2rh-9/19 — restabilirea in functie si repararea prejudiciului material si moral

2rh-9/19 — restabilirea in functie si repararea prejudiciului material si moral (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr.2rh-9/19

Prima instanță: Judecătoria Orhei (jud: V.Vișanu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A.Minciuna, V.Pruteanu, A.Nogai)

Instanța de recurs: Curtea Supremă de Justiție (jud. Iu.Sîrcu, V.Clevadî, I.Corolevschi, T.Vieru,

T.Chișca-Doneva)

ÎNCHEIERE

13 februarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Maria Ghervas

Nina Vascan

Nicolae Craiu

Tamara Chișca-Doneva

examinând cererea de revizuire depusă de Vasile Popescu,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Vasile Popescu

împotriva Întreprinderii de Stat „Întreprinderea pentru Silvicultură Orhei” cu

privire la restabilirea în funcție, repararea prejudiciului material și moral,

împotriva deciziei din 4 septembrie 2013 a Curții Supreme de Justiție, prin

care a fost respins recursul declarat de Vasile Popescu, a fost admis recursul

declarat de către Întreprinderea de Stat „Întreprinderea pentru Silvicultură

Orhei”, a fost casată decizia din 5 decembrie 2012 a Curții de Apel Chișinău și

hotărârea din 6 iulie 2009 a Judecătoriei Orhei și a fost emisă o hotărâre nouă de

respingere a acțiunii,

c o n s t a t ă :

La 3 aprilie 2009 Vasile Popescu a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Întreprinderii de Stat „Întreprinderea pentru Silvicultură Orhei” (în

continuare ÎS „Întreprinderea pentru Silvicultură Orhei”) cu privire la

restabilirea în funcție, repararea prejudiciului material și moral.

În motivarea cererii de chemare în judecată reclamantul a indicat că prin

ordinul nr. 36-P din 14 martie 2009 a fost concediat cu acordul Comitetului

Sindical în baza art. 86 alin. (1) lit. k) Codul muncii pentru lucrul nesatisfăcător

la lucrările de punere în valoare a masei lemnoase și celei de exploatare a

parchetelor, deși a lucrat la întreprindere o perioadă mai mare de 30 ani și are

studii superioare în domeniul respectiv.

1

A menționat că în ultimii cinci ani de trei ori a fost eliberat nelegitim din

funcție și de fiecare dată a fost restabilit în serviciu prin hotărârile instanțelor

judecătorești.

A invocat că temei pentru emiterea ordinului cu privire la concedierea sa

din serviciu a servit actul din 31 ianuarie 2009, întocmit de reprezentanții

Agenției pentru Silvicultură „Moldsilva” în prezența șefului ocolului silvic și

pădurarului cantonului nr. 14 a ocolului silvic Susleni, conform căruia în

cantonul nr. 14 s-au depistat tăiați ilicit 8 copaci de specie frasin, strejar, cu un

volum total al masei lemnoase de 8,77 m3 și în parcela 9, subparcela ,,k” 14

arbori cu volumul total de masă lemnoasă de 1,44 m3, 8 copaci tăiați sunt

prăvăliți într-o râpă foarte adâncă, unde se află și până în prezent și nu sunt luați

la balanța contabilității.

A susținut că ulterior reprezentanții Agenției pentru Silvicultură

„Moldsilva” au fost efectuat un nou control, în urma căruia a fost întocmit actul

din 16 februarie 2009, în care s-a indicat că a fost controlat parchetul 71B din

cantonul silvic nr. 14, unde s-au efectuat tăieri silvice în trimestrele IV 2008 și I

2009, concluzionând că tăierea a fost efectuată pe 1,9 ha cu 0,9 ha mai mult

decât conform autorizației.

Din considerentul că după cum a invocate reclamantul în acțiune ordinul

prin care a fost concediat este nefondat, neîntemeiat, subiectiv, excesiv, ilegal și

emis contrar procedurilor legii a depus prezenta cerere de chemare în judecată.

Vasile Popescu a solicitat anularea ordinului nr. 36-P din 14 martie 2009

prin care a fost concediat, restabilirea în funcția de maistru-pădurar, încasarea

din contul pârâtei ÎS „Întreprinderea pentru Silvicultură Orhei” în beneficiul său

a salariului pentru absența forțată de la serviciu, a prejudiciului moral în sumă

de 200 000 lei și a cheltuielilor de judecată suportate pe marginea prezentului

litigiu.

Prin hotărârea din 6 iulie 2009 a Judecătoriei Orhei, cererea de chemare în

judecată depusă de Vasile Popescu a fost admisă parțial.

S-a anulat ordinul nr. 36-P, pct. 5 din 14 martie 2009 a ÎS „Întreprinderea

pentru Silvicultură Orhei” în partea concedierii lui Vasile Popescu în baza art.

86 alin. (1) lit. k) Codul muncii, ca fiind ilegal.

S-a restabilit Vasile Popescu în funcția de maistru-pădurar la ÎS

„Întreprinderea pentru Silvicultură Orhei”, ocolul silvic Susleni.

S-a încasat din contul ÎS „Întreprinderea pentru Silvicultură Orhei” în

beneficiul lui Vasile Popescu salariul pentru absența forțată de la serviciu în

sumă de 5 588 de lei pentru perioada de 14 martie 2009 – 6 iulie 2009, suma de

80 000 de lei cu titlu de prejudiciu moral și cheltuielile pentru acordarea

asistenței juridice în sumă de 1 000 de lei, cât și taxa de stat în folosul statului în

sumă de 370 de lei.

Prin decizia din 9 februarie 2012 a Curții de Apel Chișinău a fost admis

apelul declarat de către ÎS „Întreprinderea pentru Silvicultură Orhei” și a fost

modificată hotărârea din 6 iulie 2009 a Judecătoriei Orhei în partea încasării

prejudiciului moral, prin micșorarea acestuia de la suma de 80 000 de lei până la

suma de 10 000 de lei. În rest, hotărârea primei instanțe a fost menținută.

2

Prin decizia din 5 iulie 2012 a Curții Supreme de Justiție au fost admise

recursurile declarate de Vasile Popescu și ÎS „Întreprinderea pentru Silvicultură

Orhei”, a fost casată decizia din 9 februarie 2012 a Curții de Apel Chișinău și a

fost restituită cauza la rejudecare în instanța de apel.

Prin decizia din 5 decembrie 2012 a Curții de Apel Chișinău a fost admis

apelul declarat de către ÎS „Întreprinderea pentru Silvicultură Orhei” și a fost

modificată hotărârea din 6 iulie 2009 a Judecătoriei Orhei în partea încasării

prejudiciului moral, prin micșorarea cuantumului prejudiciului moral încasat de

la suma de 80 000 de lei până la suma de 1500 de lei. În rest, hotărârea primei

instanțe a fost menținută.

Prin decizia din 4 septembrie 2013 a Curții Supreme de Justiție a fost

respins recursul declarat de către Vasile Popescu și a fost admis recursul

declarat de către ÎS „Întreprinderea pentru Silvicultură Orhei”, a fost casată

decizia din 5 decembrie 2012 a Curții de Apel Chișinău și hotărârea din 6 iulie

2009 a Judecătoriei Orhei și a fost emisă o hotărâre nouă prin care acțiunea a

fost respinsă.

La 11 noiembrie 2013 Vasile Popescu a depus cerere de revizuire

împotriva deciziei din 4 septembrie 2013 a Curții Supreme de Justiție, solicitând

admiterea acesteia, casarea deciziei instanței de recurs și menținerea fără

modificări a hotărârii primei instanțe.

Prin încheierea din 2 aprilie 2014 a Curții Supreme de Justiție, cererea de

revizuire depusă de către Vasile Popescu a fost respinsă ca fiind inadmisibilă.

La 14 martie 2016 Vasile Popescu a depus iarăși cerere de revizuire

împotriva deciziei din 4 septembrie 2013 a Curții Supreme de Justiție, solicitând

admiterea acesteia, casarea deciziei instanței de recurs și deciziei instanței de

apel cu restituirea cauzei la rejudecare în instanța de apel.

Prin încheierea din 8 iunie 2016 a Curții Supreme de Justiție, cererea de

revizuire depusă de către Vasile Popescu a fost respinsă ca fiind inadmisibilă.

La 26 februarie 2018 Vasile Popescu a depus din nou cerere de revizuire

împotriva deciziei din 4 septembrie 2013 a Curții Supreme de Justiție, solicitând

admiterea acesteia, casarea deciziei instanței de recurs și menținerea fără

modificări a hotărârii primei instanțe.

Ulterior, la 14 martie 2018 Vasile Popescu a depus o cerere de completare

a cererii de revizuire, în care a invocat prevederile art. 449 lit. b) Cod de

procedură civilă, susținând că au devenit cunoscute unele circumstanțe sau fapte

esențiale ale pricinii care nu au fost și nu au putut fi cunoscute anterior și anume

date care denotă incorectitudinea concluziilor instanței de recurs referitor la

faptul că ar fi delimitat greșit suprafața parchetului tăieturii de conservare.

Prin încheierea din 16 mai 2018 a Curții Supreme de Justiție, cererea de

revizuire depusă de către Vasile Popescu a fost respinsă ca fiind inadmisibilă.

La 13 decembrie 2018 Vasile Popescu a depus repetat cerere de revizuire

împotriva deciziei din 4 septembrie 2013 a Curții Supreme de Justiție, solicitând

admiterea acesteia, casarea deciziei instanței de recurs și deciziei instanței de

apel cu restituirea cauzei la rejudecare în instanța de apel.

3

În motivarea cererii de revizuire, revizuentul a invocat prevederile art. 449

lit. b) Cod de procedură civilă, în sensul că i-au devenit cunoscute circumstanțe

esențiale ale cauzei, care influențează soluția, despre care nu a avut cunoștință la

data examinării cauzei.

Astfel, a menționat că după tăietură vizirul avea 3 - 5 m lățime, deoarece

copacii au amplasarea de 3 - 5 m unul de celălalt, de unde rezultă că după tăiere,

atunci când comisiile au petrecut ridicarea în plan pe Foia nr. 1 au fost – 579 m

x 3m = 0,18 ha. Iar, pe schemă - 1,4001 ha - 0,18 = 1,22 ha, fiind dovedit că pe

materialele primare ale reclamantului era 1,20 ha suprafața. F. nr. 2 cu S =

1,3914 ha - 566,5 m x 3m lățime = 1,39 - 0,17 = 1,22 ha. F. nr. 3 cu S= l,48 ha -

5 72,55 m x 3m = 1,48 - 0,17 = 1,3 ha.

A afirmat că suprafața a măsurat-o correct 1,20 ha. Toate materialele

primare fiind corect prezentate de către reclamant cu 1,20 ha, însă în continuare

masivul s-a lărgit conform vizirului și configurațiilor complicate ale teritoriului.

A reiterat că din anul 2009 până în prezent s-au petrecut mai multe lucrări

de îngrijire pe această parcelă 49B și toate cu S=1,0 ha, dar în realitate și de 1,2

ha.

A remarcat că F. nr. 4 = 1,0 ha, F. nr. 5 = 1,0 ha, F. nr. 6 = 1,0 ha, F. nr. 7

= 1,0 ha, F. nr. 8 = 1,0 ha, F. nr. 9 = 1,0 ha. Toate lucrările și astăzi sunt cu 1,0

ha.

A relatat că din cele expuse rezultă că dânsul a delimitat chiar o suprafață

mai mică decât avea dreptul, ceea ce atestă că era în drept să delimiteze o

suprafață de până la 1,3 ha, adică era în drept să mai delimiteze încă 0,10 ha și

că nu a comis încălcări ale normelor de tăiere a pădurii – circumstanță a cauzei,

care în opinia sa este esențială, nu a fost cunoscută și nici nu a putut fi

cunoscută instanței și lui până în prezent.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră cererea de revizuire

neîntemeiată și care urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

În motivarea concluziei enunțate se rețin următoarele argumente.

Conform art. 453 alin. (1) lit. a) Cod de procedură civilă, după ce

examinează cererea de revizuire, instanța poate emite încheierea de respingere a

cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. 451 din același cod, cererea de revizuire se depune

în scris de persoanele menționate la art. 447, indicându-se în mod obligatoriu

temeiurile consemnate la art. 449 și anexându-se probele ce le confirmă.

Colegiul menționează că, revizuirea este posibilă doar în cazurile în care

sunt invocate și sunt probate circumstanțe, fapte ori evenimente prevăzute de

lege ca temeiuri, care sunt esențiale pentru relațiile în litigiu și de natură să

influențeze soluția adoptată. Temeiurile declarării revizuirii sunt expres

prevăzute în art. 449 Cod de procedură civilă care poartă un caracter exhaustiv.

Colegiul reține că, pentru a redeschide procesul trebuie să fie invocate

temeiurile prevăzute de către art. 449 Cod de procedură civilă și prezentate

circumstanțele sau faptele existente obiectiv pentru declararea revizuirii

confirmate în fața instanței prin prezentarea unor probe concludente.

4

Din conținutul cererii de revizuire depusă de Vasile Popescu rezultă că,

revizuenul a invocat drept temei de revizuire prevederile art. 449 lit. b) Cod de

procedură civilă.

În acest context, Colegiul reiterează prevederile art. 450 lit. b) Cod de

procedură civilă, conform cărora cererea de revizuire se depune în termen de 3

luni din ziua în care persoana interesată a luat cunoștință de circumstanțele sau

faptele esențiale ale cauzei care nu i-au fost și nu puteau să-i fie cunoscute

anterior, dar nu mai tîrziu de 5 ani de la data rămînerii irevocabile a hotărîrii,

încheierii sau deciziei – în cazul prevăzut la art.449 lit.b).

Prin prisma normei enunțate, instanța de revizuire relevă că, decizia

revizuirea căreia se solicită a fost adoptată la 4 septembrie 2013, devenind

irevocabilă la data adoptării ei (vol.I,f.d.234). Or, conform art. 254 alin. (2) lit.

c) Cod de procedură civilă, rămân irevocabile hotărîrile judecătorești emise de

instanța de recurs, după examinarea recursului.

Prin urmare, în speță, termenul de declarare a cererii de revizuire în baza

temeiului prevăzut de art. 449 lit. b) Cod de procedură civilă și invocat de

revizuentul Vasile Popescu în prezenta cerere de revizuire și-a început curgerea

la 5 septembrie 2013, ziua imediat următoare zilei rămânerii irevocabile a

deciziei a cărei revizuire se solicită și a expirat la 4 septembrie 2018, aceasta

fiind ultima zi de depunere a cererii de revizuire în baza temeiului prevăzut de

art. 449 lit. b) Cod de procedură civilă, cu toate acestea cererea de revizuire a

fost depusă la 13 decembrie 2018 (vol.II,f.d.73), fapt ce denotă depunerea

cererii de revizuire cu încălcarea termenului de declarare.

Or, termenul de declarare a cererii de revizuire este o condiție obligatorie

de exercitare a căii extraordinare de atac – revizuirea, nerespectarea căruia poate

duce la consecințe grave în ceea ce privește periclitarea securității raportului

juridic. Totodată, termenul de declarare a cererii de revizuire reprezintă

intervalul de timp în cadrul căruia poate fi exercitată revizuirea. Termenul dat

este unul legal și imperativ.

Aici se va menționa deși cererea de revizuire a fost depusă cu omiterea

termenului legal, revizuentul Vasile Popescu nu a solicitat repunerea în termen a

cererii de revizuire.

Or, conform art. 116 alin. (1), (3) și (4) Cod de procedură civilă, persoanele

care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de

procedură pot fi repuse în termen de către instanță. La cererea de repunere în

termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului.

Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen

(să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc.). Repunerea

în termen nu poate fi dispusă decît în cazul în care partea și-a exercitat dreptul

la acțiune înainte de împlinirea termenului de 30 de zile, calculat din ziua în

care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care justifică

depășirea termenului de procedură.

Mai mult decât atât, temeiurile expuse în prezenta cerere de revizuire

conincid cu temeiurile expuse în cererea de revizuire depusă anterior de

revizuentul Vasile Popescu la 14 martie 2016 (vol.I,f.d.1), circumstanțe ce

5

denotă depunerea repetată a cererii de revizuire, iar conform art. 451 alin. (4)

Cod de procedură civilă, nu se admite depunerea repetată a cererii de revizuire

în aceleași temeiuri.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că nu se admite

depunerea repetată, în baza acelorași temeiuri a cererii de revizuire, iar Vasile

Popescu a depus cerere de revizuire în mod repetat cu aceleași temeiuri și

cererea de revizuire a fost depusă cu omiterea termenului, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

ajunge la concluzia de a respinge cererea de revizuire depusă de Vasile Popescu

ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. art. 269-270, art. 453 alin. (1) lit. a) Cod de

procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de Vasile

Popescu împotriva deciziei din 4 septembrie 2013 a Curții Supreme de Justiție,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Vasile Popescu

împotriva Întreprinderii de Stat „Întreprinderea pentru Silvicultură Orhei” cu

privire la restabilirea în funcție, repararea prejudiciului material și moral.

Încheierea nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Tatiana Vieru

Judecătorii Maria Ghervas

Nina Vascan

Nicolae Craiu

Tamara Chișca-Doneva

6