2ra-2016/19 — declararea nulitătii ordinelor, restabilirea în functie, incasarea salariului, repararea prejudiciului moral

2ra-2016/19 — declararea nulitătii ordinelor, restabilirea în functie, incasarea salariului, repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2ra-2016/19

Prima instanță: (Judecătoria Strășeni, sediul Central) M. Grosu

Instanța de apel: (Curtea de Apel Chișinău) Iu. Cimpoi, I. Secrieru, A. Danilov

Î N C H E I E R E

30 octombrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Victor Burduh

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Întreprinderea de Stat

”Întreprinderea Silvo-Cinegetică Strășeni”,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Staver Liviu

împotriva Întreprinderii de Stat ”Întreprinderea Silvo-Cinegetică Strășeni” cu privire

la anularea ordinelor privind aplicarea sancțiunilor disciplinare, restabilirea la locul

de muncă, încasarea salariului pentru absența forțată de la muncă, repararea

prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 18 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

admis apelul declarat de Staver Liviu, s-a casat hotărârea din 21 mai 2018 a

Judecătoriei Strășeni, sediul Central și s-a emis o nouă hotărâre,

c o n s t a t ă :

La 11 decembrie 2017, Staver Liviu a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Întreprinderii de Stat ”Întreprinderea Silvo-Cinegetică Strășeni” cu privire

la anularea ordinelor privind aplicarea sancțiunilor disciplinare, restabilirea la locul

de muncă, încasarea salariului pentru absența forțată de la muncă, repararea

prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, Staver Liviu a invocat că, în baza contractului individual

de muncă nr.30/14 din 24 noiembrie 2014, a fost angajat în cadrul Întreprinderii de

Stat ”Întreprinderea Silvo-Cinegetică Strășeni” în calitate de pădurar, iar pe

parcursul activității, și-a îndeplinit conștiincios atribuțiile funcționale.

La 24 noiembrie 2017 i-a fost adus la cunoștință ordinul nr. 162-p din 23

noiembrie 2017 cu privire la aplicarea sancțiunii disciplinare sub formă de

concediere, ca motiv fiind indicat neglijența față de îndeplinirea obligațiunilor de

serviciu, manifestată prin întreținerea bunurilor imobile ale întreprinderii (canton

silvic, depozite etc) și terenului aferent acestuia într-o stare deplorabilă, permiterea

1

locuirii în ele a persoanelor întâmplătoare, neînlăturarea neajunsurilor depistate în

cadrul controlului din luna august 2017.

Reclamantul a mai menționat că în aceeași zi, a aflat că în privința sa anterior

au fost emise ordinele nr. 62-p din 25 aprilie 2017 și nr. 110-p din 03 august 2017

privind aplicarea sancțiunilor disciplinare pentru aceleași încălcări, însă care nu

i-au fost aduse la cunoștință sub semnătură și înmânate pentru a le contesta.

Mai mult ca atât, abaterile disciplinare au fost invocate arbitrat și contrar legii

de către angajator, fără a fi încadrate în atribuțiile sale de serviciu.

Prin ordinul nr. 35-p din 13 februarie 2018, Întreprinderea de Stat

”Întreprinderea Silvo-Cinegetică Strășeni” în temeiul art. 86, alin. (1) lit. h) din

Codul muncii, a desfăcut contractul individual de muncă, începând cu 13 februarie

2018 pentru absența fără motive întemeiate de la lucru timp de 4 ore consecutiv în

timpul zilei de muncă.

A specificat reclamantul că ordinele cu privire la aplicarea sancțiunilor

disciplinare sunt ilegale, deoarece au fost emise contrar normelor imperative

prevăzute de Instrucțiunea cu privire la Efectuarea Reviziilor și Controlului

Operativ în Fondul Forestier Proprietate Publică a Statului, aprobată prin Ordinul

Agenției „Moldsilva” nr. 159 din 30 mai 2016

Staver Liviu a reiterat că a îndeplinit atribuțiile de serviciu în strictă

conformitate cu prevederile contractului individual de muncă nr.30/14 din 24

noiembrie 2014, fără a admite careva încălcări.

Obligația reparației capitale a cantonului silvic nr.6 o/s Strășeni, conform

legislației în vigoare, revenea conducerii acestei entități, fapt constatat la ședința

pădurarilor din primăvara anului 2017, când s-a decis alocarea sumei de 33 000 lei

pentru efectuarea reparației capitale a cantonului, însă suma în cauză nu a fost

alocată din motive necunoscute.

Mai mult, la momentul angajării sale în calitate de pădurar, cantonul dat deja se

afla la acel moment într-o stare deplorabilă și necesita reparație capitală, fapt

constatat prin actul de predare-primire și procesul-verbal de constatare a stării de

fapt a imobilului menționat.

De asemenea, a invocat că ordinele cu privire la aplicarea sancțiunilor

disciplinare nu sunt motivate printr-o acțiune concretă de încălcare și deci poartă un

caracter general.

Prin urmare, ordinul cu privire la aplicarea sancțiuni disciplinare - concediere a

fost emis cu încălcarea legislație muncii, or, a fost emis fără acordul organului

sindical din care face parte salariatul, iar la momentul emiterii ordinului de

concediere, se afla în concediu medical.

A solicitat Staver Liviu, cu concretizările ulterioare, anularea ordinului

nr. 62-p din 25 aprilie 2017 cu privire la aplicarea sancțiunii disciplinare

„avertisment”, anularea ordinului nr. 110-p din 03 august 2017 privind aplicarea

sancțiunii disciplinare „mustrare aspră”, anularea ordinului nr. 162-p din 23

noiembrie 2017 cu privire la aplicarea sancțiunii disciplinare „concediere”, anularea

ordinului nr. 35-p din 13 februarie 2018 în partea ce ține de concedierea sa din

funcție, restabilirea în funcția de pădurar al cantonului 6, o/s Strășeni, încasarea

salariului pentru absența forțată de la muncă în perioada 23 noiembrie 2017 - 07 mai

2018 în mărime de 20 587 de lei, încasarea sumei de 1 500 lei cu titlu de cheltuieli

2

de asistență juridică și încasarea sumei de 20 000 lei cu titlu de prejudiciu moral

(f.d. 1-6, 90-93 Vol. I)

Prin hotărârea din 21 mai 2018 a Judecătoriei Strășeni, sediul Central, s-a

respins cererea de chemare în judecată depusă de Staver Liviu (f.d. 147,153-169

Vol. I)

Prin decizia din 14 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis apelul

declarat de către Staver Liviu, s-a casat hotărârea din 21 mai 2018 a Judecătoriei

Strășeni, sediul Central și s-a emis o nouă hotărâre, prin care:

S-a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Staver Liviu.

S-a anulat ordinul nr. 35-p din 13 februarie 2018 cu privire la aplicarea

sancțiunii disciplinare sub formă de concediere, în baza art. 86 alin. (1), lit. h) din

Codul muncii.

S-a încasat de la Întreprinderea de Stat ”Întreprinderea Silvo-Cinegetică

Strășeni” în beneficiul lui Staver Liviu suma de 2 000 lei cu titlu de cheltuieli de

asistență juridică ( f.d. 211-212, 213-236 Vol. II)

Prin decizia din 13 martie 2019 a Curții Supreme de Justiție, s-a admis recursul

declarat de Staver Liviu, s-a casat decizia din 14 noiembrie 2018 a Curții de Apel

Chișinău și s-a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt

complet de judecată (f.d. 29-36 Vol. II).

Prin decizia din 18 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis apelul

declarat de Staver Liviu, s-a casat hotărârea din 21 mai 2018 a Judecătoriei Strășeni,

sediul Central și s-a emis o nouă hotărâre, prin care:

S-a anulat ordinul Întreprinderii de Stat ”Întreprinderea Silvo-Cinegetică

Strășeni” nr. 162-p din 23 noiembrie 2017 cu privire la aplicarea sancțiunii

disciplinare sub formă de concediere lui Staver Liviu în temeiul art. 86 alin. (1) lit.

g) Codul muncii.

S-a anulat ordinul Întreprinderii de Stat ”Întreprinderea Silvo-Cinegetică

Strășeni” nr. 35-p din 13 februarie 2018 cu privire la aplicarea sancțiunii

disciplinare sub formă de concedierea lui Staver Liviu în temeiul art. 86 alin. (1) lit.

h) Codul muncii.

S-a obligat Întreprinderea de Stat ”Întreprinderea Silvo-Cinegetică Strășeni”

să-l restabilească pe Staver Liviu în funcția de pădurar al cantonului nr. 6 ocolul

silvic Strășeni începând cu 23 noiembrie 2017.

S-a încasat de la Întreprinderea de Stat ”Întreprinderea Silvo-Cinegetică

Strășeni” în beneficiul lui Staver Liviu salariul mediu pentru absența forțată de la

muncă pe perioada 23 noiembrie 2017 - 18 iunie 2019 în sumă de 56 236,36 de lei și

suma de 3 023 de lei cu titlu de prejudiciu moral.

S-a încasat de la Întreprinderea de Stat ”Întreprinderea Silvo-Cinegetică

Strășeni” în beneficiul lui Staver Liviu suma de 2 000 lei cu titlu de cheltuieli de

asistență juridică.

S-au respins ca fiind depuse tardiv pretențiile înaintate de Staver Liviu cu

privire la anularea ordinului nr. 62-p din 25 aprilie 2017 cu privire la aplicarea

sancțiunii disciplinare sub formă de avertisment și anularea ordinului nr. 110-p din

03 august 2017 privind aplicarea sancțiunii disciplinare sub formă de mustrare

aspră.

3

Pentru a decide astfel, instanța de apel cu referire la circumstanțele cauzei a

reținut că Staver Liviu a omis termenul de prescripție de contestare a ordinelor

nr. 62-p din 25 aprilie 2017 și nr. 110 din 03 august 2017, fără a solicita repunerea

în termen, iar reprezentantul Întreprinderii de Stat ”Întreprinderea Silvo-Cinegetică

Strășeni” a invocat tardivitatea pretențiilor în instanța de apel, fapt ce impune

respingerea acestor pretenții ca fiind tardive.

Referitor la ordinul nr. 162-p din 23 noiembrie 2017, prin care lui Staver Liviu

i-a fost aplicată sancțiunea disciplinară sub formă de concediere în temeiul art. 86

alin. (1) lit. g) Codul muncii, instanța de apel a reținut că imputând lui Staver Liviu

omisiunile care au servit drept temei de emitere a ordinului în cauză, intimatul avea

obligația să stabilească dacă starea deplorabilă invocată a cantonului se datorează

sau nu acțiunilor sau inacțiunilor pădurarului Staver Liviu și dacă cele imputate

drept abatere disciplinară intră în obligațiile funcționale ale acestuia.

Astfel, instanța de apel a concluzionat că nu au fost stabilite careva încălcări

grave prevăzute de legislația muncii pentru comiterea cărora Staver Liviu putea fi

concediat în temeiul art. 86 alin. (1) lit. g) Codul muncii și prin urmare ordinul

nr. 162-p din 23 noiembrie 2017 urmează a fi considerat ilegal.

De asemenea, instanța de apel a invocat că raporturile de muncă cu Staver

Liviu au încetat prin prisma ordinului de concediere nr. 162-p din 23 noiembrie

2017 pe care l-a recepționat la 24 noiembrie 2017, fapt ce se confirmă inclusiv prin

semnătura acestuia, prin urmare, sancțiunea disciplinară sub formă de concediere, în

baza art. 86 alin. (1) lit. h) din Codul muncii, care a fost aplicată pentru aceste

abateri, prin ordinul nr. 35-p din 13 februarie 2018, este nejustificată și contrară

legislației muncii.

Prin urmare, instanța de apel a constatat că lui Staver Liviu urmează să-i fie

compensat salariul mediu pentru absența forțată de la muncă pe perioada

23 noiembrie 2017 - 18 iunie 2019, reieșind din salariul mediu lunar în mărime de

3 023,52 de lei, care în total constituie suma de 56 236,36 de lei, precum și

prejudiciul moral în mărimea unui salariu mediu de 3 023,52 de lei.

La 20 august 2019, prin intermediul oficiului poștal, Întreprinderea de Stat

”Întreprinderea Silvo-Cinegetică Strășeni” a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței

de apel în partea anulării ordinelor nr. 162-p din 23 noiembrie 2011, nr. 35-p din 13

februarie 2018, restabilirii lui Staver Liviu în funcția de pădurar al cantonului nr. 6

ocolul silvic Strășeni, încasării salariului mediu pentru absența forțată de la muncă și

a prejudiciului moral, cu emiterea în această parte a unei noi hotărâri, prin care

acțiunea să fie respinsă.

Recurentul Întreprinderea de Stat ”Întreprinderea Silvo-Cinegetică Strășeni”, în

motivarea recursului a invocat că decizia instanței de apel în partea contestată este

neîntemeiată, lipsită de suport probatoriu.

De asemenea, a reiterat că instanța de apel nu a elucidat pe deplin

circumstanțele cauzei, a dat o apreciere părtinitoare probelor administrate la dosar și

a aplicat eronat normele de drept material și procedural.

La 24 octombrie 2019, Staver Liviu, reprezentat de avocatul Mării Vladimir, a

depus referință la recursul declarat de Întreprinderea de Stat ”Întreprinderea Silvo-

Cinegetică Strășeni”, prin care a solicitat să fie respins.

4

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs

menționează că, Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la 18 iunie

2019, însă date referitor la recepționarea de către părți a deciziei motivate, la

materialele cauzei lipsesc.

În conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Recursul a fost declarat la 20 august 2019, respectiv se consideră depus în

termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

La 19 septembrie 2019, în adresa lui Staver Liviu a fost expediată copia

recursului declarat de Întreprinderea de Stat ”Întreprinderea Silvo-Cinegetică

Strășeni”, iar la 01 octombrie 2019, recursul a fost recepționat de către Staver Liviu,

fapt confirmat prin avizul de recepție (f.d. 120 Vol. II).

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din Secțiunea

a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu

verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța

atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și

concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

5

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva

Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a

unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului,

care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai

stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct.

45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național

și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de către Întreprinderea

de Stat ”Întreprinderea Silvo-Cinegetică Strășeni”, nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept

urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de

procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul înaintat de către Întreprinderea de Stat

”Întreprinderea Silvo-Cinegetică Strășeni”.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Victor Burduh

Dumitru Mardari

6