2ra-258/20 — anularea ordinului si incasarea salariului pentru absenta fortată de la muncă

Dosarul nr. 2ra-258/2020

prima instanță: Judecătoria Cimișlia, sediul Leova (jud. S. Gurițanu)

instanța de apel: Curtea de Apel Comrat (jud. G. Colev, L. Caracuianu, Șt. Starciuc)

ÎNCHEIERE

19 februarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de

Întreprinderea Municipală „Gospodăria Comunal Locativă” orașul Basarabeasca,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Serghei Verbițchii

împotriva Întreprinderii Municipale „Gospodăria Comunal Locativă” orașul

Basarabeasca cu privire la anularea ordinului de concediere, încasarea salariului

pentru perioada de absență forțată de la serviciu, restabilirea în funcția anterior

deținută, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 11 septembrie 2019 a Curții de Apel Comrat prin care a

fost respins apelul declarat de Întreprinderea Municipală „Gospodăria Comunal

Locativă” orașul Basarabeasca și a fost menținută hotărârea din 21 decembrie 2018

a Judecătoriei Cimișlia, sediul Leova, prin care acțiunea a fost admisă,

c o n s t a t ă:

La 01 decembrie 2017 Serghei Verbițchii a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Întreprinderii Municipale „Gospodăria Comunal Locativă” or.

Basarabeasca cu privire la anularea ordinului de concediere, încasarea salariului

pentru perioada de absență forțată de la serviciu, restabilirea în funcția anterior

deținută, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că, la 01 septembrie 2017 a fost emis ordinul

nr.167 cu privire la concedierea lui Serghei Verbițchii în legătură cu reducerea

statelor de personal la ÎM „Gospodăria Comunal Locativă” or. Basarabeasca.

Ordinul a fost emis în baza art. 86 alin.(1) lit.c) Codul muncii, adică concedierea în

cazul reducerii numărului sau a statelor de personal din unitate.

A considerat reclamantul că ordinul emis de pârât este neîntemeiat și emis cu

încălcarea legislației în vigoare. A menționat că, reducerea numărului sau a statelor

de personal din unitate urmează a fi confirmat prin ordinul cu privire la reducerea

numărului personal și aprobarea noilor state de personal. Astfel, statele de personal

pe anul 2017 au fost elaborate conform ordinului 94/a din 31 mai 2017, coordonate

cu primarul or. Basarabeasca și înregistrate la inspecția teritorială a Inspecției

muncii Cimișlia la 31 mai 2017 unde sub numărul 1.6 este indicată funcția de

jurisconsult. Totodată, a menționat că a fost concediat fără acordul organului

sindical.

A solicitat reclamantul anularea ordinului nr. 167 din 01 septembrie 2017 „Cu

privire la concedierea lui Serghei Verbițchii în legătură cu reducerea statelor de

personal”, restabilirea în funcția anterior deținută, încasarea salariului pentru

perioada de absență forțată de la serviciu, repararea prejudiciului moral și a

cheltuielilor de judecată.

La 19 decembrie 2018 reclamantul Verbițchii Serghei a depus cerere de

modificare a obiectului acțiunii, prin care a solicitat încasarea unei compensații

suplimentare în locul restabilirii în muncă. În rest, pretențiile din cererea de

chemare în judecată au fost menținute.

Prin hotărârea din 21 decembrie 2018 a Judecătoriei Cimișlia, sediul Leova

acțiunea depusă de Serghei Verbițchii a fost admisă parțial, a fost anulat ordinul nr.

167 din 01 septembrie 2017 „Cu privire la concedierea lui Verbițchii Serghei” în

legătură cu reducerea statelor de personal la ÎM „Gospodăria Comunal Locativă” or.

Basarabeasca, au fost încasate de la ÎM „Gospodăria Comunal Locativă” or.

Basarabeasca în beneficiul lui Serghei Verbițchii salariul pentru absența forțată de

la serviciu în sumă de 48993,36 de lei, compensația suplimentară în locul restabilirii

în muncă în mărime de trei salarii medii lunare în sumă de 7349,98 de lei, cu titlu de

prejudiciu moral în mărimea unui salariu mediu lunar suma de 2449,66 de lei, iar în

total suma de 58792 de lei. În rest, acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

La 31 ianuarie 2019 și la 20 martie 2019 ÎM „Gospodăria Comunal Locativă”

or. Basarabeasca a declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând

admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de

respingere a acțiunii.

Prin decizia din 11 septembrie 2019 a Curții de Apel Comrat a fost respins

apelul declarat de ÎM „Gospodăria Comunal Locativă” or. Basarabeasca și a fost

menținută hotărârea primei instanțe.

Pentru a decide astfel instanța de apel s-a bazat pe prevederile 117 alin. (1),

118 alin. (1), 121, 130 alin. (1)-(3) Codul de procedură civilă, art. 86 alin. (1) lit.c),

88 alin. (1) Codul muncii și a constatat că ordinul nr. 167 din 02 septembrie 2017

cu privire la concedierea lui Serghei Verbițchii din funcția de juristconsult a fost

emis contrar prevederilor legislației muncii nominalizate supra și a considerat că

soluția primei instanțe prin care a fost anulat ordinului contestat este legală și

întemeiată.

Ținând cont de prevederile art. 90 alin. (1) și alin. (2) lit.a) Codul muncii,

instanța de apel, la fel a stabilit că prima instanță just a reținut că Serghei Verbițchii,

conform certificatelor eliberate de ÎM „Gospodăria Comunal Locativă” or.

Basarabeasca”, a ridicat un salariu mediu lunar în sumă de 24449,66 de lei. Astfel,

reclamantul a absentat forțat de la serviciu începând cu data de 05 septembrie 2017

până la data de 21 decembrie 2018, și prin urmare corect prima instanță a dispus

încasarea salariului pentru absență forțată de la serviciu în sumă de 48993,36 de lei.

În temeiul art. 90 alin. (2) lit. c), alin. (3) și (4) Codul muncii, instanța de apel

a conchis că prima instanță corect a ajuns la concluzia încasării de la ÎM

„Gospodăria Comunal Locativă” or. Basarabeasca în beneficiul lui Serghei

2

Verbițchii a compensației suplimentare în locul restabilirii la muncă în mărime de 3

salarii medii lunare în mărime de 7348,98 de lei, precum și suma de 2449,66 de lei

cu titlu de compensare a prejudiciului moral cauzat salariatului în rezultatul

concedierii nelegitime de la locul de muncă.

La 17 decembrie 2019, prin intermediul oficiului poștal, ÎM „Gospodăria

Comunal Locativă” or. Basarabeasca a declarat recurs împotriva deciziei din 11

septembrie 2019 a Curții de Apel Comrat, solicitând admiterea recursului, casarea

deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de

respingere a acțiunii sau după caz scoaterea cererii de chemare în judecată de pe rol.

În motivarea recursului a invocat că, își exprimă dezacordul cu decizia

instanței de apel și hotărârea primei instanțe, deoarece cererea de chemare în

judecată urma a fi scoasă de pe rol pe motivul nerespectării procedurii de

soluționare prealabilă a litigiului, și că cererea de chemare în judecată nu

corespunde prevederilor art. 166 alin. (2) lit. b) și h) CPC.

A susținut că instanța de apel la examinarea cauzei a aplicat greșit normele de

drept material, care s-a manifestat prin aplicarea unei legi care mu trebuia să fie

aplicată. Mai mult ca atât, a dat o calificare juridică incorectă raportului material

litigios.

Instanța de apel nu s-a pronunțat asupra faptului care anume suferințe psihice

au stat la baza reparării prejudiciului moral reclamantului pentru concedierea ilegală

în mărimea unui salariu mediu lunar, care acte contabile au stat la baza achitării

compensației suplimentare în locul restabilirii la muncă în mărime de trei salarii

medii lunare în sumă de 7348,98 de lei.

A invocat că acțiunea este depusă în instanță cu depășirea termenului de trei

luni de la data când salariatul a aflat despre ordinul de concediere.

Prin notificarea din 13 ianuarie 2020 Curtea Supremă de Justiție în

conformitate cu art. 439 alin. (2) CPC a expediat intimatului copia recursului și l-a

înștiințat despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la

data primirii acesteia.

La 15 ianuarie 2020 Serghei Verbițchii a recepționat copia recursului depus de

ÎM „Gospodăria Comunal Locativă” or. Basarabeasca și la 05 februarie 2020 a

depus referință prin care a solicitat declararea recursului ca fiind inadmisibil (f.d.

25, 26-31, vol. II).

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Materialele dosarului atestă că decizia Curții de Apel Comrat a fost emisă la 11

septembrie 2019 și a fost recepționată de ÎM „Gospodăria Comunal Locativă” or.

Basarabeasca la data de 18 octombrie 2019, fapt confirmat prin avizul de recepție

(f.d.212, vol.I).

În circumstanțele date, recursul declarat de ÎM „Gospodăria Comunal

Locativă” or. Basarabeasca la data de 17 decembrie 2019, prin intermediul oficiului

poștal, este depus în termenul prevăzut de lege.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

3

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către ÎM „Gospodăria

Comunal Locativă” or. Basarabeasca nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Astfel, în sensul dat, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultînd din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu

se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr.26561/1995).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ține să menționeze că potrivit jurisprudenței CEDO, recursul

trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Asito vs Republica Moldova, 10 iulie 2010, Meyer vs Germania, 22

martie 2016), însă motivele recursului, invocare în speță sunt similare celor invocate

în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de

ÎM „Gospodăria Comunal Locativă” or. Basarabeasca ca inadmisibil.

4

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1) Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Întreprinderea Municipală „Gospodăria Comunal

Locativă” orașul Basarabeasca se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

5