2ra-2402/13 — Anularea sancţiunilor disciplinare, restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru lipsa forţată de la lucru

prima instanţă: V.Negruţa dosarul nr. 2ra-2402/13 instanţa de apel: N.Craiu, L.Bulgac, A.Minciuna DECIZIE 16 octombrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Vera Macinskaia, Tamara Chişca-Doneva, Ion Vîlcov, Valentina Clevadî examinînd recursul declarat de către Popescu Vasile, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Popescu Vasile împotriva întreprinderii de stat „Întreprinderea pentru silvicultură Orhei” cu privire la anularea sancţiunilor disciplinare, restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru lipsa forţată de la lucru, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 20 martie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de către întreprinderea de stat „Întreprinderea pentru silvicultură Orhei”, s-a casat hotărîrea Judecătoriei Orhei din 28 decembrie 2012, fiind emisă o nouă hotărîre de respingere a acţiunii, c o n s t a t ă La 03 iulie 2012 Popescu Vasile a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎS „Întreprinderea pentru silvicultură Orhei” privind anularea sancţiunilor disciplinare, restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru lipsa forţată de la lucru.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că din anul 1974 a fost angajat la ÎS „Întreprinderea pentru silvicultură Orhei”, exercitînd pe parcursul a 37 de ani mai multe funcţii, ultima funcţie deţinută a fost maistru pădurar al ocolului silvic Susleni. Prin ordinul nr.102-c din 03 iunie 2011 a fost eliberat din funcţia deţinută, în temeiul art.206 alin. (1) lit.d) şi 86 alin. (1) lit.g) Codul muncii, pentru încălcarea repetată pe parcursul unui an a obligaţiilor de muncă, dacă anterior au fost aplicate sancţiuni disciplinare.

Consideră că, ordinul de concediere este ilegal, iar eliberarea lui din funcţia deţinută este de fapt o răfuială din partea administraţiei, începută din anul 2002, fapt confirmat prin sentinţa de achitare a Judecătoriei Orhei din 26 mai 2003 şi prin decizia Colegiului Penal al Curţi de Apel Chişinău din 25 noiembrie 2011, pronunţată în cadrul unui alt dosar penal . În ultimii ani de către administraţia Întreprinderii pentru silvicultură Orhei au fost intentate 14 dosare penale, civile şi contravenţionale. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 25 aprilie 2007 a fost restabilit în funcţia de maistru-pădurar în ocolul silvic Susleni, care a fost executată de către pîrît doar peste cinci zile, la 03 mai 2007, fiind restabilit în funcţia de maistru pădurar în baza ordinului nr.27-c.

La 08 mai 2007, în lipsa acordul lui, prin ordinul nr.31-c a fost permutat în calitate de maistru-pepenier, care ulterior a fost abrogat prin ordinul nr.44- c din 18 iunie 2007. Susţine că, după restabilirea în funcţia de maistru-pădurar în perioada 2009- 2010 a lucrat fără instrumente şi a fost ţinut în sediul ocolului silvic Susleni, cu toate că activitatea lui era permanent legată cu ieşirea în teritoriu. La 03 iulie 2010 prin ordinul nr.86-p i-a fost aplicată sancţiune disciplinară sub formă de mustrare pentru comiterea cazului de tăiere ilicită în cantonul nr.3 a ocolului silvic Susleni, iar materialele au fost remise pentru atragerea la răspundere administrativă. Prin ordinul nr.122-p din 23 septembrie 2010 i-a fost aplicată sancţiune disciplinară sub formă de mustrare aspră, pentru încălcarea disciplinei de muncă în diminuarea intenţionată a volumului pe picior din pachetele de produse principale.

Menţionează reclamantul că anterior, nu a contestat ordinele nr.86-p din 03 iulie 2010 şi nr.122-p din 23 septembrie 2010, deoarece în instanţa de judecată se află la examinare o altă acţiunea a lui privind restabilirea la serviciu, soluţionarea căreia a fost suspendată pe un termen mai mult de un an şi jumătate pînă la examinarea dosarului penal, iar directorul întreprinderii i-a promis că după finisarea tuturor dosarelor va fi restabilit în funcţie pe cale amiabilă. Consideră că, la aplicarea sancţiunilor disciplinare nu existau temeiuri de a fi sancţionat, deoarece permanent şi-a îndeplinit obligaţiunile sale de funcţie, chiar şi în lipsa instrumentelor necesare. În urma procedurii ilegale de concediere, i-a fost cauzat prejudiciu moral, precum şi i-a fost adusă atingere demnităţii şi reputaţiei profesionale.

Prin cererea de chemare în judecată şi cererile suplimentare reclamantul Popescu Vasile a solicitat repunerea în termenul de adresare în instanţa de judecată, anularea ordinelor ÎS „Întreprinderea pentru silvicultură Orhei” nr.86-p din 03 iulie 2010, nr.122-p din 23 septembrie 2010, nr. 42-c din 15 februarie 2012 cu privire la aplicarea sancţiunilor discipinare şi nr.102-c din 03 iunie 2011 în partea concedierii lui din funcţia deţinută, restabilirea în funcţia de maistru-pădurar ocolul silvic Susleni ÎS „Întreprinderea pentru silvicultură Orhei”, încasarea salariului pentru lipsa forţată de la lucru în mărime de 24 453 lei, compensaţiilor, indemnizaţiei pentru vechimea în muncă, premiilor cuvenite şi repararea prejudiciului moral în mărime de 500 000 lei (f.d.

2-4, 76-77). Prin hotărîrea Judecătoriei Orhei din 28 decembrie 2012 a fost repus Popescu Vasile în termenul de adresare în instanţa de judecată şi s-au anulat ordinele ÎS „Întreprinderea pentru silvicultură Orhei” nr.86-p din 03 iulie 2010, nr.122-p din 23 septembrie 2010, nr. 42-c din 15 februarie 2012 privind aplicarea lui Popescu Vasile a sancţiunilor disciplinare şi nr.102-c din 03 iunie 2011 în partea concedierii Popescu Vasile din serviciu, fiind restabilit Popescu Vasile în funcţia de maistru-pădurar al ocolului silvic Susleni ÎS „Întreprinderea pentru silvicultură Orhei”. S-a încasat de la 2 ÎS „Întreprinderea pentru silvicultură Orhei” în beneficiul lui Popescu Vasile salariul pentru lipsa forţată de la lucru în mărime de 45 501 lei şi prejudiciul moral în mărime de 25 000 lei, iar în beneficiul statului taxa de stat 270 lei.

În rest, pretenţiile au fost respinse. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 martie 2013, a fost admis apelul declarat de către ÎS „Întreprinderea pentru silvicultură Orhei”, s-a casat hotărîrea Judecătoriei Orhei din 28 decembrie 2012, fiind emisă o nouă hotărîre de respingere a acţiunii. La 27 mai 2013 Popescu Vasile a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii primei instanţe. Recurentul în motivarea recursului a indicat că instanţa de apel la examinarea pricinii nu a luat în consideraţie toate circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii şi în acest sens a aplicat eronat normele de drept material, nu a aplicat legea care trebuia aplicată.

Consideră că înt În conformitate cu art. 434 al. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă că copia deciziei motivate a instanţei de apel a fost expediată părţilor de către Curtea de Apel Chişinău la 08 aprilie 2013. Astfel, recurentul s-a conformat prevederilor legale şi recursul se consideră depus în termen. Judecînd recursul declarat de către Popescu Vasile împotriva deciziei date în apel, în limitele invocate în recurs şi în baza referinţei depuse de către intimatul ÎS „Întreprinderea pentru silvicultură Orhei”, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea deciziei instanţei de apel, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit.a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. Conform art. 86 al. (1) lit. g) Codul muncii, concedierea – desfacerea din iniţiativa angajatorului a contractului individual de muncă pe durată nedeterminată, precum şi a celui pe durată determinată – se admite pentru încălcarea repetată, pe parcursul unui an, a obligaţiilor de muncă, dacă anterior au fost aplicate sancţiuni disciplinare. Conform art. 201 Codul muncii, disciplina muncii reprezintă obligaţia tuturor salariaţilor de a se subordona unor reguli de comportare stabilite în conformitate cu prezentul cod, cu alte acte normative, cu convenţiile colective, cu contractele colective şi cu cele individuale de muncă, precum şi cu actele normative la nivel de unitate, inclusiv cu regulamentul intern al unităţii.

Conform art. 202 Codul muncii, disciplina de muncă se asigură în unitate prin crearea de către angajator a condiţiilor economice, sociale, juridice şi organizatorice necesare prestării unei munci de înaltă productivitate, prin formarea unei atitudini 3 conştiente faţă de muncă, prin aplicarea de stimulări şi recompense pentru muncŕ conştiincioasă, precum şi de sancţiuni în caz de comitere a unor abateri disciplinare. Conform art. 206 alin. (1) şi (5) Codul muncii, pentru încălcarea disciplinei de muncă, angajatorul are dreptul să aplice faţă de salariat următoarele sancţiuni disciplinare: a) avertismentul; b) mustrarea; c) mustrarea aspră; d) concedierea (în temeiurile prevăzute la art.86 alin.(1) lit.g)-r).

La aplicarea sancţiunii disciplinare, angajatorul trebuie să ţină cont de gravitatea abaterii disciplinare comise şi de alte circumstanţe obiective. Din materialele cauzei rezultă că, Popescu Vasile a fost angajat în funcţia de maistru-pădurar al ocolului silvic Susleni ÎS „Întreprinderea pentru silvicultură Orhei”. Prin ordinul ÎS „Întreprinderea pentru silvicultură Orhei” nr.86-p din 03 iulie 2010 lui Popescu Vasile i-a fost aplicată sancţiune disciplinară sub formă de mustrare, pentru comiterea cazului de tăiere ilicită în cantonul nr.3 a ocolului silvic Susleni. Ordinul menţionat i-a fost adus la cunoştinţă recurentului la 13 iulie 2010 (f.d.

9). La 23 septembrie 2010 prin ordinul ÎS „Întreprinderea pentru silvicultură Orhei” nr.122-p recurentului i-a fost aplicată sancţiune disciplinară sub formă de mustrare aspră, pentru încălcarea disciplinei de muncă în diminuarea intenţionată a volumului pe picior din pachetele cu tăieri de produse principale şi tăieri de produse secundare în cadrul întreprinderii (f.d. 6-7). Prin ordinul ÎS „Întreprinderea pentru silvicultură Orhei” nr.42-c din 15 februarie 2011 recurentului Popescu Vasile i-a fost aplicată sancţiune disciplinară sub formă de mustrare aspră, pentru organizarea nesatisfăcătoare a lucrului la compartimentul - paza fondului forestier, controlul nesatisfăcător al activităţii angajaţilor subordonaţi căt priveşte paza fondului forestier de tăieri ilicite.

Ordinul i-a fost adus la cunoştinţă la 15 martie 2013 (f.d.85-86). La 03 iunie 2011 prin ordinul ÎS „Întreprinderea pentru silvicultură Orhei” nr.102-c Popescu Vasile a fost eliberat din funcţia deţinută, în temeiul art.206 alin. (1) lit.d) şi 86 alin. (1) lit.g) Codul muncii, pentru activitatea nesatisfăcătoare cît ţine de asigurarea pazei pădurii contra tăierilor ilicite în sectorul încredinţat şi admiterea repetată a cazurilor de tăieri ilicite în volume mari, precum şi pentru încălcarea regulilor de exploatare a parchetelor (f.d.78-80).

Prin cererea de chemare în judecată înaintată în pricină la 03 iulie 2012, Popescu Vasile a solicitat repunerea în termen de adresare în instanţa de judecată, anularea ordinelor ÎS „Întreprinderea pentru silvicultură Orhei” nr.86-p din 03 iulie 2010, nr.122-p din 23 septembrie 2010, nr. 42-c din 15 februarie 2012 cu privire la aplicarea sancţiunilor disciplinare şi nr.102-c din 03 iunie 2011 în partea concedierii lui din funcţia deţinută, restabilirea în funcţia de maistru-pădurar, încasarea salariului pentru lipsa forţată de la lucru, compensaţiilor, indemnizaţiei pentru vechimea în muncă, premiilor cuvenite şi repararea prejudiciului moral.

Conform art.355 alin. (1) lit.a) şi alin. (2) din Codul muncii, cererea privind soluţionarea litigiului individual de muncă se depune în instanţa de judecată în termen de 3 luni de la data cînd salariatul a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului său.Cererile depuse cu omiterea, din motive întemeiate, a termenelor prevăzute la alin.(1) pot fi repuse în termen de instanţa de judecată. 4 Astfel, recurentul Popescu Vasile în caz că nu era de acord ordinele privind aplicarea sancţiunilor disciplinare, urma să să se adreseze în instanţa de judecată în termen de 3 luni din momentul semnării acestuia, însă recurentul nu a respectat cerinţele normelor de drept menţionate. În conformitate cu art.116 alin. (1), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă.

La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Repunerea în termen nu poate fi dispusă decît în cazul în care partea şi-a exercitat dreptul la acţiune înainte de împlinirea termenului de 30 de zile, calculat din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care justifică depăşirea termenului de procedură. În acest ses Colegiul reţine că, careva probe întru confirmarea faptului că termenul de prescripţie a fost depăşit din motive temeinic justificate, nu au fost prezentate instanţei.

În circumstanţele relevate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră justă concluzia instanţei de apel cu privire la respingerea cererii de repunere în termen de adresare în instanţa judecătorească şi respingerea cerinţelor lui Popescu Vasile privind anularea ordinelor ÎS „Întreprinderea pentru silvicultură Orhei” nr.86-p din 03 iulie 2010, nr.122-p din 23 septembrie 2010, nr. 42-c din 15 februarie 2012 şi nr.102-c din 03 iunie 2011 ca fiind depuse cu omiterea termenului de prescripţie.

Totodată, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie conchide că, procedura stabilită pentru emiterea ordinelor contestate a fost respectată de intimat, iar aplicarea sancţiunilor disciplinare recurentului pentru încălcarea obligaţiilor de muncă a fost efectuată în strictă conformitate cu prevederile Codului muncii, ţinînd cont de gravitatea abaterii disciplinare comise şi de alte circumstanţe obiective, fiind juste concluziile instanţei de apel în acest sens. Nu este întemeiat şi se respinge argumentul recurentului cu referire la faptul că sancţiunile disciplinare au fost aplicate în lipsa unor temeiuri şi constituie de fapt o răfuială din partea administraţiei întreărinderii, deoarece au fost expuse şi s-a dat apreciere atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel.

Nu poate fi reţinut nici argumentul recurentului precum că instanţa de apel la emiterea deciziei contestate a aplicat şi interpretat eronat normele de drept material, deoarece sînt pur declarative, fiind invocate doar pentru a se încadra în temeiurile declarării recursului, prevăzute de art. 400 al. (2) CPC. Din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul, că decizia instanţei de apel este legală şi întemeiată, corespunde circumstanţelor de fapt stabilite prin probele administrate şi raportate la legea materială, iar argumentele invocate de către recurent sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine decizia instanţei de apel.

5 În conformitate cu art. 445 al.(1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e : Se respinge recursul declarate de către Popescu Vasile. Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 martie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Popescu Vasile împotriva întreprinderii de stat „Întreprinderea pentru silvicultură Orhei” cu privire la anularea sancţiunilor disciplinare, restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru lipsa forţată de la lucru. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Vera Macinskaia Tamara Chişca-Doneva Ion Vîlcov Valentina Clevadî 6