2ra-881/20 — Anularea ordinului de sactionare

2ra-881/20 — Anularea ordinului de sactionare (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra–881/20

Prima instanță: Judecătoria Orhei (sediul central), (jud. Iu. Movilă)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Anton, I. Țurcan, V. Cotorobai)

Î N C H E I E R E

01 iulie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de ÎS „Întreprinderea pentru

Silvicultură Orhei”,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Grișchevici

Veaceslav către ÎS „Întreprinderea pentru Silvicultură Orhei” cu privire la anularea

ordinului de sancționare, repararea prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor

de judecată,

împotriva deciziei din 28 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost admis apelul declarat de către Grișchevici Veaceslav, casată hotărârea din 19

martie 2019 a Judecătoriei Orhei (sediul central) și emisă o nouă hotărâre prin care

acțiunea a fost admisă parțial,

con st ată:

La 11 mai 2018, Grișchevici Veaceslav s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată împotriva ÎS „Întreprinderea pentru Silvicultură Orhei”, prin care a solicitat

anularea ordinului emis de pârât, nr. C-01/35 din 13 februarie 2018, de sancționare

disciplinară și încasarea prejudiciului moral în mărime de 100 000 lei, cu

compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a declarat că, în temeiul ordinului nr. C-01/35

din 13 februarie 2018 emis de ÎS „Întreprinderea pentru Silvicultură Orhei”, în

legătură cu constatarea unei abateri disciplinare i-a fost aplicată sancțiune

disciplinară sub formă de mustrare aspră. Deoarece nu a fost de acord cu ordinul în

cauză, a înaintat către pârât o cerere prealabilă, prin care a solicitat anularea lui, însă

solicitarea i-a fost respinsă, fapt care l-a determinat să se adresez în instanța de

judecată cu acțiune.

Conform conținutului ordinului de sancționare comisia de anchetă formată prin

ordinul nr. 33 din 06 februarie 2018, a constatat în acțiunile reclamantului încălcări

1

grave a obligațiunilor de serviciu. În viziunea reclamantului încălcarea disciplinară

imputată poartă un caracter general și declarativ, iar ancheta de serviciu a fost

efectuată de persoane necompetente și cointeresate, fapt ce demonstrează că probele

administrate n-au fost examinate obiectiv, sub toate aspectele și complet. Nu au fost

luate în considerație explicațiile lui, circumstanțele și motivele care au dus la

transportarea masei lemnoase, precum și consecințele presupusei încălcări de

disciplină.

La fel, a mai indicat că persoanele care au cercetat cazul nu s-au expus nici într-

un fel, că la aplicarea sancțiunii disciplinare se ia în considerație caracterul, cauzele,

circumstanțele și consecințele faptei săvârșite, deoarece în conformitate cu

prevederile art. 206 alin. (5) din Codul muncii, la aplicarea sancțiunii disciplinare,

angajatorul trebuie să țină cont de gravitatea abaterii disciplinare comise și de alte

circumstanțe obiective.

În acest sens a menționat că, angajatorul având la dispoziție normele juridice

care individualizează abaterile disciplinare grave (prevederile art. 2111 din Codul

muncii), era obligat să indice în ordinul de sancționare motivele, normele legale și

alte circumstanțe care să demonstreze existența încălcării și gravitatea acesteia.

Contrar prevederilor legale angajatorul, în ordinul de sancționare, nu face trimitere

la actele normative concrete care eventual au fost încălcate de reclamant

(regulamente, ordine, dispoziții, fișă de post etc.) și nici trimiteri concrete la

obligațiile de muncă prevăzute de legislație.

Reclamantul a pretins că, sancționarea sa este o răfuială a conducerii

întreprinderii angajatoare, pentru divulgările făcute referitor la acțiunile și

activitățile ilegale ale ultimei și este o pârghie de a-l influența în acest sens.

Persoanele care au investigat cazul figurează cu diferite calități procesuale în dosare

penale privind abuzul în serviciu inițiate la sesizările reclamantului.

Urmare a situației descrise, reclamantul a considerat că sancționarea sa și

decizia luată în acest sens este una subiectivă și nefondată, fiind lipsită de o oarecare

bază probantă, iar acuzațiile aduse lui sunt calomnioase și se bazează pe sentimente

și pe perceperea subiectivă a realității de către conducerea întreprinderii, dar nu pe

realitatea obiectivă.

A indicat că ancheta de serviciu a fost inițiată și, ca rezultat, sancțiunea

disciplinară i-a fost aplicată în baza unui demers semnat de șeful Inspectoratului

Ecologic Orhei și a procesului-verbal cu privire la contravenție întocmit de un

inspector de stat pentru ecologie, cu care este în relații ostile pe motiv că aceștia au

falsificat un șir de acte asupra cărora se vor expune organele competente.

Prin acțiunile conducerii ÎS „Întreprinderea pentru Silvicultură Orhei” i-au fost

încălcate grav drepturile, inclusiv principiul prezumției nevinovăției, deoarece

procesul - verbal cu privire la contravenție, care a constituit temelia și baza deciziei

de sancționare, el a fost în drept să-l conteste în decurs de 15 zile, ceea ce a și făcut.

Astfel, deși angajatorul la adoptarea deciziei de sancționare s-a bazat exclusiv pe

2

existența în privința sa a unei sancțiuni contravenționale nu a ținut cont de faptul, că

la data emiterii ordinului de sancționare decizia agentului constatator de sancționare

contravențională nu era definitivă.

La fel, motivarea ordinului nr. C-01/35 din 13 februarie 2018 nu conține

temeiuri de fapt și de drept în conformitate cu legislația muncii și alte acte normative,

care să motiveze decizia angajatorului de sancționare. Ordinul contestat conține doar

date ce constată anumite circumstanțe, dar nicidecum nu conține o argumentare și o

încadrare juridică a faptelor descrise. Urmare a acestui fapt ordinul și din acest

considerent, după conținut, nu corespunde criteriilor legale, urmând a fi anulat.

Totodată reclamantul a declarat că, urmare a sancționării sale ilegale i s-a

cauzat un prejudiciu moral, pe care în estimează la suma de 100 000 de lei,

angajatorul, ca parte pârâtă, urmând să-i compenseze și cheltuielile de judecată

suportate în actualul proces.

Prin hotărârea din 19 martie 2019 a Judecătoriei Orhei (sediul central), acțiunea

a fost respinsă.

În motivarea soluției sale instanța de fond a indicat, că în rezultatul cercetării

de serviciu efectuate de către angajator a fost stabilită în acțiunile lui Grișchevici

Veaceslav o abatere disciplinară gravă, pentru care fapt a și fost legal și întemeiat

sancționat cu mustrare aspră. În această privință instanța de fond a reținut, că la

materialele cauzei a fost anexată copia procesului-verbal cu privire la contravenție

din 03 februarie 2018, prin care Grișchevici Veaceslav, în temeiul art. 142 alin. (2)

Cod contravențional a fost recunoscut vinovat și sancționat cu amendă în mărime de

200 unități convenționale pentru comiterea faptelor prevăzute la art. 36 alin. (10)

Codul silvic.

Totodată, instanța a specificat, că conform art. 36 alin. (1) Codul silvic

încărcarea, în orice mijloc de transport, a produselor lemnoase fără acte legale de

proveniență se interzice. Transportatorul va refuza primirea produselor lemnoase

pentru expediere, dacă acestea nu au acte legale de proveniență. Transportatorul

găsit fără acte legale de proveniență a produselor lemnoase transportate este obligat

să le transporte la locul de predare pentru păstrare provizorie pe cont propriu. La fel,

potrivit procesului - verbal cu privire la contravenție nominalizat s-a constatat, că la

03 februarie 2018, în jurul orelor 12:25, Grișchevici Veaceslav transporta masă

lemnoasă secționată cu lungimea de un metru, fără acte legale de proveniență cu

automobilul de model „UAZ” n/î XXX XXX.

Instanța de fond a conchis că, abaterea disciplinară admisă de reclamant este

demonstrată și prin alte probe, decât procesul verbal cu privire la contravenție, iar

Grișchevici Veaceslav nu a combătut aceste probe și nu a demonstrat că nu ar fi

comis abaterea disciplinară ce i se impută. În acest sens a concluzionat instanța de

fond, că raportul privind ancheta de serviciu, conform ordinului nr. 33-p din 06

februarie 2018 nu este întemeiat doar pe baza procesului verbal cu privire la

contravenție din 03 februarie 2018, întocmit în privința lui Grișchevici Veaceslav.

3

În situația descrisă, instanța de fond a conchis despre netemeinicia pretențiilor

reclamantului din cererea de chemare în judecată.

Prin decizia din 28 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis

apelul declarat de către Grișchevici Veaceslav, casată hotărârea din 19 martie 2019

a Judecătoriei Orhei (sediul central) și emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea a

fost admisă parțial.

A fost anulat ca fiind emis contrar legii, ordinul de sancționare nr. C-01/35 din

13 februarie 2018 adoptat de ÎS „Întreprinderea pentru Silvicultură Orhei”, prin care

Grișchevici Veaceslav a fost sancționat disciplinar cu „mustrare aspră”.

A fost încasată de la ÎS „Întreprinderea pentru Silvicultură Orhei” în beneficiul

reclamantului suma de 10 000 lei cu titlu de prejudiciul moral cauzat prin aplicarea

ilegală a sancțiunii disciplinare.

În rest, acțiunea reclamantului cu privire la încasarea prejudiciului moral a fost

respinsă.

A fost încasată de la ÎS „Întreprinderea pentru Silvicultură Orhei” în beneficiul

reclamantului suma de 5 000 de lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică.

Pentru a decide astfel instanța de apel a reținut că, concluziile comisiei de

anchetă și ordinul de sancționare nr. C-01/35 din 13 februarie 2018, emis de ÎS

„Întreprinderea pentru Silvicultură Orhei”, sunt bazate exclusiv pe constatările

agentului constatator din cadrul Inspectoratului Ecologic Orhei și pe faptul

sancționării contravenționale a lui Grișchevici Veaceslav. Alte date și informații

privind la fapta ultimului comisia de anchetă formată de angajator nu există, la dosar

lipsind care-va date și probe în acest sens.

Instanța de apel a mai evidențiat că, prin decizia Colegiul penal al Curții de

Apel Chișinău a fost încetat procesul contravențional de comiterea de către

Grișchevici Veaceslav a contravenționale prevăzute la art. 142 alin. (2) Cod

contravențional, din motivul lipsei faptului contravenției, adică, printr-o hotărâre

judecătorească irevocabilă s-a constat lipsa faptei încriminate lui Grișchevici

Veaceslav și, anume, transportarea masei lemnoase fără acte de proveniență.

La fel, instanța de apel a stabilit că, potrivit materialelor dosarului, angajatorul,

în rezultatul cercetării de serviciu derulate, nu a identificat alte abateri sau fapte

(acțiuni/inacțiuni) sancționabile în privința lui Grișchevici Veaceslav, angajatorul la

adoptarea ordinului de sancționare bazându-și concluziile și limitându-se în

exclusivitate pe constatările agnețului constatator din cadrul Inspectoratului

Ecologic în privința lui Grișchevici Veaceslav.

La 17 februarie 2020 (prin oficiul poștal), ÎS „Întreprinderea pentru Silvicultură

Orhei” a declarat recurs împotriva deciziei din 28 noiembrie 2019 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând casarea acesteia cu menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului a indicat că instanța de apel la pronunțarea deciziei nu

a aplicat legea care trebuia să fie aplicată și a interpretat în mod eronat legea.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

4

cauzei și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de către ÎS

„Întreprinderea pentru Silvicultură Orhei” inadmisibil, din considerentele ce

urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al Codului

de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind

din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea

considerării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de ÎS „Întreprinderea pentru Silvicultură Orhei”

nu pot duce la admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma

art. 432 al Codului de procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv

asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității

soluției instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ a recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare al recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind

necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de nelegalitate pe

care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului înseamnă nu

doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci

expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a

5

pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la o simplă

indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs

implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o minimă

argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se

bazează.

Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul acesteia

cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit identificarea

omisiunilor sau erorilor care ar impune considerarea acestuia ca fiind admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată

în cererea de recurs declarată de către ÎS „Întreprinderea pentru Silvicultură Orhei”.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

considerării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) ale

Codului de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către ÎS „Întreprinderea pentru

Silvicultură Orhei”.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

6