2ra-616/21 — anularea dispizitiei, restabilirea la locul de muncă, încasarea salariului pentru absenta fortată de la muncă si repararea prejudiciului moral

2ra-616/21 — anularea dispizitiei, restabilirea la locul de muncă, încasarea salariului pentru absenta fortată de la muncă si repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-616/21

Prima instanță: (Judecătoria Cimișlia, sediul Central) D. Cherdivara

Instanța de apel: (Curtea de Apel Comrat) Gr. Colev, A. Mironov, D. Fujenco

Î N C H E I E R E

07 aprilie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Mariana Pitic

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Teleghei Liubov,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Teleghei Liubov

împotriva Primarului or. Basarabeasca, Cimpoeș Valentin și Întreprinderii

Municipale ”Gospodăria Comunal Locativă Basarabeasca”, intervenient accesoriu

Dimov Iurie cu privire la anularea dispoziției de concediere, restabilirea la locul de

muncă, încasarea salariului pentru absența forțată de la muncă, încasarea

prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Comrat din 21 decembrie 2020, prin care s-a

admis apelul declarat de avocatul Istrate Angela în interesele Primarului

or. Basarabeasca, Cimpoeș Valentin, s-a casat hotărârea Judecătoriei Cimișlia,

sediul Central din 24 februarie 2020 și s-a emis o nouă hotărâre,

c o n s t a t ă :

La 17 martie 2017, Teleghei Liubov a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Primarului or. Basarabeasca, Cimpoeș Valentin cu privire la anularea

dispoziției de concediere, restabilirea la locul de muncă, încasarea salariului pentru

absența forțată de la muncă, încasarea prejudiciului moral și a cheltuielilor de

judecată.

În motivarea acțiunii, Teleghei Liubov a menționat că prin dispoziția

Primarului or. Basarabeasca nr. 135 din 01 septembrie 2008, a fost numită în

funcția de director al ÎM ”Gospodăria Comunal Locativă Basarabeasca”.

În temeiul autorizațiilor din 24 septembrie 2016 și 17 octombrie 2016,

Inspecția Financiară din subordinea Ministerului Finanțelor a efectuat inspectarea

financiară complexă a activității economico-financiare a ÎM ”Gospodăria Comunal

Locativă Basarabeasca”.

1

În rezultatul controlului, la 21 octombrie 2016, a fost întocmit actul de

control, iar la 31 octombrie 2016, Primarului or. Basarabeasca a fost remisă

prescripția privind lichidarea iregularităților constatate în cadrul inspectării

financiare, fiind stabilit termen de lichidare și informare și anume până la data de

01 decembrie 2016.

Astfel, la 04 noiembrie 2016, la ÎM ”Gospodăria Comunal Locativă

Basarabeasca” a parvenit demersul Primarului or. Basarabeasca, prin care ultimul a

solicitat prezentarea în termen de 7 zile a explicației asupra faptelor indicate în

prescripție și a planului de măsuri în vederea înlăturării iregularităților.

De asemenea, la 17 noiembrie 2016, Primarul or. Basarabeasca a solicitat de

la comitetul sindical al ÎM ”Gospodăria Comunal Locativă Basarabeasca” avizul

consultativ asupra concedierii sale, care însă nu conține motivele și temeiul

concedierii.

Prin dispoziția Primarului or. Basarabeasca nr. 290 din 22 noiembrie 2016, a

fost instituit grupul de lucru cu privire la efectuarea anchetei de serviciu pe faptul

prescripției Inspecției Financiare, iar la 23 noiembrie 2016, comitetul sindical q dat

aviz negativ referitor la concedierea sa.

Ulterior, la 20 decembrie 2016 a fost întocmit actul grupului de lucru cu

privire la efectuarea anchetei de serviciu cu propunerea de a aplica în privința sa

măsuri disciplinare prevăzute de art. 86 din Codul muncii, iar Primarul

or. Basarabeasca să examineze posibilitatea încasării prejudiciului material în

mărime de 30 501,79 de lei.

Prin dispoziția Primarului or. Basarabeasca nr. 12 din 04 ianuarie 2017, a fost

concediată din funcție în temeiul art. 86 lit. o) din Codul muncii.

La 06 februarie 2017, a depus cerere prealabilă la Primăria or. Basarabeasca,

iar prin răspunsul din 21 februarie 2017, cererea a fost respinsă.

Reclamanta Teleghei Liubov a invocat ilegalitatea dispoziției de concediere.

În acest sens a specificat că dispoziția Primarului or. Basarabeasca nr. 12 din

04 ianuarie 2017 contravine prevederilor art. 210 alin. (1) lit. a) din Codul muncii,

care prevede că sancțiunea disciplinară se aplică prin indicarea temeiurilor de fapt

și de drept ale aplicării sancțiunii, termenul în care sancțiunea poate fi contestată și

organul în care sancțiunea poate fi contestată.

Teleghei Liubov a solicitat anularea dispoziției Primarului or. Basarabeasca

nr. 12 din 04 ianuarie 2017, restabilirea în funcția deținută anterior, încasarea

salariului mediu pentru perioada absenței forțate de la muncă, încasarea

prejudiciului moral în mărime de 50 000 lei și a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Cimișlia, sediul Basarabeasca din 10 mai 2017,

cererea de chemare în judecată depusă de Teleghei Liubov a fost respinsă ca

depusă cu omiterea termenului de prescripție (f.d. 98-103 Vol. I).

Prin decizia Curții de Apel Comrat din 05 octombrie 2017, S-a admis apelul

declarat de Teleghei Liubov, s-a casat hotărârea Judecătoriei Cimișlia, sediul

Basarabeasca din 10 mai 2017 și s-a restituit cauza la rejudecare în instanța de

fond, în alt complet de judecată (f.d. 128, 130-133).

2

La 12 decembrie 2017, Teleghei Liubov a depus cerere de chemare în

judecată concretizată împotriva Primarului or. Basarabeasca, Cimpoeș Valentin și

ÎM ”Gospodăria Comunal Locativă Basarabeasca”, intervenient accesoriu Dimov

Iurie, prin care a solicitat anularea dispoziției Primarului or. Basarabeasca nr. 12

din 04 ianuarie 2017, restabilirea în funcția deținută anterior, încasarea salariului

mediu pentru perioada absenței forțate de la muncă, încasarea prejudiciului moral

în mărime de 50 000 lei și a cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 4 000

lei (f.d. 146-150 Vol. I).

Prin hotărârea Judecătoriei Cimișlia, sediul Central din 24 februarie 2020, s-a

admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Teleghei Liubov.

S-a anulat dispoziția Primarului or. Basarabeasca nr. 12 din 04 ianuarie 2017

privind concedierea Liubei Teleghei din funcția de director al ÎM ”Gospodăria

Comunal Locativă Basarabeasca”.

S-a restabilit Teleghei Liubov în funcția de director al ÎM ”Gospodăria

Comunal Locativă Basarabeasca”.

S-a încasat de la Primăria or. Basarabeasca în beneficiul Liubei Teleghei

salariul pentru absența forțată de la muncă pentru perioada 04 ianuarie 2017 – 05

decembrie 2020 în sumă de 196 620,42 de lei și cheltuieli de asistență juridică în

mărime de 4 000 lei.

În rest, pretențiile au fost respinse (f.d. 24, 39-45 Vol. II).

Prin încheierea Judecătoriei Cimișlia, sediul Central din 25 februarie 2020, s-a

corectat greșeala din dispozitivul hotărârii emis de Judecătoria Cimișlia, sediul

Central din 24 februarie 2020, prin înlocuirea sintagmei indicată greșit ”Se

încasează de la Primăria or. Basarabeasca în beneficiul Liubei Teleghei salariul

pentru absența forțată de la muncă pentru perioada 04 ianuarie 2017 - 05

decembrie 2020”, corect fiind ”Se încasează de la Primăria or. Basarabeasca în

beneficiul Liubei Teleghei salariul pentru absența forțată de la muncă pentru

perioada 04 ianuarie 2017 - 05 februarie 2020” (f.d. 27-28 Vol. II).

Prin decizia Curții de Apel Comrat din 21 decembrie 2020, s-a admis apelul

declarat de avocatul Istrate Angela în interesele Primarului or. Basarabeasca,

Cimpoeș Valentin, s-a casat hotărârea Judecătoriei Cimișlia, sediul Central din

24 februarie 2020 și s-a emis o nouă hotărâre, prin care:

S-a respins cererea de chemare în judecată depusă de Teleghei Liubov.

Pentru a decide astfel, instanța de apel cu referire la circumstanțele cauzei a

reținut că la 01 octombrie 2016, la ÎM „Gospodăria Locativ Comunală

Basarabeasca”, de către Inspecția Financiară a fost efectuată inspectarea financiară

complexă a activității economico-financiară, în rezultatul căreia au fost constatate

deficiențe și neregularități în gestionarea mijloacelor financiare și a patrimoniului

întreprinderii și anume nerespectarea cadrului normativ și gestionarea

necorespunzătoare a mijloacelor financiare ale întreprinderii, astfel fiind suportate

cheltuieli neîntemeiate în sumă de 37 500 lei; au fost stabilite deficiențe ce țin de

exercitarea de către fondator a controlului asupra activității economico-financiare a

întreprinderii; depistate deficiențe în organizarea managementului financiar-

contabil.

3

La 04 noiembrie 2016, Primarul or. Basarabeasca a solicitat de la directorul

ÎM ,,Gospodăria Comunal Locativă Basarabeasca” prezentarea explicației asupra

faptelor indicate în prescripție și planul de măsuri în vederea înlăturării lacunelor

depistate.

La 20 decembrie 2016, grupul de lucru cu privire la efectuarea anchetei de

serviciu a întocmit actul cu propunerea de a aplica față de Teleghei Liubov măsuri

disciplinare prevăzute de art. 86 din Codul muncii și încasarea din contul acesteia a

prejudiciului material în sumă de 30 501,79 lei.

Instanța de apel constatat ca fiind eronată și concluzia instanței de fond cu

privire la faptul că angajatorul urma să emită ordinul de concediere nr. 12 din

04 ianuarie 2017, nu mai târziu de 17 decembrie 2016, astfel încălcând prevederile

art. 209 alin. (1) din Codul muncii.

Or, ordinul contestat a fost emis după întocmirea actului de control din 01

octombrie 2016, fără încălcarea termenelor indicate de prima instanță, actul fiind

întocmit în rezultatul anchetei de serviciu dispusă în baza prescripției adresate de

Inspecția Financiară la 01 octombrie 2016 și parvenită în adresa Primăriei or.

Basarabeasca la 02 noiembrie 2016.

Astfel, instanța de apel a concluzionat că hotărârea primei instanțe este

neîntemeiată, deoarece instanța nu a calificat corect, din punct de vedere juridic

acțiunea cu care a fost învestită, fapt ce a dus la emiterea unei soluții greșite în

acest sens.

La 29 ianuarie 2021, Teleghei Liubov a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei

instanței de apel cu menținerea hotărârii primei instanțe.

Recurenta Teleghei Liubov, în motivarea recursului a invocat că instanța de

apel la emiterea deciziei contestate, a interpretat eronat normele de drept material

și a dat o apreciere greșită materialului probator, astfel decizia instanței de apel

este una neîntemeiată și pasibilă de a fi casată.

Astfel, a menționat că instanța de apel greșit a concluzionat referitor la

interpretarea eronată de către instanța de fond a prevederilor art. 209 alin. (1) din

Codul muncii.

De asemenea, a reiterat că încălcările indicate în prescripția din 31 octombrie

2016, au fost comise în perioada anilor 2013-2014, iar sancțiunea a fost aplicată la

04 ianuarie 2017, cu depășirea termenului de 2 ani, prevăzut de art. 209 alin. (2)

din Codul muncii, prin urmare, sancțiunea a fost aplicată tardiv.

Mai mult ca atât, în comisia privind efectuarea anchetei de serviciu, nu a fost

inclus nici un reprezentant al comitetului sindical, iar actul privind efectuarea

anchetei de serviciu nu i-a fost adus la cunoștință.

La 12 martie 2021, instanța de recurs a expediat în adresa intimaților copia

recursului, fiind recepționat de către ÎM ”Gospodăria Comunal Locativă

Basarabeasca” și Primarul or. Basarabeasca la data de 17 martie 2021, conform

avizelor de recepție (f.d. 12-13 Vol. III).

La 19 martie 2021, Primăria or. Basarabeasca a depus referință la recursul

declarat de Teleghei Liubov, prin care a solicitat să fie considerat ca inadmisibil.

4

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs

menționează că, Curtea de Apel Comrat a emis dispozitivul deciziei la

21 decembrie 2020.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Recursul a fost declarat la 29 ianuarie 2021, respectiv se consideră depus în

termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a

temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de

judecată instituit în conformitate cu alin. (2).

Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentei cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din

Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

5

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva

Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a

unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea

statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai

stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten

v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Teleghei Liubov, nu

se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Teleghei Liubov.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Mariana Pitic

Dumitru Mardari

6