2rh-13/14 — Anularea sancţiunilor disciplinare, restabilirea în funcţie

prima instanţă: V.Negruţa dosarul nr.2rh-13/14 instanţa de apel: N.Craiu, L.Bulgac, A.Minciuna instanţa de recurs: I.Sîrcu, V.Macinskaia, T.Chişca-Doneva, I.Vîlcov, V.Clevadî ÎNCHEIERE 15 ianuarie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Ion Druţă Iuliana Oprea, Valentina Clevadî examinînd cererea de revizuire depusă de Popescu Vasile, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Popescu Vasile împotriva întreprinderii de stat „Întreprinderea pentru silvicultură Orhei” cu privire la anularea sancţiunilor disciplinare, restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru lipsa forţată de la lucru, împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 16 octombrie 2013 prin care s- a respins recursul declarat de Popescu Vasile şi s-a menţinut decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 martie 2013, c o n s t a t ă La 03 iulie 2012 Popescu Vasile a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎS „Întreprinderea pentru silvicultură Orhei” privind anularea sancţiunilor disciplinare, restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru lipsa forţată de la lucru.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că din anul 1974 a fost angajat la ÎS „Întreprinderea pentru silvicultură Orhei”, exercitînd pe parcursul a 37 de ani mai multe funcţii, ultima funcţie deţinută a fost maistru pădurar al ocolului silvic Susleni. Prin ordinul nr.102-c din 03 iunie 2011 a fost eliberat din funcţia deţinută, în temeiul art.206 alin. (1) lit.d) şi 86 alin. (1) lit.g) Codul muncii, pentru încălcarea repetată pe parcursul unui an a obligaţiilor de muncă, dacă anterior au fost aplicate sancţiuni disciplinare.

Reclamantul consideră că ordinul de concediere este ilegal, iar eliberarea lui din funcţia deţinută este de fapt o răfuială din partea administraţiei, începută din anul 2002, fapt confirmat prin sentinţa de achitare a Judecătoriei Orhei din 26 mai 2003 şi prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 25 noiembrie 2011, pronunţată în cadrul unui 1 alt dosar penal . În ultimii ani de către administraţia Întreprinderii pentru silvicultură Orhei au fost intentate 14 dosare penale, civile şi contravenţionale. Menţionează că, prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 25 aprilie 2007 a fost restabilit în funcţia de maistru-pădurar în ocolul silvic Susleni, care a fost executată de către pîrît doar peste cinci zile, la 03 mai 2007, fiind restabilit în funcţia de maistru pădurar în baza ordinului nr.27-c.

La 08 mai 2007, în lipsa acordul lui, prin ordinul nr.31-c a fost permutat în calitate de maistru-pepenier, care ulterior a fost abrogat prin ordinul nr.44-c din 18 iunie 2007. După restabilirea în funcţia de maistru-pădurar în perioada 2009-2010 a lucrat fără instrumente şi a fost ţinut în sediul ocolului silvic Susleni, cu toate că activitatea lui era permanent legată cu ieşirea în teritoriu. La 03 iulie 2010 prin ordinul nr.86-p i-a fost aplicată sancţiune disciplinară sub formă de mustrare pentru comiterea cazului de tăiere ilicită în cantonul nr.3 a ocolului silvic Susleni, iar materialele au fost remise pentru atragerea la răspundere administrativă. Prin ordinul nr.122-p din 23 septembrie 2010 i-a fost aplicată sancţiune disciplinară sub formă de mustrare aspră, pentru încălcarea disciplinei de muncă în diminuarea intenţionată a volumului pe picior din pachetele de produse principale.

Indică reclamantul că anterior nu a contestat ordinele nr.86-p din 03 iulie 2010 şi nr.122-p din 23 septembrie 2010, deoarece în instanţa de judecată se află la examinare o altă acţiunea a lui privind restabilirea la serviciu, soluţionarea căreia a fost suspendată pe un termen mai mult de un an şi jumătate pînă la examinarea dosarului penal, iar directorul întreprinderii i-a promis că după finisarea tuturor dosarelor va fi restabilit în funcţie pe cale amiabilă. Consideră că, la aplicarea sancţiunilor disciplinare nu existau temeiuri de a fi sancţionat, deoarece permanent şi-a îndeplinit obligaţiunile sale de funcţie, chiar şi în lipsa instrumentelor necesare. În urma procedurii ilegale de concediere, i-a fost cauzat prejudiciu moral, precum şi i-a fost adusă atingere demnităţii şi reputaţiei profesionale.

Prin cererea de chemare în judecată şi cererile suplimentare reclamantul Popescu Vasile a solicitat repunerea în termenul de adresare în instanţa de judecată, anularea ordinelor ÎS „Întreprinderea pentru silvicultură Orhei” nr.86-p din 03 iulie 2010, nr.122-p din 23 septembrie 2010, nr. 42-c din 15 februarie 2012 cu privire la aplicarea sancţiunilor disciplinare şi nr.102-c din 03 iunie 2011 în partea concedierii lui din funcţia deţinută, restabilirea în funcţia de maistru-pădurar ocolul silvic Susleni ÎS „Întreprinderea pentru silvicultură Orhei”, încasarea salariului pentru lipsa forţată de la lucru în mărime de 24 453 lei, compensaţiilor, indemnizaţiei pentru vechimea în muncă, premiilor cuvenite şi repararea prejudiciului moral în mărime de 500 000 lei (f.d.

2-4, 76-77). 2 Prin hotărîrea Judecătoriei Orhei din 28 decembrie 2012 a fost repus Popescu Vasile în termenul de adresare în instanţa de judecată şi s-au anulat ordinele ÎS „Întreprinderea pentru silvicultură Orhei” nr.86-p din 03 iulie 2010, nr.122-p din 23 septembrie 2010, nr. 42-c din 15 februarie 2012 privind aplicarea lui Popescu Vasile a sancţiunilor disciplinare şi nr.102-c din 03 iunie 2011 în partea concedierii Popescu Vasile din serviciu, fiind restabilit Popescu Vasile în funcţia de maistru-pădurar al ocolului silvic Susleni ÎS „Întreprinderea pentru silvicultură Orhei”. S-a încasat de la ÎS „Întreprinderea pentru silvicultură Orhei” în beneficiul lui Popescu Vasile salariul pentru lipsa forţată de la lucru în mărime de 45 501 lei şi prejudiciul moral în mărime de 25 000 lei, iar în beneficiul statului taxa de stat 270 lei.

În rest, pretenţiile au fost respinse. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 martie 2013, a fost admis apelul declarat de către ÎS „Întreprinderea pentru silvicultură Orhei”, s-a casat hotărîrea Judecătoriei Orhei din 28 decembrie 2012, fiind emisă o nouă hotărîre de respingere a acţiunii. La 27 mai 2013 Popescu Vasile a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii primei instanţe. Prin decizia Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie din 16 octombrie 2013 a fost respins recursul declarat de Popescu Vasile şi menţinută decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 martie 2013. La 14 noiembrie 2013 Popescu Vasile a depus cerere de revizuire, solicitînd admiterea acesteia, casarea deciziei Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie din 16 octombrie 2013 şi admiterea acţiunii.

În susţinerea cererii de revizuire revizuentul a invocat dezacordul cu decizia supusă revizuirii, considerînd-o neîntemeiată prin faptul că nu au fost luate în consideraţie toate circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră cererea de revizuire neîntemeiată şi care urmează a fi respinsă ca fiind inadmisibilă din următoarele considerente. În conformitate cu art.453 al.(1) lit.a) CPC, după ce examinează cererea de revizuire, instanţa emite o încheiere de respingere a cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie menţionează că prin revizuire se tinde la îndreptarea unor hotărîri greşite, pentru neregularităţi ce s-au săvîrşit dintr-o împrejurare, neimputabilă instanţei, sau dintr-un motiv neimputabil părţilor – de obicei descoperite ulterior.

3 Mai mult decît atît, revizuirea este o cale de retractare şi nu de reformare, în cadrul căreia nu poate fi verificată legalitatea şi temeinicia hotărîrii contestate. De asemenea, această cale de atac a hotărîrilor irevocabile poate afecta stabilitatea raporturilor juridice, producînd efecte grave pentru părţi. De aceea legea stabileşte o listă expresă şi exhaustivă a temeiurilor de declarare a revizuirii. Acestea sînt prevăzute la art. 449 CPC şi în cazul în care se cunoşteau ar fi influenţat asupra soluţiei date de instanţa de recurs. Verificînd temeinicia motivelor de revizuire raportate la art. 449 CPC, Colegiul conchide că acestea nu sînt concludente şi rezidă din interpretarea greşită a prevederilor articolului menţionat.

În acest sens, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine că revizuientul Popescu Vasile în cererea de revizuire nu a invocat nici un temei prevăzut la art. 449 CPC, în baza căruia se poate solicita revizuirea hotărîrii. În cazul dat argumentele invocate de revizuient se referă la circumstanţele de fapt, cărora instanţele judecătoreşti le-au dat apreciere în cadrul soluţionării pricinii date, iar temeiurile de revizuire indicate în art. 449 CPC nu şi-au găsit reflectarea în cererea de revizuire.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine că procedura de revizuire prevăzută de art. art. 449-453 CPC serveşte scopului înlăturării lacunelor şi omisiunilor justiţiei care urmează a fi aplicate într-o manieră compatibilă cu prevederile art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, fiind respectat principiul securităţii raporturilor juridice care înseamnă, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene pentru Drepturile Omului, între altele, că o soluţie definitivă al oricărui litigiu nu trebuie rediscutată, ca excepţie de la acest principiu este doar cazul cînd reexaminarea este necesară în virtutea circumstanţelor fundamentale şi obligatorii (cazul Brumărescu contra României nr. 28342/95; cazul Roşca contra Moldovei nr. 6276/02).

În această ordine de idei, instanţa de recurs reţine că admiterea cererii de revizuire depuse de către Popescu Vasile ar însemna încălcarea principiului securităţii raporturilor juridice şi a drepturilor celorlalte părţi la un proces echitabil, garantate de art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale ( hotărîrea Curţii Europene pentru Drepturile Omului din 06 decembrie 2005 pe cazul Popov (2) contra Moldovei nr. 19960/04). Din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, motivele invocate în cererea de revizuire nu se încadrează în temeiurile art.449 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă.

4 În conformitate cu art. 269-270, art. 453 alin.(1) lit. a) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de Popescu Vasile, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Popescu Vasile împotriva întreprinderii de stat „Întreprinderea pentru silvicultură Orhei” cu privire la anularea sancţiunilor disciplinare, restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru lipsa forţată de la lucru. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă Iuliana Oprea Valentina Clevadî 5