2ra-1532-1/18 — cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea la locul de muncă, încasarea salariului pentru lipsa forțată de la serviciu, recunoașterea înscrierilor din carnetul de muncă referitor la concediere ca fiind nule, repararea prejudiciului moral

Dosarul nr. 2ra-1532-1/18

Prima instanță: Judecătoria Cimișlia sediul Leova (jud. S. Gurițanu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Comrat (jud. A. Curdov, M. Galupa, G. Colev)

ÎNCHEIERE

8 august 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de

Întreprinderea de Stat „Întreprinderea pentru silvicultură Iargara”

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Petru Buragă,

reprezentat de avocatul Constantin Ceceli împotriva Întreprinderii de Stat

„Întreprinderea pentru silvicultură Iargara” cu privire la anularea ordinului de

concediere, restabilirea la locul de muncă, încasarea salariului pentru lipsa forțată de

la serviciu, recunoașterea înscrierilor din carnetul de muncă referitor la concediere

ca fiind nule și repararea prejudiciului moral

împotriva deciziei din 25 septembrie 2017 a Curții de Apel Comrat, prin care

a fost respinsă cererea de apel declarată de Întreprinderea de Stat „Întreprinderea

pentru silvicultură Iargara” și menținută hotărârea din 10 martie 2017 a Judecătoriei

Cimișlia sediul Leova, prin care a fost admisă parțial acțiunea

constată:

La 29 iulie 2016, Petru Buragă, reprezentat de avocatul Constantin Ceceli a

depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎS „Întreprinderea pentru silvicultură

Iargara” cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea la locul de

muncă, încasarea salariului pentru lipsa forțată de la serviciu, recunoașterea

înscrierilor din carnetul de muncă referitor la concediere ca fiind nule și repararea

prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii a invocat că la 26 mai 2016, de către ÎS „Întreprinderea

pentru silvicultură Iargara” în persoana directorului interimar Igor Jugănaru a fost

emis ordinul nr. 73 cu privire la sancțiuni disciplinare prin care s-a dispus aplicarea

în privința lui a sancțiunii disciplinare sub formă de avertisment pentru încălcarea

disciplinei de muncă (refuzul de a elibera masa lemnoasă achitată cumpărătorului).

A comunicat că la 13 iunie 2016, de către pârât a fost emis un nou ordin cu

privire la sancțiuni disciplinare sub nr. 86 prin care s-a dispus aplicarea sancțiunii

disciplinare sub formă de mustrare pentru încălcarea, nerespectarea tehnologiei și

1

normelor de exploatare a parchetului și anume: pentru arborii rămași pe parchetul

exploatat pe picior, nestivarea crengilor realizabile, prezența în grămezi cu crengi

realizabile a lemnului cu diametru mai mare de 4 cm.

La 17 iunie 2016 prin ordinul nr. 87 directorul interimar al ÎS „Întreprinderea

pentru silvicultură Iargara” Igor Jugănaru a dispus aplicarea sancțiunii disciplinare

și anume concedierea în conformitate cu prevederile art. 206 alin. (1) lit. d) Codul

muncii.

A specificat că ordinele nr. 73 din 26 mai 2016, nr. 86 din 13 iunie 2016,

nr. 87 din 17 iunie 2016 sunt neîntemeiate, fapt ce duce la încălcarea drepturilor lui

constituționale, dânsul fiind angajat al ÎS „Întreprinderea pentru silvicultură Iargara”

în baza contractului individual de muncă din 05 septembrie 2002 în calitate de

pădurar, iar pe toată perioada de muncă în privința lui nu a fost aplicată nicio

sancțiune disciplinară, cu excepția celor aplicate de către actualul director interimar

Igor Jugănaru.

A evidențiat că fiecare decizie emisă de ÎS „Întreprinderea pentru silvicultură

Iargara” urma să fie una motivată, însoțită de probe, cu oferirea dreptului de a

explica și combate prin probe pertinente cele relatate în plângerea înaintată de către

Sergiu Răileanu.

A remarcat că prin emiterea neîntemeiată și ilegală a ordinelor nr. 73 din

26 mai 2016, nr. 86 din 13 iunie 2016, nr. 87 din 17 iunie 2016 i-a fost cauzat atât

prejudiciu material (prin ratarea salariului care urma să-l primească pe perioada care

nu a activat), cât și prejudiciul moral.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor pct. 9 lit. b) din Hotărârea

Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 11 din 3 octombrie 2005, art. 329 alin. (1),

330 alin. (1) lit. b) Codul muncii, art. 82, 96 CPC.

A solicitat admiterea acțiunii, anularea ordinelor nr. 73 din 26 mai 2016,

nr. 86 din 13 iunie 2016, nr. 87 din 17 iunie 2016 ca fiind neîntemeiate, restabilirea

sa în funcția de pădurar, deținută până la eliberare, încasarea din contul

ÎS „Întreprinderea pentru silvicultură Iargara” în beneficiul său a salariului pentru

absența forță de la muncă începând cu data eliberării din funcție și până la data

repunerii în funcție, recunoașterea înscrierilor din carnetul de muncă referitor la

concedierea din funcție ca fiind nule, încasarea din contul pârâtului în beneficiul său

a cheltuielilor de judecată în valoare de 11000 lei, precum și repararea prejudiciului

moral în valoare de 20000 lei.

Prin hotărârea din 10 martie 2017 a Judecătoriei Cimișlia sediul Leova, a fost

admisă parțial acțiunea.

Au fost anulate ordinele nr. 73 din 26 mai 2016, nr. 86 din 13 iunie 2016 și

nr. 87 din 17 iunie 2016 emise de ÎS „Întreprinderea pentru silvicultură Iargara”, ca

neîntemeiate.

A fost restabilit Petru Buragă în funcția de pădurar, deținută la

ÎS „Întreprinderea pentru silvicultură Iargara” până la eliberarea din funcție.

Au fost recunoscute înscrierile din carnetul de muncă a lui Petru Buragă

referitoare la concedierea din funcția de pădurar la ÎS „Întreprinderea pentru

silvicultură Iargara”, ca fiind nule.

A fost încasat de la ÎS „Întreprinderea pentru silvicultură Iargara” în

beneficiul lui Petru Buragă salariul pentru absența forțată de la muncă în sumă de

2

33786,76 lei, prejudiciul moral în sumă de 5000 lei și cheltuielile de asistență

juridică în sumă de 11000 lei, iar în total suma de 49786,76 lei.

Prin decizia din 25 septembrie 2017 a Curții de Apel Comrat, a fost respinsă

cererea de apel declarată de ÎS „Întreprinderea pentru silvicultură Iargara” și

menținută hotărârea primei instanțe.

La 30 mai 2018, prin intermediul Oficiului Poștal, ÎS „Întreprinderea pentru

silvicultură Iargara” a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând

admiterea acestuia, casarea integrală a hotărârii instanței de fond și a deciziei

instanței de apel, cu emiterea unei noi hotărâri.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră recursul declarat de ÎS „Întreprinderea pentru

silvicultură Iargara” inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 433 lit. b) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul este depus cu omiterea termenului de declarare

prevăzut la art. 434 CPC.

Conform art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data

comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel. Termenul

de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Distinct de aceste prevederi legale, la caz se constată că, copia deciziei

recurate a fost expediată în adresa părților la 22 octombrie 2017, de ÎS

„Întreprinderea pentru silvicultură Iargara” fiind recepționată la 2 noiembrie 2017,

fapt ce se confirmă prin avizul de recepție (f. d. 239 vol. I).

În conformitate cu art. 111 alin. (3) CPC, termenul de procedură stabilit în

ani, luni sau zile începe să curgă în ziua imediat următoare datei calendaristice

stabilite, datei comunicării actului de procedură sau producerii evenimentului ori

momentului care a condiționat începutul lui.

Prin prisma normei enunțate, în speță este indubitabil că termenul de declarare

a recursului pentru ÎS „Întreprinderea pentru silvicultură Iargara” a început să curgă

din data de 3 noiembrie 2017, ziua imediat următoare datei comunicării deciziei

contestate, ca urmare, ultima zi de depunere a cererii de recurs fiind 1 ianuarie 2018.

Or, conform art. 263 Cod civil, care reglementează calcularea termenelor de

un an și de o lună, termenele de un an și de o lună se calculează fără a se ține cont

de curgerea lui neîntreruptă, se consideră că luna are 30 de zile și anul–365 de zile.

Dat fiind faptul că data de 1 ianuarie 2018 a fost zi de sărbătoare, respectiv, zi

nelucrătoare, în conformitate cu prevederile art. 112 alin. (2) CPC, ultima zi de

depunere a recursului se constată a fi 2 ianuarie 2018, ca următoarea zi lucrătoare.

Cu toate acestea, cererea de recurs împotriva deciziei instanței de apel a fost

depusă de către recurenta ÎS „Întreprinderea pentru silvicultură Iargara”, prin

intermediul oficiului poștal numai la 30 mai 2018, fapt ce se confirmă prin ștampila

aplicată pe plicul poștal, prin urmare, cu omiterea termenului de 2 luni, prevăzut la

art. 434 alin. (1) CPC.

Este de menționat că termenul de 2 luni de declarare a recursului, care

conform alin. (2) art. 434 CPC, este unul de decădere și nu poate fi restabilit, urma a

fi respectat întocmai de către recurenta ÎS „Întreprinderea pentru silvicultură

Iargara”.

3

Se va reitera că o astfel de soluție este compatibilă și cu respectarea

standardelor inserate în Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a

libertăților fundamentale, având în vedere că prelungirea nejustificată, chiar și cu o

singură zi, a termenului pentru exercitarea recursului ar împiedica rămânerea

irevocabilă, ca urmare a expirării termenului de atac, a hotărârii judecătorești emise

în instanțele de fond și ar leza, în acest mod, principiul securității raporturilor

juridice.

În susținerea opiniei enunțate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție invocă și hotărârea Curții

Europene a Drepturilor Omului în speța Ponomaryov contra Ucrainei din 03 aprilie

2008, definitivă din 29 septembrie 2008, unde se notează că, deși în speță nu era

vorba despre desființarea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile în urma

admiterii unei căi extraordinare de atac în lumina unor circumstanțe nou

descoperite, ci de redeschiderea unui proces prin repunerea în termenul de

introducere a unei căi ordinare de atac, totuși, reînnoirea acestui termen pentru

motive neconvingătoare, reprezintă o soluție care ar putea înfrânge principiul

securității raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că recurenta a depus

cererea de recurs cu omiterea evidentă a termenului de declarare a recursului,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia că în temeiul art. 433 lit. b) CPC, recursul

declarat de ÎS „Întreprinderea pentru silvicultură Iargara” urmează a fi considerat ca

inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269 - 270, art. 431 alin. alin. (1) și (2),

art. 433 lit. b), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul declarat de Întreprinderea de Stat „Întreprinderea pentru silvicultură

Iargara” se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

4