2ra-319/21 — anularea ordinului de concediere, restabilire la lucru, încasarea salariului pentru absenta fortată de la lucru si repararea prejudiciului moral
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea ordinului de concediere, restabilire la lucru, încasarea salariului pentru absenta fortată de la lucru si repararea prejudiciului moral
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
2ra-319/21 — anularea ordinului de concediere, restabilire la lucru, încasarea salariului pentru absenta fortată de la lucru si repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2021)
Dosarul nr. 2ra-319/21
Prima instanță: Judecătoria Cimișlia, sediul central (jud. I. Volcovschi)
Instanța de apel: Curtea de Apel Comrat (jud. D. Fujenco, A. Mironov, L. Caraianu)
ÎNCHEIERE
14 aprilie 2021 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu
judecătorii Dumitru Mardari
Mariana Pitic
examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Ana
Lazu,
în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Ana Lazu
împotriva Grădiniței de copii nr. 1 din satul Sadaclia, raionul Basarabeasca,
intervenienți accesorii Primăria orașului Basarabeasca și Consiliul raional
Basarabeasca cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilire la lucru,
încasarea salariului pentru absența forțată de la lucru și repararea prejudiciului
moral,
împotriva deciziei din 05 noiembrie 2020 a Curții de Apel Comrat, prin care
a fost admis apelul declarat de către Grădinița de copii nr. 1 din satul Sadaclia,
raionul Basarabeasca, a fost casată hotărârea din 22 octombrie 2019 a Judecătoriei
Cimișlia, sediul central și a fost pronunțată o nouă hotărâre cu privire la respingerea
acțiunii,
constată:
La 04 iunie 2018 Ana Lazu a depus cerere de chemare în judecată împotriva
Grădiniței de copii nr. 1 din s. Sadaclia, r-nul Basarabeasca cu privire la anularea
ordinului de concediere, restabilire la lucru, încasarea salariului pentru absența
forțată de la lucru și repararea prejudiciului moral.
În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, prin ordinul nr. 1 din 01
septembrie 2005, emis de directorul Grădiniței de copii nr. 1 din s. Sadaclia, r-nul
Basarabeasca, a fost angajată în funcția de educator la Grădinița de copii nr. 1 pe un
termen nelimitat.
A menționat că, pe parcursul activității a dat dovadă de profesionalism,
niciodată nu a fost sancționată disciplinar și niciodată nu au fost depistate careva
neajunsuri materiale în rezultatul activității sale.
A susținut că, prin ordinul nr. 11 din 02 martie 2018, emis de către directorul
Grădiniței de copii nr. 1 din s. Sadaclia, r-nul Basarabeasca, fără nici un temei legal,
1
a fost eliberată din funcția de educator și concediată în temeiul art. 86 alin. (1) lit. n)
și 301 alin. (1) lit. b) din Codul muncii.
Reclamanta consideră că, ordinul menționat este ilegal, deoarece contravine
prevederilor art. 210 alin. (1) lit. a) din Codul muncii, care reglementează că,
sancțiunea disciplinară se aplică prin ordin (dispoziție, decizie, hotărâre) în care se
indică în mod obligatoriu: a) temeiurile de fapt și de drept ale aplicării sancțiunii; b)
termenul în care sancțiunea poate fi contestată; c) organul în care sancțiunea poate
fi contestată. Or, temeiurile de fapt și de drept invocate în ordinul contestat sunt
formale, neîntemeiate, contradictorii și lipsește mențiunea privind termenul și
organul în care sancțiunea poate fi contestată.
A afirmat că, a fost concediată fără consultarea prealabilă a organului
(organizatorului) sindical din unitate (art. 21 alin. (2) și 87 alin. (1) din Codul
muncii); a fost concediată pentru aplicarea violenței fizice față de discipoli fără a fi
existat la momentul concedierii o hotărâre definitivă a instanței de judecată de
sancționare sau o hotărâre definitivă a unui alt organ, de competența căruia ține
aplicarea sancțiunilor pentru săvârșirea unor astfel de fapte; a fost concediată în
perioada aflării în concediul medical (art. 86 alin. (2) din Codul muncii).
A relevat că, activând în Grădinița creșă nr. 1 din s. Sadaclia, r-nul
Basarabeasca în funcția de educator, la 27 februarie 2018, în jurul orelor 08:00, Ana
Cernat a adus la grădiniță pe copilul XXXX în vîrstă de 1,11 ani, care plângea
necontenit, deoarece era începător.
A notat că, a luat copilul în brațe și a încercat să-l liniștească, apoi copilul s-a
liniștit, iar ea a telefonat-o pe Ana Cernat și i-a comunicat că totul este în regulă,
însă dacă dorește la amiază poate să vină să ia copilul, ultima refuzând. După prînz,
a culcat copiii în dormitor în pătucuri, însă XXXX nu dormea și plângea, de aceea îl
ținea în brațe, obosindu-i mâinile, l-a așezat pe XXXX în pătucul său pentru a-l
legăna, însă întorcându-se spre ceilalți copii pentru a vedea ce fac, XXXX a căzut
cu capul de marginea pătucului și s-a lovit la obraz, unde au rămas semne roșii și
vineții. Seara a povestit despre cele întâmplate mamei Ana Cernat, după care a
telefonat și i-a comunicat și tatălui.
A mai notat că, după cele întâmplate, la 02 martie 2018, după o ședință, care
a avut loc la Primăria s. Sadaclia, r-nul Basarabeasca pe cazul dat, s-a simțit rău și,
adresându-se la medic, i-a fost acordat concediu medical, însă ulterior a aflat că, în
aceeași zi a fost concediată în baza art. 86 alin. (1) lit. n) și art. 301 alin (1) lit. b) din
Codul muncii.
A declarat că, nu a avut posibilitate de a face cunoștință cu ordinul de
concediere nici pînă în prezent, cu toate că cererea prealabilă a fost înaintată la 22
mai 2018 și recepționată de către administrația grădiniței la 23 mai 2018.
A invocat că, prin abuzurile comise de către administrația Grădiniței de copii
nr. 1 din s. Sadaclia, r-nul Basarabeasca, i-a fost cauzat un prejudiciu moral
caracterizat prin suferințe psihice și retrăiri sufletești legate de atitudinea ignorantă
și lipsa de respect din partea angajatorului.
Reclamanta consideră că, suma de 15 000 de lei reprezintă o compensație
echitabilă și rezonabilă pentru suferințele sufletești cauzate.
2
A solicitat anularea ordinului pârâtului nr. 11 din 02 martie 2018 cu privire la
concediere, restabilirea sa în funcția deținută anterior, încasarea de la pârât a
salariului pentru absența forțată de la lucru, a sumei de 15000 de lei, cu titlu de
prejudiciu moral și a cheltuielilor de judecată.
Prin încheierea din 27 iunie 2018 a Judecătoriei Cimișlia, sediul Cimișlia, au
fost atrași în proces Primăria or. Basarabeasca și Consiliul raional Basarabeasca în
calitate de intervenienți accesorii.
Prin hotărârea din 22 octombrie 2019 a Judecătoria Cimișlia, sediul central, a
fost admisă parțial acțiunea depusă de Ana Lazu. A fost anulat ordinul nr. 11 din 02
martie 2018, emis de către administrația Grădiniței de copii nr. 1 din s. Sadaclia,
raionul Basarabeasca în temeiul art. 86 alin. (1) lit. n) și 301 alin. (1) lit. b) din Codul
muncii, privind eliberarea Anei Lazu din funcția deținută, ca fiind ilegal. A fost
restabilită Ana Lazu în funcția deținută în cadrul Grădiniței de copii nr. 1 din
s.Sadaclia, r-nul Basarabeasca. Au fost încasate din contul Grădiniței de copii nr. 1
din s. Sadaclia, r-nul Basarabeasca în folosul Anei Lazu salariul pentru absența
nemotivată de la serviciu în cuantum mediu al salariului deținut pentru întreaga
perioadă începând cu 02 martie 2018 până la data examinării hotărârii, suma de
1000 de lei, cu titlu de prejudiciu moral și taxa de stat în sumă de 100 de lei. A fost
încasată din contul Grădiniței de copii nr. 1 din s. Sadaclia, r-nul Basarabeasca în
beneficiul statului taxa de stat în mărime de 100 de lei. În rest acțiunea a fost respinsă
ca fiind neîntemeiată și neprobată.
La 11 noiembrie 2019 Grădinița de copii nr. 1 din s. Sadaclia, r-nul
Basarabeasca a declarat apel nemotivat, iar 25 februarie 2020 a declarat apel motivat
împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii
primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acțiunii.
Prin decizia din 05 noiembrie 2020 a Curții de Apel Comrat, a fost admis
apelul declarat de către Grădinița de copii nr. 1 din s. Sadaclia, r-nul Basarabeasca,
a fost casată hotărârea primei instanțe și a fost emisă o nouă hotărâre, prin care
acțiunea depusă de către Ana Lazu a fost respinsă ca neîntemeiată. Au fost încasate
de la Ana Lazu în beneficiul Grădiniței de copii nr. 1 din s. Sadaclia, r-nul
Basarabeasca cheltuielile de asistență juridică în sumă de 2000 de lei.
Instanța de apel a reținut că, prin ordinul nr. 1 din 01 septembrie 2005 emis de
directorul Grădiniței de copii nr. 1 din s. Sadaclia, r-nul Basarabeasca, Ana Lazu a
fost angajată în funcția de educator la Grădinița de copii nr. 1 din s. Sadaclia r-nul
Basarabeasca, pe un termen nelimitat (f. d. 9, vol. I), iar prin ordinul nr. 11 din 02
martie 2018 al directorului Grădiniței de copii nr. 1 din s. Sadaclia, r-nul
Basarabeasca, Ana Lazu a fost concediată din funcția de educator în baza art. 86
alin. (1) lit. n) și 301 alin. (1) lit. b) din Codul muncii, începând cu 02 martie 2018,
din motiv că, a aplicat violența fizică și psihică în privința copilului Bogdan Cernat
(f. d. 90, vol. I).
Totodată, instanța de apel a menționat că, prima instanță, la soluționarea
litigiului, incorect a apreciat acțiunile angajatorului și prin urmare, instanța de apel
a ajuns la concluzia că, ordinul nr. 11 din 02 martie 2018 emis de către directorul
Grădiniței de copii nr. 1 din s. Sadaclia, r-nul Basarabeasca a fost emis în
3
conformitate cu legislația în vigoare și temei de anulare nu există.
Instanța de apel a considerat că, directorul instituției preșcolare într-adevăr a
respectat procedura de înregistrare, examinare a cazului de violență și a făcut dovada
faptului de violență pretinsă, în conformitate cu art. 122 CPC.
În acest sens, instanța de apel a relevat că, conform procesului-verbal al
ședinței intrașcolare nr. 1 din 28 februarie 2018 și conform procesului-verbal nr.02
al ședinței Comisiei protecție și dreptul copiilor din 03 martie 2018, Ana Lazu a fost
prezentă la aceste ședințe și a răspuns la întrebări, depunând și lămurire. În ședința
Comisiei protecție și dreptul copiilor din 03 martie 2018, la întrebarea dacă Ana
Lazu recunoaște că, copilul a fost lovit de ea cu palma, aceasta a răspuns că a făcut-
o neintenționat.
De asemenea, la materialele cauzei sunt anexate lămuririle părinților ai altor
copii, care frecventează Grădinița de copii nr. 1 din s. Sadaclia (Maria Motroi, Ana
Postelnicu, Victoria Suman, Silvia Jalbu, Ecaterina Boicu, Irina Vîlcu) și lămuririle
angajaților împreună cu care își îndeplinea obligațiunile educatorului Ana Lazu și,
anume, Tatiana Pistol - asistenta medicală a grădiniței și Elena Beresteanu – dădaca
la grupa creșă (f. d. 65-68, vol. I).
Reieșind din aceste lămuriri și cele stabilite în procesele-verbale menționate,
instanța de apel a concluzionat că, leziunile pe fața copilului XXXX au fost aplicate
în cadrul zilei de muncă a educatorului Ana Lazu la Grădinița de copii nr.1 din s.
Sadaclia, care era responsabil de copil în perioada aflării acestuia la grădiniță la 27
februarie 2018 în vederea îndeplinirii atribuțiilor sale funcționale.
Suplimentar, din conținutul actelor menționate, instanța de apel a constatat că,
la sfârșitul zilei de muncă, la 27 februarie 2018 copilul nu dorea să se apropie de
educatoare, având leziunile pe față în apropierea urechii din partea dreaptă și, anume,
urmă de degete, fapt confirmat din imaginile foto anexate și concluziile din raportul
de constatare medico-legală nr. 201814P0066 din 28 februarie 2018 (f. d. 82, 83,
232-236, vol. I).
Instanța de apel a mai reținut că, versiunea Anei Lazu privind faptul că copilul
a căzut și s-a lovit de pătuc nu și-a găsit confirmare nici într-un mod în materialele
cauzei și nimeni nu a dat explicații despre aceasta.
Mai mult, instanța de apel a ținut cont de faptul că, în privința educatorului
Ana Lazu lipsește careva act judecătoresc sau proces-verbal cu privire la
contravenție privind constatarea vinovăției acesteia în săvârșirea vătămării
integrității corporale a copilului XXXX, însă fiind anulat procesul-verbal cu privire
la contravenție nr. MAI 03747416 în baza art. 78 alin. (1) din Codul contravențional
întocmit în privința Anei Lazu din motivele procedurale, nu este exclusă vinovăția
acesteia în efectuarea acțiunilor violente, care au cauzat vătămare neînsemnată a
integrității corporale în privința copilului XXXX, care se afla la grădiniță sub
supravegherea ei.
Totodată, instanța de apel a constatat că, la 26 martie 2018 colectivul de părinți
a înaintat un demers către directorul Grădiniței de copii nr. 1 din s. Sadaclia, în care
au indicat că, sunt categoric împotriva Ana Lazu să activeze în funcția de educator
în această grădiniță, astfel, fiind confirmată neîncrederea în calitatea sa profesională
din motivul că, a avut loc acest caz (f. d. 87, vol. I).
4
Instanța de apel a remarcat că, ordinul contestat a fost emis în baza Codului
muncii, temeiurile de fapt și cele de drept ale aplicării sancțiunii fiind indicate în
conținutul acestuia, iar având în vedere că ordinul a fost contestat în instanța de
judecată în termenul stabilit de lege, se constată că, neindicarea termenului de
contestare a sancțiunii și organului în care sancțiunea poate fi contestată nu a atras
prin sine încălcarea drepturilor Anei Lazu și nu constituie un temei pentru anularea
ordinului contestat. Respectiv, verificând legalitatea ordinului prin prisma art.210
din Codul muncii și luându-se în considerare faptul că, intimata a contestat actul
emis în termenul stabilit de legislație și în organul competent, instanța de apel a
apreciat ca fiind neîntemeiate argumentele acesteia în contextul numit.
Afară de aceasta, instanța de apel a specificat că, este neîntemeiată concluzia
primei instanțe referitor la faptul că, Ana Lazu a fost concediată în perioada aflării
ei în concediul medical, deoarece faptul dat, de asemenea, nu se confirmă din
conținutul materialelor cauzei. Or, conform certificatului de concediu medical al
seria 01 nr. 2722052 din 03 martie 2018, eliberat de către Centrul de Sănătate
Sadaclia, Ana Lazu s-a aflat în concediu medical de la 03 martie 2018 și s-a prelungit
concediul medical, conform certificatului de concediu medical al Centrului de
Sănătate Sadaclia seria 01 nr. 2309402 din 29 martie 2018, pînă la 12 aprilie 2018
(f.d. 104-105, vol. I). Totodată, se atestă prin certificatul eliberat de medicul
Centrului de Sănătate Sadaclia faptul că, la 02 martie 2018 Ana Lazu s-a adresat la
medic (f. d. 10, vol. I), însă concediul medical a început de la 03 martie 2018, cînd
Ana Lazu era deja concediată conform ordinului Grădiniței de copii nr.1 din
s.Sadaclia, r-nul Basarabeasca nr. 11 din 02 martie 2018, care i-a fost comunicat la
data emiterii.
Instanța de apel a respins argumentul intimatei precum că a fost concediată
fără consultarea prealabilă a organului (organizatorului) sindical din unitate,
deoarece conform cererii directorului Grădiniței de copii nr. 1 din s. Sadaclia, r-nul
Basarabeasca, Viorica Suman, a fost solicitată permisiunea de a o elibera pe Ana
Lazu din funcția de educator, deoarece a aplicat violență fizică și psihică copilului
de 1 an și 11 luni, Bogdan Cernat, în baza art. 86 alin. (1) lit. n) din Codul muncii,
însă eronat a fost indicată data de 28 martie 2018 (f. d. 120, vol. I), iar conform
extrasului din procesul-verbal nr. 13 al adunării extraordinare a comitetului sindical
al Grădiniței de copii nr. 1 din s. Sadaclia, r-nul Basarabeasca din 28 februarie 2018,
membrii comitetului sindical au dat consimțământul de a fi eliberată Ana Lazu din
funcția de educator din motivele menționate în cererea directorului (f. d. 118-119,
vol. I).
Prin urmare, instanța de apel a afirmat că, angajatorul a dovedit legalitatea și
a indicat temeiurile eliberării din serviciu a salariatului și, anume, conform ședințelor
petrecute de comisia intrașcolară (f. d. 70-73, vol. I) și comisia protecție și dreptul
copiilor din 03 martie 2018 (f. d. 76-77, vol. I), conform raportului de constatare
medico-legală nr. 201814P0066 din 28 februarie 2018 (f. d. 82, 83, vol. I), conform
lămuririlor părinților și ale angajaților de la locul de muncă al Anei Lazu și conform
art. 86 alin. (1) lit. n) și 301 alin. (1) lit. b) din Codul muncii, în privința educatorului
Ana Lazu a fost aplicată o sancțiune în conformitate cu legislația în vigoare.
5
Referitor la pretențiile cu privire la repararea prejudiciului moral și material,
compus din plata obligatorie a despăgubirii pentru întreaga perioadă de absență de
la serviciu în mărimea salariului mediu începând cu 02 martie 2018, instanța de apel
a reținut că, acestea, de asemenea, urmează a fi respinse.
La 04 ianuarie 2021 și 02 aprilie 2021, prin intermediul oficiului poștal, Ana
Lazu a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea
acestuia, casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe.
În motivarea recursului a indicat că, nu este de acord cu decizia instanței de
apel, deoarece instanța de apel a interpretat eronat prevederile art. 301, 210, 87,
1398, 1422 și 1423 din Codul civil.
A considerat că, în instanța de apel au fost prezentate probe suficiente, ce
confirmă temeinica pretențiilor înaintate de către ea.
A menționat că, a fost concediată fără consultarea prealabilă a organului
(organizatorului) sindical din unitate, iar toate actele prezentate în acest sens de către
administrația grădiniței au fost întocmite după concedierea sa. Or, aceste acte sunt
datate cu alte date, care nu corespund realității.
A susținut că, a fost concediată pentru aplicarea violenței fizice față de
discipoli fără a fi existat la momentul concedierii o hotărâre definitivă a instanței de
judecată de sancționare sau o hotărâre definitivă a unui alt organ, de competența
căruia ține aplicarea sancțiunilor pentru săvârșirea unor astfel de fapte. Acest fapt a
fost confirmat însuși de către administrația grădiniței. Mai mult ca atît, instanței de
judecată i-au fost prezentate hotărârile judecătorești, prin care a fost recunoscută
nevinovată.
A afirmat că, a fost concediată în perioada aflării în concediu medical, fapt
confirmat prin actele medicale prezentate instanței.
A notat că, instanța de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată – art.2
CPC, a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată – Instrucțiunea privind
mecanismul intersectorial de cooperare pentru identificarea, evaluarea, referirea,
asistența și monitorizarea copiilor victime și potențiale victime ale violenței,
neglijării, exploatării și traficului, aprobată prin Hotărârea Guvernului RM nr. 270
din 08 aprilie 2014.
A declarat că, instanța de apel, examinând cauza, a ignorat toate înscrisurile
prezentate.
A invocat că, conform raportului de constatarea tehnico-științifică din 10
februarie 2021, întocmit de către Centrul tehnico-criminalistic și expertize judiciare,
inscripțiile manuscrise din numele Anei Lazu „Am făcut cunoștință Lazu”, executate
în partea dreaptă-jos la pagina nr. 28 din Cartea de ordine „P” a Grădiniței-creșă
„Guguță”, au fost executate nu de către Ana Lazu, a cărei mostre de scris au fost
prezentate ca model de comparație, ci de o altă persoană.
Prin referințele depuse la 18 februarie 2021 și 02 martie 2021 Primăria
s.Sadaclia și reprezentantul acesteia avocatul Andrei Coadă, precum și Grădinița de
copii nr. 1 din s. Sadaclia, r-nul Basarabeasca, reprezentantă de către avocații Viorica
Suman și Alexandr Curtev, au solicitat declararea recursului ca inadmisibil.
6
În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se
declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale,
dacă legea nu prevede altfel.
Din materialele dosarului rezultă că, Curtea de Apel Chișinău a expediat în
adresa participanților la proces copia deciziei contestate la 08 decembrie 2020, iar la
11 decembrie 2020 recurenta a recepționat-o, fapt confirmat prin avizul de recepție
anexat la materialele dosarului (f. d. 65, vol. II).
Astfel, recursul declarat la 04 ianuarie 2021 este în termen.
Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,
completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.
În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți
participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă
încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a
normelor de drept procedural.
Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat
în cazul în care instanța judecătorească:
a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;
b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;
b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;
c) a interpretat în mod eronat legea;
d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.
Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate
eronat în cazul în care:
a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la
judecarea ei;
b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a
comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;
c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a
procesului;
d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost
implicate în proces;
e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;
f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.
Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de
declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut
duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră
că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul
în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale
omului.
Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din
oficiu.
În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de
recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în
7
temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către Ana Lazu nu se
încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural
de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.
Or, recursul exercitat asupra deciziilor instanței de apel are caracter
nedevolutiv și controlul judiciar se circumscrie doar asupra problemelor de drept
material și procedural, verificându-se în exclusivitate doar legalitatea deciziei, dar
nu și temeinicia ei în fapt.
În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura
admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se
încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile
trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate
în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea
de lucruri (cauza Rebai și alții contra Franței, 25 februarie 1995), pe când în recursul
declarat de către Ana Lazu, asemenea aspecte nu se regăsesc.
Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial
și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a
considera recursul declarat de către Ana Lazu ca inadmisibil.
În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Cod de
procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție
dispune:
Recursul declarat de către Ana Lazu se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului,
judecătorul Ala Cobăneanu
judecătorii Dumitru Mardari
Mariana Pitic
8
Dosarul nr. 2ra-319/21
Prima instanță: Judecătoria Cimișlia, sediul central (jud. I. Volcovschi)
Instanța de apel: Curtea de Apel Comrat (jud. D. Fujenco, A. Mironov, L. Caraianu)
ÎNCHEIERE
14 aprilie 2021 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu
judecătorii Dumitru Mardari
Mariana Pitic
examinând cererea depusă de către Ana Lazu cu privire la examinarea
recursului cu participarea obligatorie a participanților la proces,
în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Ana Lazu
împotriva Grădiniței de copii nr. 1 din satul Sadaclia, raionul Basarabeasca,
intervenienți accesorii Primăria orașului Basarabeasca și Consiliul raional
Basarabeasca cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilire la lucru,
încasarea salariului pentru absența forțată de la lucru și repararea prejudiciului
moral,
constată:
La 04 iunie 2018 Ana Lazu a depus cerere de chemare în judecată împotriva
Grădiniței de copii nr. 1 din s. Sadaclia, r-nul Basarabeasca cu privire la anularea
ordinului de concediere, restabilire la lucru, încasarea salariului pentru absența
forțată de la lucru și repararea prejudiciului moral.
Prin încheierea din 27 iunie 2018 a Judecătoriei Cimișlia, sediul Cimișlia, au
fost atrași în proces Primăria or. Basarabeasca și Consiliul raional Basarabeasca în
calitate de intervenienți accesorii.
Prin hotărârea din 22 octombrie 2019 a Judecătoria Cimișlia, sediul central, a
fost admisă parțial acțiunea depusă de Ana Lazu. A fost anulat ordinul nr. 11 din 02
martie 2018, emis de către administrația Grădiniței de copii nr. 1 din s. Sadaclia,
raionul Basarabeasca în temeiul art. 86 alin. (1) lit. n) și 301 alin. (1) lit. b) din Codul
muncii, privind eliberarea Anei Lazu din funcția deținută, ca fiind ilegal. A fost
restabilită Ana Lazu în funcția deținută în cadrul Grădiniței de copii nr. 1 din
s.Sadaclia, r-nul Basarabeasca. Au fost încasate din contul Grădiniței de copii nr. 1
din s. Sadaclia, r-nul Basarabeasca în folosul Anei Lazu salariul pentru absența
nemotivată de la serviciu în cuantum mediu al salariului deținut pentru întreaga
perioadă începând cu 02 martie 2018 până la data examinării hotărârii, suma de
1000 de lei, cu titlu de prejudiciu moral și taxa de stat în sumă de 100 de lei. A fost
9
încasată din contul Grădiniței de copii nr. 1 din s. Sadaclia, r-nul Basarabeasca în
beneficiul statului taxa de stat în mărime de 100 de lei. În rest acțiunea a fost respinsă
ca fiind neîntemeiată și neprobată.
La 11 noiembrie 2019 Grădinița de copii nr. 1 din s. Sadaclia, r-nul
Basarabeasca a declarat apel nemotivat, iar 25 februarie 2020 a declarat apel motivat
împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii
primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acțiunii.
Prin decizia din 05 noiembrie 2020 a Curții de Apel Comrat, a fost admis
apelul declarat de către Grădinița de copii nr. 1 din s. Sadaclia, r-nul Basarabeasca,
a fost casată hotărârea primei instanțe și a fost emisă o nouă hotărâre, prin care
acțiunea depusă de către Ana Lazu a fost respinsă ca neîntemeiată. Au fost încasate
de la Ana Lazu în beneficiul Grădiniței de copii nr. 1 din s. Sadaclia, r-nul
Basarabeasca cheltuielile de asistență juridică în sumă de 2000 de lei.
La 04 ianuarie 2021 și 02 aprilie 2021, prin intermediul oficiului poștal, Ana
Lazu a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea
acestuia, casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe.
Totodată, Ana Lazu a solicitat examinarea recursului cu participarea
obligatorie a participanților la proces, însă fără a argumenta această solicitare.
Examinând cererea depusă de către Ana Lazu cu privire la examinarea
recursului cu participarea obligatorie a participanților la proces, completul
Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de
Justiție consideră că, aceasta urmează a fi respinsă din următoarele considerente.
În conformitate cu art. 440 din Codul de procedură civilă, în cazul în care se
constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3
judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra
inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu
conține nicio referire cu privire la fondul recursului. Asupra admisibilității recursului
se decide fără prezența participanților la proces sau a reprezentanților acestora, prin
emiterea unei încheieri nemotivate despre care se face o mențiune pe pagina web a
Curții Supreme de Justiție.
Iar, în conformitate cu art. 444 din Codul de procedură civilă, recursul declarat
admisibil se examinează fără înștiințarea participanților la proces. Completul din 5
judecători decide asupra oportunității invitării participanților sau a reprezentanților
acestora pentru a se pronunța cu privire la problemele de legalitate invocate în
cererea de recurs.
În sensul normelor de drept procedural citate, completul Colegiului civil,
comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că, atât
chestiunea privind admisibilitatea recursului, cât și recursul declarat admisibil se
examinează fără prezența participanților la proces și doar în situația în care apar
probleme de legalitate invocate în cererea de recurs, completul de judecată decide
invitarea participanților la proces. Însă, la caz lipsesc careva temeiuri relevante și
concludente în vederea examinării recursului în prezența participanților la proces.
Pe cale de consecință, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că
modul de aplicare a art. 6 din CEDO pentru proceduri în fața instanțelor ierarhic
superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective. Atunci
când a avut loc o ședință publică în prima instanță, lipsa unei astfel de ședințe poate
10
fi justificată la faza căii de atac de caracteristicile speciale ale procedurilor în cauză,
ținând cont de natura sistemului căilor de atac naționale, de scopul competențelor
instanțelor ierarhic superioare și de modul în care interesele reclamantului au fost de
fapt prezentate și apărate în fața instanței ierarhic superioare, îndeosebi în lumina
naturii chestiunilor care urmează a fi hotărâte de către aceasta.
Conform jurisprudenței Curții, procedurile care implică doar chestiuni de
drept, și nu chestiuni de fapt pot fi conforme cu cerințele art. 6 din CEDO, chiar dacă
persoanei care a folosit calea de atac nu i s-a dat posibilitatea să prezinte personal
probe în fața instanței de recurs. Mai mult, chiar dacă instanța ierarhic superioară are
competența deplină de a examina atât chestiuni de drept, cât și de fapt, art. 6 din
CEDO nu garantează întotdeauna un drept la o ședință publică sau, dacă o ședință
are loc, un drept de a fi prezent personal (cauza Botten vs Norvegia din 19 februarie
1996).
Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial
și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a
respinge cererea depusă de către Ana Lazu cu privire la examinarea recursului cu
participarea obligatorie a participanților la proces.
În conformitate cu art. 270 și 440 din Codul de procedură civilă, completul
Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de
Justiție
dispune:
Se respinge cererea depusă de către Ana Lazu cu privire la examinarea
recursului cu participarea obligatorie a participanților la proces.
Încheierea nu se supune niciunei căi de atac.
Președintele completului,
judecătorul Ala Cobăneanu
judecătorii Dumitru Mardari
Mariana Pitic
11