2rh-162/18 — anularea ordinului de concediere, restabilirea la locul de muncă, încasarea salariului pentru absența forțată de la muncă, repararea prejudiciului moral
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea ordinului de concediere, restabilirea la locul de muncă, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la muncă, repararea prejudiciului moral
- Temei legal
- CSJ nu este competentă să examineze cererea de revizuire, de vreme ce nu a examinat fondul cauzei prin încheierea de inadmisibilitate.
2rh-162/18 — anularea ordinului de concediere, restabilirea la locul de muncă, încasarea salariului pentru absența forțată de la muncă, repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
Dosarul nr. 2rh – 162/18
prima instanță: Judecătoria Nisporeni (jud. M. Ulinici)
instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud.: A. Bostan, A. Pahopol, V. Negru)
instanța de recurs: Curtea Supremă de Justiție (jud.: T. Vieru, T. Chișca – Doneva, L. Gafton)
ÎNCHEIERE
5 septembrie 2018 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție,
în componența:
Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru
Judecători Tamara Chișca - Doneva
Luiza Gafton
examinând cererea de revizuire declarată de către Ion Cerga,
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Ion Cerga
împotriva Întreprinderii de Stat Întreprinderea pentru Silvicultură „NISPORENI -
SILVA”, cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea la locul de
muncă, încasarea salariului pentru absența forțată de la muncă, repararea
prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată,
împotriva încheierii din 6 septembrie 2017 a Curții Supreme de Justiție,
deciziei din 4 aprilie 2017 a Curții de Apel Chișinău și hotărârii din 1 decembrie
2016 a Judecătoriei Nisporeni,
c o n s t a t ă :
La 1 noiembrie 2016, Ion Cerga a depus cerere de chemare în judecată
împotriva Întreprinderii de Stat Întreprinderea pentru Silvicultură „NISPORENI -
SILVA”, cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea la locul de
muncă, încasarea salariului pentru absența forțată de la muncă, repararea
prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că, în baza contractului
individual de muncă, a fost angajat în funcția de pădurar la cantonul nr. 6 în ocolul
silvic Nisporeni al Întreprinderii de Stat Întreprinderea pentru Silvicultură
„NISPORENI –SILVA”, iar, prin ordinul nr. 69-c din 28 octombrie 2016, a fost
concediat în temeiul articolului 86 alin. 1 lit. k) din Codul muncii.
Ion Cerga a considerat că actul angajatorului menționat mai sus a fost emis
ilegal. În susținerea acestui punct de vedere, a subliniat că, în conformitate cu art.
210 alin. (1) lit. a) din Codul muncii, ordinul de sancționare urmează să conțină
obligatoriu temeiurile de drept ale aplicării sancțiunii. Totodată, el a specificat că
nu există vreo hotărâre sau decizie a organelor competente, care ar dovedi
Pagină 1 din 7
culpabilitatea sa, privind tăierile ilicite de pădure în perioada anului 2015 și
perioada august - septembrie 2016.
Din aceste considerente, reclamantul a pretins restabilirea în funcția deținută
anterior cu încasarea în beneficiul său a salarului pentru absența forțată de la
serviciu începând cu data concedierii. Opinia sa a fost fundamentată pe articolele
89 și 90 din Codul muncii. Suplimentar, acesta a subliniat că, prin concedierea
ilegală, pârâtul i-a cauzat un prejudiciu moral ce îl estimează în cuantum de 20 000
lei, fiind exprimat prin suferințele psihice suportate, rușine, incomoditate și
umilință.
Ion Cerga a solicitat anularea ordinului nr. 69-c din 28 octombrie 2016, cu
privire la concedierea sa din funcția de pădurar a cantonului nr. 6 a ocolului silvic
Nisporeni, restabilirea în funcția de pădurar a cantonului nr. 6 a ocolului silvic
Nisporeni și încasarea salariului pentru absența forțată de la serviciu.
La fel, reclamantul a cerut repararea prejudiciului moral în mărime de
20 000 de lei și compensarea cheltuielilor de judecată, compuse din cheltuielile de
asistență juridică în cuantum de 15 000 de lei și cheltuielile de transport în sumă de
2 101 lei.
În cadrul examinării cauzei, pârâtul „NISPORENI – SILVA” Î.S. a depus
referință în întâmpinarea cererii de chemare în judecată, considerând că
reclamantul a fost concediat corect în baza unor motive suficiente și relevante (vol.
I, f. d. 33 – 35).
Prin hotărârea din 1 decembrie 2016 a Judecătoriei Nisporeni, s-a respins
acțiunea ca nefondată (vol. I, f. d. 72, 76 – 79).
Împotriva acestui act de dispoziție, reclamantul Ion Cerga a declarat apel în
termenul legal (f. d. 182). În rezultat, „NISPORENI – SILVA” Î.S. a formulat o
referință, solicitând respingerea cererii acestuia (vol. I, f. d. 89 – 91, 125 - 126).
Curtea de Apel Chișinău, prin decizia din 4 aprilie 2017, a respins cererea de
apel, promovată de Ion Cerga, și a menținut hotărârea Judecătoriei Nisporeni din 1
decembrie 2016 (vol. I, f. d. 178 – 187).
Curtea Supremă de Justiție, prin încheierea din 6 septembrie 2017, a
considerat recursul indicat supra ca fiind inadmisibil (vol. I, f. d. 220 – 227).
La 7 decembrie 2017, Ion Cerga a depus cerere de revizuire împotriva
încheierii Curții Supreme de Justiție din 6 septembrie 2017, deciziei Curții de Apel
din 4 aprilie 2017 și hotărârii Judecătoriei Nisporeni din 1 decembrie 2016,
solicitând casarea acestor acte judecătorești.
Prin încheierea din 24 ianuarie 2018 a Curții Supreme de Justiție, cererea de
revizuire a fost respinsă ca inadmisibilă (vol. II, f. d. 73 – 81).
În motivarea actului judecătoresc, instanța de revizuire a reținut că Ion Cerga
a prezentat următoarele înscrisuri pentru redeschiderea procedurilor judiciare:
hotărârea Inspecției Ecologice Nisporeni pe cauza contravențională nr. 03 din 22
februarie 2017 (vol. II, f. d. 5), încheierea executorului judecătoresc Angheluță
Elena nr. 182s – 1909/17, privind intentarea procedurii de executare din 24 martie
2017 (vol. II, f. d. 6), borderoul de determinare a cheltuielilor și spezelor în
procedura de executare, întocmit de executorul judecătoresc Elena Angheluța (vol.
Pagină 2 din 7
II, f. d. 7), cererea de chemare în judecată, depusă la 16 mai 2017, cu nr. de intrare
5 – 4220 la Judecătoria Ungheni (sediul Nisporeni), de către „NISPORENI –
SILVA” Î.S. împotriva Fărâmă Alexandru Iacob, cu privire la repararea
prejudiciului material (vol. II, f. d. 8), procesul – verbal cu privire la contravenție
silvică nr. 03 – 01 din 16 ianuarie 2017 (vol. II, f. d. 9 – 10) și cererea prealabilă a
„NISPORENI – SILVA” Î.S. nr. 30 din 7 februarie 2017 (vol. II, f.d. 11). Totuși
Colegiul judiciar a subliniat că noile elemente de fapt, susținute de revizuent, nu au
o putere decisivă asupra concluziei instanței de judecată și nu au forță de a schimba
constatările acesteia, de vreme ce argumentele date au fost examinate anterior, în
special, acelea ce vizează tăierea ilicită a masei lemnoase de o altă persoană. De
fapt, potrivit jurisprudenței CtEDO, simpla existență a două opinii diferite cu
privire la aceeași chestiune nu este un temei de reexaminare a cauzei civile.
Prin urmare, instanța de judecată a statuat că înscrisurile și observațiile
susținute de revizuent nu întrunesc nicio condiție de la articolul 449 lit. b) din
Codul de procedură civilă.
La 31 mai 2018, Ion Cerga a depus cerere de revizuire împotriva încheierii
din 6 septembrie 2017 a Curții Supreme de Justiție, deciziei din 4 aprilie 2017 a
Curții de Apel Chișinău și hotărârii din 1 decembrie 2016 a Judecătoriei Nisporeni
(vol. II, f. d. 84 – 87).
Revizuentul a solicitat anularea actelor indicate mai sus.
În argumentarea punctului lui de vedere, Ion Cerga a amintit că faptele de
tăiere ilicită pentru care a fost eliberat din funcție, au fost incriminate lui Fărîmă
Alexandru Iacob. Împrejurarea respectivă se demonstrează prin încheierea
procesului – verbal cu privire la contravenție silvică din ianuarie 2017. Ulterior, la
15 mai 2017, „NISPORENI – SILVA” Î.S. a depus cerere de chemare în judecată
împotriva lui Fărîmă Alexandru, cu privire la repararea prejudiciului material,
cauzat de tăierea ilicită a masei lemnoase din cantonul nr. 6, ocolul silvic
Nisporeni.
Prin urmare, la 20 martie 2017, Judecătoria Nisporeni a pronunțat hotărârea
nr. 2 – 738/17 de admitere integrală a acțiunii sus – menționate. Acest act
judecătoresc a intrat în vigoare la 20 aprilie 2018.
În opinia revizuentului, circumstanțele prezentate supra constituie o
circumstanță nouă, care poate corecta o eroare judiciară. De altfel, motivele, ce au
stat la baza hotărârii judecătorești, au fost invocate și la concedierea lui.
În drept, cererea de revizuire este întemeiată pe art. 449 lit. b) din Codul de
procedură civilă și articolele 6, 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
La 26 iunie 2018, Curtea Supremă de Justiție a comunicat cererea de
revizuire Întreprinderii de Stat Întreprinderea pentru Silvicultură „NISPORENI -
SILVA”, informând despre posibilitatea depunerii referinței. În mod
corespunzător, dacă referința nu este prezentată până la examinarea cauzei,
admisibilitatea cererii se decide în lipsa acesteia (vol. II, f. d. 92).
Intimatul „NISPORENI – SILVA” Î.S. a depus referință în întâmpinarea
cererii de revizuire, solicitând respingerea acesteia și menținerea actelor atacate de
revizuent.
Pagină 3 din 7
La 4 septembrie 2018, Ion Cerga, reprezentat de avocatul Burlacu Marcel, a
depus cerere de revizuire suplimentară. În cuprinsul acesteia, revizuentul a arătat
că Fărîmă Alexandru a achitat prejudiciul stabilit prin hotărârea din 20 martie 2018
a Judecătoriei Ungheni, fiind anexate înscrisuri în acest sens.
În corespundere cu articolul 452 alin. (11) din Codul de procedură civilă,
revizuirea s-a examinat fără înștiințarea participanților la proces, însă data și ora
ședinței a fost plasată pe pagina web a Curții Supreme de Justiție. Astfel, Colegiul
judiciar a decis inoportună invitarea acestora, întrucât argumentele expuse în
cererea de revizuirea au fost formulate cu suficientă precizie pentru a permite
instanței controlul actelor judecătorești contestate. Mai mult, nici un participant nu
a solicitat audierea publică a cauzei sale (a se vedea, mutatis mutandis, Auza Vilho
Eskelinen și alții vs Finlanda, 19 aprilie 2007, parag. 72 – 75, Eriksson vs Suedia,
12 aprilie 2012, parag. 66, 72, Pönkä vs Estonia, 8 noiembrie 2016, parag. 33 –
34).
Verificând încheierea supusă revizuirii, în raport cu criticile formulate și în
limitele temeiurilor de drept invocate, Colegiul civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că cererea de revizuire este
inadmisibilă, pentru motivele ce se succed.
Posibilitatea revizuirii prevăzute de Capitolul XXXIX din Codul de
procedură civilă reprezintă o procedură excepțională. Prin urmare, cererile de
revizuire a hotărârilor judecătorești trebuie supuse unei analize stricte.
În conformitate cu articolul 446 alin. (1) din Codul de procedură civilă, pot
fi supuse revizuirii hotărârile, ordonanțele, încheierile și deciziile irevocabile ale
tuturor instanțelor judecătorești, în condițiile prezentului capitol.
Alineatul 2 prevede că încheierile de încetare a procesului conform
articolului 265 lit. c) și d), precum și cele prin care se respinge acțiunea ca fiind
tardivă conform articolului 1861 pot fi supuse revizuirii. Încheierile judecătorești
care nu se referă la fondul cauzei, precum și deciziile emise în privința acestora nu
se supun revizuirii. În aceste cazuri, încheierile de inadmisibilitate a revizuirii nu
se supun niciunei căi de atac.
Structura logico – juridică a articolului 451 alin. (1) – (4) din Codul de
procedură civilă prevede condițiile de formă și de conținut a unei cereri de
revizuire, obligația revizuentului de a depune cererea la instanța competentă și
inadmisibilitatea avansării repetate a unei asemenea cereri, care este întemeiată pe
aceleași temeiuri. În mod corespunzător, nerespectarea acestor cerințe legale
dictează aplicarea articolului 453 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă.
Totuși, în urma modificărilor operate, prin Legea nr. 17 din 5 aprilie 2018, la
articolele 446 și 448 din Codul de procedură civilă, încheierile judecătorești, care
nu se referă la fondul cauzei, nu se supun revizuirii. În același context, legislatorul
a exclus competența Curții Supreme de Justiție de a examina cererile de revizuire
împotriva deciziilor curților de apel în privința cărora Curtea Supremă de Justiție s-
a pronunțat printr-o decizie asupra inadmisibilității.
Pagină 4 din 7
Din această perspectivă, Colegiul judiciar trebuie să se pronunțe dacă
încheierea irevocabilă de inadmisibilitate poate fi supusă revizuirii și dacă Curtea
Supremă de Justiție este competentă să judece o atare situație juridică.
Cu privire la primul aspect, instanța de judecată notează că articolul 440
alin. (1) din Codul de procedură civilă confirmă că încheierea de inadmisibilitate a
unui recurs nu se referă la fondul cauzei, ceea ce face aplicabil articolul 446 alin.
(2) din Codul de procedură civilă. Cu toate acestea, temeiurile indicate la articolul
433 lit. a1) – d) din Codul de procedură civilă pot fi apreciate doar de instanța de
recurs, iar lipsa unei căi de a atac, chiar și de retractare, ar afecta dreptul la un
proces echitabil, garantat de articolul 20 din Constituția Republicii Moldova și
articolul 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Or, potrivit
jurisprudenței constante a Curții Europene, îndepărtarea de la principiul securității
juridice este justificată doar când este impusă de circumstanțe cu caracter
substanțial și convingător (a se vedea, mutatis mutandis, Ryabykh vs Rusia, 24
iulie 2003, parag. 52; Pravednaya vs Rusia, 18 noiembrie 2004, parag. 25; Giuran
vs România, 21 iunie 2011, parag. 30). Competența instanțelor superioare de a casa
și de modifica hotărâri judecătorești obligatorii și executorii ar trebui exercitată
pentru corectarea erorilor judiciare. Această competență trebuie exercitată astfel
încât să facă, atât cât este posibil, un echilibru echitabil între interesele unui individ
și nevoia de a asigura eficiența sistemului judiciar (a se vedea, mutatis mutandis,
Nikitin vs Rusia, 20 iulie 2004, parag. 54-61; S.C. „Textinc” S.A. vs România, 6
februarie 2018, parag. 24).
La acest capitol, Colegiul judiciar observă că încheierea din 6 septembrie
2017 a Curții Supreme de Justiție a fost declarată inadmisibilă în baza temeiul
prevăzut la articolul 433 lit. a) din Codul de procedură civilă. Formalitățile
specificate la articolul 433 a1) – d) din Codul de procedură civilă au fost respectate
de recurent, iar completul de judecată nu a avut obiecții în această parte.
Drept consecință, instanța de judecată trage concluzia că încheierea sus –
citată nu poate fi contestată în procedură de revizuire, iar instanța nu este
competentă de a examina cererea de revizuire formulată de Ion Cerga. Or, este
evident că hotărârea din 1 decembrie 2016 a Judecătoriei Nisporeni a fost supusă
căilor de atac și a fost menținută prin decizia din 4 aprilie 2017 a Curții de Apel
Chișinău. Conjunctura descrisă supra determină posibilitatea depunerii revizuirii la
Curtea de Apel Chișinău, conform competenței specificate în articolul 448 alin. (2)
din Codul de procedură civilă.
Prin urmare, instanța de revizuire declară inadmisibile pretențiile
revizuentului în partea anulării deciziei din 4 aprilie 2017 a Curții de Apel
Chișinău și hotărârii din 1 decembrie 2016 a Judecătoriei Nisporeni.
Cu privire la încheierea din 6 septembrie 2017 a Curții Supreme de Justiție,
Colegiul de control judiciar relevă că legislatorul nu a prevăzut o împuternicire
expresă a instanței de revizuire în acest caz. Însă, articolul 446 alin. (1) din Codul
de procedură civilă stabilește fără echivoc că dispozițiile judecătorești se revizuiesc
în condițiile capitolului XXXIX. Totodată, alineatul (2) din articolul respectiv
folosește sintagma „încheierile de inadmisibilitate”, ce vizează în mod direct doar
Pagină 5 din 7
încheierile judecătorești, care nu se supun revizuirii, întrucât nu se referă la fondul
cauzei. Mai mult, o situație juridică similară a fost introdusă de legislator prin
punctul 145 din articolul III din Legea nr. 17 din 5 aprilie 2018. Așadar, potrivit
acestor completări, instanța de recurs are competența de a considera inadmisibil
recursul în cazul în care este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului,
cu excepția cazurilor prevăzute la art.429 alin.(5).
Astfel, raționamentele de mai sus limitează soluția instanței la articolul 453
alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă.
În conformitate cu articolul 453 alin. (1) lit. a) Codul de procedură civilă,
după ce examinează cererea de revizuire, instanța emite o încheiere de respingere a
cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă.
Pe baza celor prezentate, instanța învederează că legislatorul nu a
exemplificat împrejurările, când o instanță de revizuire trebuie să pronunțe o
încheiere de respingere a cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă. Totuși această
dispoziție legală, dar și practica judiciară constantă, denotă că o cerere de revizuire
poate fi declarată inadmisibilă, atunci când nu a fost depusă în termenele prevăzute
la articolul 450 din Codul de procedură civilă sau a fost declarată de persoanele
care nu sunt în drept să facă acest lucru. La fel, cerere de revizuire poate fi respinsă
atunci când nu sunt respectate condițiile de formă din articolul 451 alin. (1) și (3)
din Codul de procedură civilă. Actualmente, urmând logica sus - enunțată, instanța
de revizuire poate considera o cerere de revizuire ca inadmisibilă în cazul în care
revizuirea este depusă împotriva unui act ce nu se supune revizuirii.
Având în vedere articolele 446 și 451 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură
civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de
Justiție decide că revizuirea depusă de Ion Cerga urmează a fi respinsă ca fiind
inadmisibilă.
Pentru a respecta certitudinea juridică și buna – administrare a justiției,
instanța de judecată explică revizuentului, dar și instanței competente de a examina
revizuire, că soluția de inadmisibilitate a cererii formulate de Cerga Ion nu exclude
posibilitatea acestuia de a se adresa cu aceeași cerere de revizuire la Curtea de
Apel Chișinău, conform competenței. În subsidiar, dreptul revizuentului de a
formula cererea de revizuire în fața Curții de Apel demonstrează că aplicarea unei
atare soluții nu derogă de la dispozițiile generale și nu restrânge drepturile
procedurale, din moment ce nu este afectat dreptul de acces la justiție.
În conformitate cu articolul 270, art. 453 alin. (1) lit. a) din Codul de
procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție
d i s p u n e:
Se respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire declarată de Ion Cerga
împotriva încheierii Curții Supreme de Justiție din 6 septembrie 2017, deciziei
Curții de Apel din 4 aprilie 2017 și hotărârii Judecătoriei Nisporeni din 1
decembrie 2016,
Pagină 6 din 7
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Ion Cerga
împotriva Întreprinderii de Stat Întreprinderea pentru Silvicultură „NISPORENI -
SILVA”, cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea la locul de
muncă, încasarea salariului pentru absența forțată de la muncă, repararea
prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată.
Încheierea nu se supune niciunei căi de atac.
Președintele ședinței,
Judecătorul Tatiana Vieru
Judecători Tamara Chișca - Doneva
Luiza Gafton
Pagină 7 din 7