revizuirea este o cale de atac de retractare şi nu de reformare prin intermediul căreia se poate obţine anularea unei hotărâri judecătoreşti irevocabile şi reînnoirea judecăţii în cazurile expres determinate de lege, iar retractarea neîntemeiată a hotărârii contestate poate duce la încălcarea principiului stabilităţii raporturilor juridice. De aceea, legea admite revizuirea numai în cazuri strict determinate, care sunt prevăzute în mod limitativ în art. 449 CPC.

Prin prisma normei enunţate, la caz se constată că revizuentul Popescu Vasile în cererea de revizuire nu a invocat nici un temei prevăzut la art. 449 CPC, în baza 3 căruia se poate solicita revizuirea hotărârii, ci a oferit împrejurări ce ţin de fondul cauzei, care nu se încadrează în temeiurile reglementate de acest articol.

Astfel, admiterea cererii de revizuire, în asemenea împrejurări, ar contravine principiului securităţii raporturilor juridice şi ar constitui o violare a art. 6 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

În susţinerea opiniei enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie invocă şi hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 03 martie 2009 în cazul Eugenia şi Doina Duca contra Moldovei, în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat că securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului autorităţii lucrului judecat, care instituie că nici o parte nu este în drept să solicite revizuirea unei hotărâri definitive şi obligatorii întru obţinerea unei reexaminări şi unei noi soluţii în cauză. Competenţa de revizuire a instanţelor superioare ar trebui să fie exercitată pentru a corecta erorile judiciare şi omisiunile justiţiei, dar nu pentru a efectua o nouă examinare. Revizuirea nu ar trebui apreciată ca un recurs deghizat. O distanţare de la principiul respectiv este justificată doar atunci când este determinată de circumstanţe cu caracterele substanţiale şi obligatorii.

Din considerentele menţionate şi având în vedere că cererea de revizuire nu indică careva temeiuri prevăzute de art. 449 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. art. 269-270, art. 453 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Popescu Vasile împotriva decizie Curţii Supreme de Justiţie din 04 septembrie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Popescu Vasile împotriva Întreprinderii pentru Silvicultură Orhei cu privire la restabilirea la lucru, încasarea prejudiciului material şi moral. Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Iuliana Oprea Ion Druţă Tamara Chişca-Doneva 4