2ra-2073/18 — Anularea ordinului de concediere, încasarea salariului

Dosarul nr. 2ra-2073/18

Prima instanță: Judecătoria Cimișlia (jud: S. Aramă)

Instanța de apel: Curtea de Apel Comrat (jud: Ș. Starciuc, M. Galupa, L. Caraianu)

DECIZIE

12 decembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru

Judecătorii Svetlana Filincova

Dumitru Mardari

Victor Burduh

Nicolae Craiu

examinând, fără înștiințarea participanților la proces, recursul declarat de

Întreprinderea de Stat „Întreprinderea pentru Silvicultură Iargara”,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Gîrneț Victor

împotriva Întreprinderii de Stat „Întreprinderea pentru Silvicultură Iargara” cu

privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcție, încasarea

salariului pentru întreaga perioadă de absență forțată de la muncă și repararea

prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 27 martie 2018 a Curții de Apel Comrat, prin care a fost

admis apelul declarat de Întreprinderea de Stat „Întreprinderea pentru Silvicultură

Iargara”, casată în parte hotărârea din 13 noiembrie 2017 a Judecătoriei Cimișlia,

sediul Central și pronunțată în această parte o hotărâre nouă,

c o n s t a t ă :

La 31 mai 2017, Gîrneț Victor a depus cerere de chemare în judecată împotriva

ÎS „Întreprinderea pentru Silvicultură Iargara” cu privire la anularea ordinului de

concediere, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru întreaga perioadă de

absență forțată de la muncă și repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că în baza ordinului nr. 562p din 14

decembrie 2016 și contractului individual de muncă nr. 315 din aceeași dată, a fost

angajat în funcția de pădurar al Ocolului silvic Leova. La 09 martie 2017, i s-a adus

la cunoștință ordinul nr. 60 din 06 martie 2017, prin care a fost concediat în temeiul

prevederilor art. 86 alin. (1) lit. k) din Codul muncii, pentru faptul că, în rezultatul

inventarierii stocurilor masei lemnoase în ocolul silvic Leova cantonul nr. 5, s-a

depistat neajuns la masa lemnoasă, prin ce a adus prejudiciu material întreprinderii

în mărime de 26732,45 lei.

Gîrneț Victor a invocat că ordinul de concediere este neîntemeiat și ilegal,

deoarece la baza concedierii în conformitate cu art. 86 alin. (1) lit. k) din Codul

muncii, poate sta doar o hotărâre a unui organ de drept ce ar fi confirmat careva

1

acțiuni culpabile, ceea ce la caz lipsește. Cât privește cauza penală pornită la 16

octombrie 2015 în baza indicilor infracțiunii prevăzute de art. 191 alin. (2) lit. d) și

art. 231 lit. a) din Codul penal, pe faptul tăierii și vinderii ilegale a 10 m3 de lemne,

prin ordonanța din 30 noiembrie 2016 a procurorului-șef al procuraturii raionului

Cantemir, urmărirea penală a fost clasată, din motivul lipsei faptului infracțiunii.

Mai mult ca atât, urmărirea penală a fost pornită înainte de încheierea contractului

individual de muncă și respectiv, nu poate avea nimic în comun cu concedierea sa.

Reclamantul a menționat că în perioada cât a fost angajat în funcția de pădurar

al Ocolului silvic Leova, nu a comis vre-o încălcare disciplinară, nefiindu-i aplicată

nici o sancțiune și nu cunoaște când și de către cine a fost efectuată inventarierea

stocurilor masei lemnoase în ocolul silvic Leova cantonul nr. 5. Mai mult ca atât, de

către angajator au fost încălcate prevederile art. 86 alin. (2) din Codul muncii,

dânsul fiind concediat în perioada aflării în concediul medical, 06 martie 2017 – 15

martie 2017.

Gîrneț Victor a solicitat anularea ordinului de concediere nr. 60 din 06 martie

2017, emis de ÎS „Întreprinderea pentru Silvicultură Iargara”, restabilirea în funcția

de pădurar al Ocolului silvic Leova, încasarea salariului pentru întreaga perioadă de

absență forțată de la muncă, repararea prejudiciului moral în sumă de 30 000 de lei

și încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 13 noiembrie 2017 a Judecătoriei Cimișlia, sediul Central,

acțiunea a fost admisă parțial și s-a anulat ordinul nr. 60 din 06 martie 2017, emis de

ÎS „Întreprinderea pentru Silvicultură Iargara” cu privire la eliberarea din funcția

deținută, cu restabilirea lui Gîrneț Victor în funcția de pădurar la ÎS „Întreprinderea

pentru Silvicultură Iargara” începând cu 06 martie 2017. S-a încasat din contul ÎS

„Întreprinderea pentru Silvicultură Iargara” în beneficiul lui Gîrneț Victor salariul

mediu lunar pentru absența forțată de la serviciu începând cu data de 06 martie 2017

până la 13 noiembrie 2017 și sumă de 3000 de lei cu titlu de cheltuieli de asistență

juridică. În rest, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia din 27 martie 2018 a Curții de Apel Comrat, a fost admis apelul

declarat de ÎS „Întreprinderea pentru Silvicultură Iargara”, casată hotărârea din 13

noiembrie 2017 a Judecătoriei Cimișlia, sediul Central în partea ce ține de încasarea

salariului mediu lunar, cu pronunțarea în această parte a unei hotărâri noi, prin care

s-a încasat din contul ÎS „Întreprinderea pentru Silvicultură Iargara” în beneficiul lui

Gîrneț Victor salariul mediu lunar pentru absența forțată de la serviciu, începând cu

data de 06 martie 2017 până la 13 noiembrie 2017 în sumă totală de 24 337,80 de

lei, în rest hotărârea primei instanțe fiind menținută. Totodată, s-a încasat din contul

ÎS „Întreprinderea pentru Silvicultură Iargara” în beneficiul lui Gîrneț Victor suma

de 1200 de lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică, precum și în beneficiul

statului suma de 1277,73 de lei cu titlu de taxă de stat.

La 25 iunie 2018, ÎS „Întreprinderea pentru Silvicultură Iargara” a declarat

recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea

deciziei din 27 martie 2018 a Curții de Apel Comrat și hotărârii din 13 noiembrie

2017 a Judecătoriei Cimișlia, sediul Central, cu pronunțarea unei noi hotărâri.

În susținerea recursului, recurenta a invocat că instanțele ierarhic inferioare

neîntemeiat nu au ținut cont de faptul că ordinul nr. 60 din 06 martie 2017 a fost

adus la cunoștința intimatului-reclamant Gîrneț Victor, fapt confirmat prin procesul-

verbal din aceeași dată, prin care s-a constatat refuzul ultimului de a semna și a lua

2

cunoștință de ordinul de concediere. De asemenea, în ședința de judecată Gîrneț

Victor a confirmat că la data de 09 martie 2017 s-a întâlnit pe drum cu

reprezentantul întreprinderii în timp ce se afla în concediul de boală cu regim

staționar, fapt ce confirmă că intimatul nu era internat în spital, iar certificatul

medical prezentat este fals.

Mai mult ca atât, ÎS „Întreprinderea pentru Silvicultură Iargara” a indicat că

intimatul-reclamant este angajat până-n prezent în funcția de paznic la Primăria

com. Toceni, unde a beneficiat de salariu pe tot parcursul anului 2017 și potrivit

răspunsului Primăriei comunei Toceni din data de 22 februarie 2018, anexat la

cererea de recurs, a fost prezent la serviciu în fiecare zi lucrătoare din luna martie

2017, pentru ce i s-a calculat salariu.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Materialele dosarului atestă faptul că decizia din 27 martie 2018 a Curții de

Apel Comrat redactată integral, a fost expediată în adresa recurentei ÎS

„Întreprinderea pentru Silvicultură Iargara” la 02 mai 2018 potrivit scrisorii de

însoțire nr. 06-2a-73-17012018 (f.d. 126), fiind recepționată la 08 mai 2018 (f.d.

128).

În circumstanțele relevate, recursul declarat de ÎS „Întreprinderea pentru

Silvicultură Iargara” la 25 iunie 2018 se consideră a fi depus în termenul prevăzut

de lege.

La 11 septembrie 2018, în adresa intimatului Gîrneț Victor a fost expediată

copia recursului declarat de ÎS „Întreprinderea pentru Silvicultură Iargara”, cu

înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței.

Prin încheierea din 24 octombrie 2018 a Curții Supreme de Justiție, recursul

declarat de ÎS „Întreprinderea pentru Silvicultură Iargara” a fost considerat

admisibil.

La 29 octombrie 2018, Gîrneț Victor a depus referință, prin care a solicitat

declararea recursului inadmisibil. Intimatul a menționat că afirmațiile recurentei

precum că dânsul s-a prezentat la 06 martie 2017 la sediul central al întreprinderii,

nu corespund adevărului, iar în procesul-verbal de constatare a refuzului de a semna

ordinul de concediere, nu este indicată data întocmirii.

În conformitate cu art. 444 din Codul de procedură civilă, recursul se

examinează fără înștiințarea participanților la proces.

Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în recursul

declarat și obiecțiile expuse în referință, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul urmează a fi

admis, cu casarea integrală a deciziei instanței de apel și restituirea cauzei spre

rejudecare la Curtea de Apel Comrat, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă,

instanța după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral

decizia instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel o

singură dată dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

În conformitate cu art. 240 alin. (1) din Codul de procedură civilă, la

deliberarea hotărârii, instanța judecătorească apreciază probele, determină

circumstanțele care au importanță pentru soluționarea cauzelor, care au fost sau nu

3

stabilite, caracterul raportului juridic dintre părți, legea aplicabilă soluționării

cauzei și admisibilitatea acțiunii.

Art. 239 din Codul de procedură civilă prevede că hotărârea judecătorească

trebuie să fie legală și întemeiată.

Iar art. 238 alin. (2) din Codul de procedură civilă stipulează că completul de

judecată deliberează, sub conducerea președintelui ședinței, toate problemele

prevăzute de lege care urmează să fie soluționate, apreciază probele, determină

circumstanțele și caracterul raportului juridic dintre părți, legea aplicabilă

soluționării cauzei și admiterea acțiunii. Fiecare problemă urmează să fie pusă

astfel încât să se poată da un răspuns afirmativ sau negativ.

Din suportul probator prezent la materialele dosarului rezultă că în baza

ordinului nr. 562p din 14 decembrie 2016 și contractului individual de muncă nr.

315 din aceeași dată, Gîrneț Victor a fost angajat în funcția de pădurar al Ocolului

silvic Leova a ÎS „Întreprinderea pentru Silvicultură Iargara” (f.d. 5-6).

Prin ordinul nr. 60 din 06 martie 2017 a ÎS „Întreprinderea pentru Silvicultură

Iargara”, Gîrneț Victor a fost eliberat din funcția de pădurar în temeiul prevederilor

art. 86 alin. (1) lit. k) din Codul muncii, pentru faptul că, în rezultatul inventarierii

stocurilor masei lemnoase în ocolul silvic Leova cantonul nr. 5, s-a depistat neajuns

la masa lemnoasă, prin ce a adus prejudiciu material întreprinderii în mărime de

26732,45 lei (f.d. 12).

Instanțele ierarhic inferioare au ajuns la concluzia că ordinul de concediere

este ilegal, deoarece a fost emis în perioada aflării lui Gîrneț Victor în concediul

medical, fapt confirmat prin certificatul de concediu medical seria 01 nr. 1885435,

eliberat de IMSP SR Cantemir, potrivit căruia în perioada 06 martie 2017 – 12

martie 2017, Gîrneț Victor s-a aflat în concediu medical în regim staționar (f.d. 32).

Prin urmare, instanțele de judecată au conchis asupra anulării ordinului de

concediere și încasării din contul angajatorului a salariului mediu lunar pentru

absența forțată de la serviciu, începând cu data de 06 martie 2017 până la 13

noiembrie 2017 în sumă totală de 24 337,80 de lei.

Potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată din instanța de fond,

reprezentantul ÎS „Întreprinderea pentru Silvicultură Iargara” a atenționat instanța

de judecată despre faptul că, deși Gîrneț Victor a susținut în cererea de chemare în

judecată că în urma concedierii din funcție a fost lipsit de salariu mai mult de trei

luni, fără nicio altă sursă de existență, ultimul în ședința de judecată a declarat că

este angajat la Primăria com. Toceni (f.d. 74).

La fel, se atestă că potrivit datelor din carnetul de muncă al intimatului-

reclamant Gîrneț Victor, acesta a fost angajat începând cu 01 aprilie 2017 în funcția

de paznic la Primăria comunei Toceni (f.d. 11).

Analizând circumstanțele menționate, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție constată că Judecătoria

Cimișlia, sediul Central nu s-a expus în nici un fel asupra argumentului invocat de

către ÎS „Întreprinderea pentru Silvicultură Iargara”, iar Curtea de Apel Comrat a

menționat în decizia din 27 martie 2018 că nu-l poate reține, din motiv că deși

recurenta-apelantă ÎS „Întreprinderea pentru Silvicultură Iargara” a afirmat că

Gîrneț Victor lucrează la Primăria com. Toceni, nu a prezentat probe cu privire la

primirea salariului de către intimatul-reclamant la locul de muncă indicat.

4

În conformitate cu art. 118 alin. (1) din Codul de procedură civilă, fiecare

parte trebuie să dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei al

pretențiilor și obiecțiilor sale dacă legea nu dispune altfel.

Reieșind din norma legală citată, instanța de recurs consideră că Curtea de

Apel Comrat eronat nu a reținut argumentul ÎS „Întreprinderea pentru Silvicultură

Iargara”, din motivul neprezentării probelor cu privire la primirea salariului de la

Primăria com. Toceni, or, această circumstanță din contra urma a fi probată de către

Gîrneț Victor, în condițiile în care ultimul însuși a invocat în cererea de chemare în

judecată că nu are altă sursă de existență în afară de salariul primit în funcția de

pădurar la ÎS „Întreprinderea pentru Silvicultură Iargara”.

Mai mult ca atât, după cum a fost constatat supra, din datele din carnetul de

muncă al intimatului-reclamant Gîrneț Victor, anexat de către ultimul la cererea de

chemare în judecată, se atestă că a fost angajat începând cu 01 aprilie 2017 în

funcția de paznic la Primăria comunei Toceni.

Totodată, deși ÎS „Întreprinderea pentru Silvicultură Iargara” nu avea obligația

de a proba remunerarea intimatului-reclamant la noul loc de muncă, din carnetul de

muncă rezultând cert că acesta a fost angajat la primărie, recurenta-pârâtă a

prezentat în instanța de apel certificatul nr. 17 eliberat la 22 februarie 2018 de către

Primăria comunei Toceni cu privire la zilele efectiv lucrate și salariul calculat

salariatului Gîrneț Victor pentru fiecare lună a anului 2017, însă Curtea de Apel

Comrat a respins cererea reprezentantului întreprinderii de a anexa răspunsul la

materialele cauzei.

Date fiind cele relevate, instanța de recurs conchide că la caz exigențele

legalității și temeiniciei unei hotărâri judecătorești nu au fost respectate, iar

circumstanțele nominalizate sunt apreciate drept o eroare judiciară, care nu poate fi

corectată de către instanța de recurs.

Or, în conformitate cu art. 373 alin. (1), (2) și (5) din Codul de procedură

civilă, instanța de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și

obiecțiilor înaintate, legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește

constatarea circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în primă instanță. În limitele

apelului, instanța de apel verifică circumstanțele și raporturile juridice stabilite în

hotărârea primei instanțe, precum și cele care nu au fost stabilite, dar care au

importanță pentru soluționarea cauzei, apreciază probele din dosar și cele

prezentate suplimentar în instanță de apel de către participanții la proces. Instanța

de apel este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Ținând cont de imposibilitatea de a corecta respectiva eroare judiciară și

reiterând inexistența temeiurilor legale pentru a remite cauza spre rejudecare în

instanța de fond (art. 432 alin. (3) lit. d) si f) din Codul de procedură civilă),

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție consideră necesar de a casa decizia Curții de Apel Comrat și a remite cauza

spre rejudecare în instanța de apel.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că decizia instanței de

apel nu satisface standardele procedurale ale legalității și temeiniciei unui act

judecătoresc, omisiuni care nu pot fi corectate de către instanța de recurs la

examinarea cauzei în ordine de recurs, și având în vedere lipsa temeiurilor legale de

a restitui cauza spre rejudecare în prima instanță, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de

5

a admite recursul declarat de ÎS „Întreprinderea pentru Silvicultură Iargara”, a casa

integral decizia din 27 martie 2018 a Curții de Apel Comrat și a restitui cauza spre

rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată.

La rejudecare, instanța de apel urmează să țină cont de cele menționate și

reexaminând cauza, să emită o decizie legală și întemeiată, respectând dreptul

garantat al părților la un proces echitabil.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de Întreprinderea de Stat „Întreprinderea pentru

Silvicultură Iargara”.

Se casează integral decizia din 27 martie 2018 a Curții de Apel Comrat, în

cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Gîrneț Victor

împotriva Întreprinderii de Stat „Întreprinderea pentru Silvicultură Iargara” cu

privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcție, încasarea

salariului pentru întreaga perioadă de absență forțată de la muncă și repararea

prejudiciului moral, cu restituirea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Comrat,

în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru

Judecătorii Svetlana Filincova

Dumitru Mardari

Victor Burduh

Nicolae Craiu

6