2ra-1150/14 — Anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru lipsa forţată de la muncă, a penalităţii de întîrziere şi repararea prejudiciului moral

prima instanţă: T. Troianovschi dosarul nr. 2ra-1150/14 instanţa de apel: N. Cernat, A. Pahopol, A. Gavriliţa DECIZIE 28 mai 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu, Judecătorii Tamara Chişca – Doneva, Valentina Clevadî, Iuliana Oprea, Ion Druţă examinînd, fără citarea părţilor, recursul declarat de către Ţurcan Vasile, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Ţurcan Vasile împotriva Întreprinderii de Stat „Întreprinderea pentru Silvicultură Orhei” cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru lipsa forţată de la muncă, a penalităţii de întîrziere şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 26 noiembrie 2013, prin care apelul declarat de către Întreprinderea de Stat „Întreprinderea pentru Silvicultură Orhei” a fost admis, casată hotărîrea Judecătoriei Orhei din 30 mai 2013 şi emisă o nouă hotărîre, c o n s t a t ă La 28 martie 2012 Ţurcan Vasile a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎS „Întreprinderea pentru Silvicultură Orhei” cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru lipsa forţată de la muncă, a penalităţii de întîrziere şi repararea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, prin ordinul nr. 44-C din 17 mai 2010 dînsul a fost angajat în funcţia de economist desfaceri la ÎS „Întreprinderea pentru Silvicultură Orhei”, cu salarizare pe unitate de timp – 1580 lei lunar, începînd cu 17 mai 2010. La 29 decembrie 2011 pîrîtul i-a prezentat spre cunoştinţă ordinul nr. 225-C despre reducerea funcţiei de economist desfaceri, cu propunerea unei alte funcţii de pădurar-vînzător în cadrul ocolului silvic Susleni. Menţionează reclamantul că dînsul a refuzat funcţia propusă, drept rezultat a fost concediat în temeiul art. 88 al. (1) lit. b) Codul muncii – reducerea statelor. Consideră reclamantul ordinul de concediere ilegal, concedierea sa avînd loc fără preavizare prealabilă şi fără acordul organului sindical.

La fel indică reclamantul, funcţia ce i-a fost propusă nu corespunde studiilor şi specialităţii pe care le deţine, pe cînd funcţiile vacante în cadrul întreprinderii ce corespund pregătirii sale profesionale nu i-au fost propuse. Cere reclamantul, anularea ordinului nr. 225-C a ÎS „Întreprinderea pentru Silvicultură Orhei” privind concedierea sa, emis la 29 decembrie 2011, restabilirea în funcţie, încasarea de la pîrît în beneficiul său a salariului pentru absenţa forţată de la muncă, penalităţii în mărime de 0,1% pentru fiecare zi de întîrziere şi repararea prejudiciului moral. Prin hotărîrea Judecătoriei Orhei din 30 mai 2013 acţiunea a fost admisă parţial, fiind anulat ordinul nr. 226-C din 29 decembrie 2011 emis de către ÎS „Întreprinderea pentru Silvicultură Orhei” cu restabilirea lui Ţurcan Vasile în funcţia de economist pe desfaceri la ÎS „Întreprinderea pentru Silvicultură Orhei”.

S-a încasat de la ÎS „Întreprinderea pentru Silvicultură Orhei” în beneficiul lui Ţurcan Vasile suma de 46909 lei cu titlu de salariu pentru absenţa forţată de la muncă, suma de 3500 lei cu titlu de prejudiciu moral, suma de 650 lei – cheltuieli de judecată pentru efectuarea expertizei şi 1500 lei – cheltuieli pentru asistenţă juridică. În rest acţiunea a fost respinsă.

S-a încasat de la ÎS „Întreprinderea pentru Silvicultură Orhei” în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 1407 lei Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 26 noiembrie 2013 apelul declarat de către ÎS „Întreprinderea pentru Silvicultură Orhei” a fost admis, casată hotărîrea primei instanţe şi emisă o nouă hotărîre prin care acţiunea a fost admisă parţial, fiind modificat ordinul nr. 226-C din 29 decembrie 2011 cu privire la eliberarea lui Ţurcan Vasile din funcţia de economist de desfaceri în cadrul ÎS „Întreprinderea pentru Silvicultură Orhei”, începînd cu 30 decembrie 2011, prin constatarea eliberării lui Ţurcan Vasile, pe motivul reducerii statelor de personal începînd cu data de 01 martie 2012. La 06 februarie 2014 Ţurcan Vasile a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 26 noiembrie 2013, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei recurate cu menţinerea hotărîrii primei instanţe.

Recurentul în motivarea recursului a indicat că la emiterea deciziei instanţa de apel a apreciat arbitrar circumstanţele pricinii şi a aplicat eronat normele de drept material. La 26 februarie 2014 în adresa ÎS „Întreprinderea pentru Silvicultură Orhei” a fost expediată copia recursului declarat de către Ţurcan Vasile, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei la recurs. La 10 martie 2014 ÎS „Întreprinderea pentru Silvicultură Orhei” a depus referinţă, în care a cerut respingerea recursului declarat de către Ţurcan Vasile şi menţinerea deciziei instanţei de apel ca fiind legală şi întemeiată. În conformitate cu art. 434 al. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Materialele cauzei atestă că Curtea de Apel Chişinău a expediat în adresa recurentului copia deciziei motivate la 19 decembrie 2013. Astfel, recursul se consideră depus în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, prezentul recurs se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele recursului şi obiecţiile expuse în referinţă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul urmează a fi 2 admis cu casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii primei instanţe, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 al. (1) lit. f) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanţei de apel şi să menţină hotărîrea primei instanţe.

Din materialele dosarului rezultă că, în temeiul ordinului nr. 44-C din 17 mai 2010, emis de către ÎS „Întreprinderea pentru Silvicultură Orhei”, recurentul- reclamant Ţurcan Vasile a fost angajat în funcţia de economist desfacere în cadrul ÎS „Întreprinderea pentru Silvicultură Orhei”, începînd cu data de 17 mai 2010. În luna septembrie 2011, în urma analizei situaţiei economice a întreprinderii şi necesităţii reale de personal în vederea organizării eficiente a ţinerii evidenţei contabile, ÎS „Întreprinderea pentru Silvicultură Orhei” a decis asupra desfiinţării funcţiei de economist de desfaceri. Prin demersul nr. 01-14/318 din 22 octombrie 2011 administraţia ÎS „Întreprinderea pentru Silvicultură Orhei” a solicitat Consiliului de administrare al ÎS „Orhei” modificarea statutului de funcţii şi a organigramei în sensul reducerii funcţiei economist pe desfaceri.

Prin demersul nr. 01-14/351 din 24 octombrie 2011 administraţia ÎS „Întreprinderea pentru Silvicultură Orhei” a solicitat acordul Comitetului Sindical al organizaţiei primare a întreprinderii la modificările statutului de funcţii şi a organigramei cu privire la reducerea funcţiei de economist pe desfaceri şi introducerea în statele de personal pe anul 2012 cîte o unitate de funcţie de pădurar – vînător pentru fiecare ocol silvic. Potrivit procesului-verbal nr. 10 al şedinţei organului sindical din 26 octombrie 2011, s-a dat acordul la modificarea statelor de personal în cadrul întreprinderii, cu introducerea a 6 unităţi de pădurar – vînător şi reducerea funcţiei de economist pe desfaceri.

Prin hotărîrea Consiliului de administrare al ÎS „Întreprinderea pentru Silvicultură Orhei” din 15 noiembrie 2011 (p. 3 din procesul verbal nr. 7), s-a decis asupra reducerii funcţiei de economist pe desfaceri începînd cu 01 decembrie 2011. În temeiul ordinului nr. 204-C din 23 noiembrie 2011 ÎS „Întreprinderea pentru Silvicultură Orhei” a dispus modificarea statutului de funcţii şi a organigramei cu privire la reducerea funcţiei de economist pe desfaceri şi introducerea a 6 unităţi de pădurar – vînător, începînd cu 01 decembrie 2011. Iar prin ordinul nr. 225-C din 29 decembrie 2011 „Cu privire la preavizarea salariatului despre reducerea funcţiei”, în temeiul ordinului nr. 204-C din 23 noiembrie 2011, s-a decis aducerea spre cunoştinţă salariatului Ţurcan Vasile despre reducerea funcţiei de economist pe desfaceri şi propunerea acestuia unei alte funcţii – pădurar-vînător în cadrul ocolului silvic Susleni.

Ordinul menţionat a fost adus la cunoştinţă recurentului-reclamant Ţurcan Vasile la 29 decembrie 2011, ultimul refuzînd funcţia propusă şi ocuparea unei alte funcţii cu salariu diminuat. Prin ordinul nr. 226-C din 29 decembrie 2011 „Cu privire la concediere”, în baza ordinului nr. 225-C din 29 decembrie 2011 „Cu privire la reducerea funcţiei şi refuzul în scris a lui Ţurcan Vasile de a ocupa o altă funcţie, s-a dispus încetarea 3 contractului individual de muncă cu salariatul Ţurcan Vasile, economist pe desfaceri, în temeiul art. 86 al. (1) lit. c) Codul muncii, cu achitarea a două salarii de funcţie. Conform art. 86 al. (1) lit. c) Codul muncii, concedierea – desfacerea din iniţiativa angajatorului a contractului individual de muncă pe durată nedeterminată, precum şi a celui pe durată determinată – se admite la reducerea numărului sau a statelor de personal din unitate.

Conform art. 87 al. (1) şi (4) Codul muncii, concedierea salariaţilor membri de sindicat în cazurile stipulate la art.86 alin.(1) lit.c), d), e), g) şi h) poate avea loc doar cu acordul preliminar scris al organului (organizatorului) sindical din unitate. În celelalte cazuri, concedierea se admite cu consultarea prealabilă a organului (organizatorului) sindical din unitate. Organele sindicale (organizatorii sindicali) indicate la alin.(1)-(3) îşi vor comunica acordul sau dezacordul privind concedierea salariatului în termen de 10 zile lucrătoare de la data solicitării acordului de către angajator. În cazul în care răspunsul nu a fost primit de angajator în acest termen, acordul organului respectiv se prezumă.

Conform art. 89 al. (2) Codul muncii, în cazul concedierii unui membru de sindicat fără acordul organului sindical, cînd acordul respectiv este necesar conform art.87, instanţa de judecată, prin hotărîre, restabileşte salariatul la locul de muncă. Astfel, în cazul în care legea condiţionează concedierea de existenţa acordului preliminar, nerespectarea acestor dispoziţii atrage nulitatea absolută a actului de concediere cu restabilirea în funcţie a salariatului. În cadrul dezbaterilor judiciare, atît în prima instanţă, cît şi în instanţa de apel s-a stabilit cert că intimatul-pîrît ÎS „Întreprinderea pentru Silvicultură Orhei” nu a respectat prevederile art. 87 Codul muncii, şi anume nu a solicitat acordul Comitetului sindical din unitate la concedierea lui Ţurcan Vasile din funcţia de economist pe desfaceri.

Acest fapt nu a fost negat de către angajator în referinţa depusă în prima instanţă (f.d. 34-35) şi în cererea de apel (f.d. 155- 157). Instanţa de recurs reţine că, acordul organului sindical cu privire la reducerea funcţiei de economist pe desfaceri expus în procesul-verbal al şedinţei Comitetului sindical nu poate înlocui acordul acestuia la concedierea salariatului care ocupa această funcţie. Or, reducerea funcţiei nu presupune neapărat concedierea salariatului care ocupă această funcţie, fiind posibil transferul acestuia în altă funcţie, în acest sens analizîndu-se prezenţa locurilor vacante şi posibilitatea transferului salariatului, astfel garantînd respectarea drepturilor membrilor de sindicat.

În circumstanţele relevate şi în contextul normelor de drept enunţate supra, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că ÎS „Întreprinderea pentru Silvicultură Orhei” nu a respectat în privinţa recurentului Ţurcan Vasile procedura de concediere prevăzută de art. art. 87-88 Codul muncii, astfel, concluzia primei instanţe privind anularea ordinului de concediere şi restabilirea lui Ţurcan Vasile în funcţie, cu încasarea salariului pentru lipsa forţată de la lucru şi compensaţiei pentru prejudiciul moral în limita prevăzută de art. 90 Codul muncii, este întemeiată şi legală.

4 Iar argumentele instanţei de apel precum că în prezenţa hotărîrii Comitetului Sindical nr. 10 din 26 octombrie 2011, prin care s-a decis de a da acordul la modificarea statelor de personal în legătură cu reducerea funcţiei de economist pe desfaceri din cadrul ÎS „Întreprinderea pentru Silvicultură Orhei” nu era necesar şi acordul organului sindical la concedierea din această funcţie a lui Ţurcan Vasile contravin prevederilor imperative a Codului muncii. Din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul, că hotărîrea primei instanţe este legală şi întemeiată, iar decizia instanţei de apel este neîntemeiată, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi de a menţine hotărîrea primei instanţe.

În conformitate cu art. 445 al. (1) lit. f) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se admite recursul declarat de către Ţurcan Vasile. Se casează integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 26 noiembrie 2013 şi se menţine hotărîrea Judecătoriei Orhei din 30 mai 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Ţurcan Vasile împotriva Întreprinderii de Stat „Întreprinderea pentru Silvicultură Orhei” cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru lipsa forţată de la muncă, a penalităţii de întîrziere şi repararea prejudiciului moral. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca - Doneva Valentina Clevadî Iuliana Oprea Ion Druţă 5