2ra-388/16 — Repararea prejudiciului cauzat

prima instanţă:V.Boico (Judecătoria Buiucani, mun. Chişinău) dosarul nr. 2ra-388/16 instanţa de apel: D.Manole, E.Fistican,S.Arnăut (Curtea de Apel Chişinău) ÎNCHEIERE 02 martie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul: Iulia Sîrcu Judecătorii: Tamara Chișca-Doneva, Iurie Bejenaru examinînd chestiunea admisibilităţii recursului declarat de Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Bivol Nadejda împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova privind repararea prejudiciului moral cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală şi ale procuraturii şi încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 06 octombrie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova, fiind menținută hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 09 februarie 2015, c o n s t a t ă: La data de 25 septembrie 2014, Bivol Nadejda a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei al R. Moldova prin care a solicitat încasarea prejudiciului moral cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală şi ale procuraturii în sumă de 40 000 lei şi încasarea cheltuielilor de asistenţă juridică în sumă de 5 000 lei. În motivarea acţiunii depuse, reclamanta a indicat că, la data de 03 martie 2014, de către Secția Urmărire Penală a Inspectoratului de poliţie Botanica, mun.

Chişinău, conform elementelor componente de infracţiune prevăzute de art. 190 alin. 2 lit. c) Cod penal, a fost pornită cauza penală nr. 2014420367. Ulterior, la data de 06 martie 2014, prin Ordonanţa ofiţerului de urmărire penală al SUP al IP Botanica dl. Alexandru Armaş, Bivol Nadejda a fost recunoscută în calitate de bănuită, pe faptul însuşirii prin înşelăciune şi abuz de încredere către Bivol Nadejda de la Burlacu Viorel a sumei de 3000 euro. La fel, reclamanta a indicat că, în cadrul procesului penal, informația prezentată de către Burlacu Viorel poartă un caracter calomnios şi neveridic, ea fiind anterior în relaţii de concubinaj cu Burlacu Viorel, dar a încetat relaţia, iar ultimul în aşa mod se răfuieşte cu ea.

Drept dovadă, a prezentat pozele în care ambii apar în ipostaze tandre şi amoroase. A mai indicat că nu a primit careva bani de la Burlacu Viorel, nu a semnat careva recipise sau alte acte cu caracter juridic ce ar demonstra faptul împrumutului. Totuşi, în pofida celor declarate, lipsei de probe, lipsa antecedentelor penale precum şi pozelor prezentate ofiţerului de urmărire penală al SUP al IP Botanica, acesta a întocmit un proces-verbal de reţinere a Nadejdei Bivol. Astfel, Nadejda Bivol a fost transferată spre detenţie în Izolatorul Direcţiei de poliţie Chișinău, moment din care, Bivol Nadejda nu a primit hrană, nu a avut posibilitatea să o procure, iar în momentul înregistrării în Izolator şi repartizării, ora pentru hrană a expirat.

Ulterior, abia în a 2 jumătate a zilei, Bivol Nadejda a fost adusă la Inspectoratul de Poliţie Botanica, iar apoi la Procuratură Botanica pentru a-i fi înaintată învinuirea. Ordonanţa de învinuire a fost comunicată pe 07 martie 2014 de către Procurorul în Procuratura Botanica, mun. Chişinău, dna Liliana Rusnac. Se arată în acţiunea depusă că, în procesul înaintării învinuirii, avocatul Bancu Cristina a atras atenţia procurorului asupra lipsei de probe ce ar incrimina-o pe Bivol Nadejda în comiterea infracţiunii imputate, precum şi caracterul declarativ al depoziţiilor părţii vătămate, care era fostul concubin a Nadejdei Bivol. În pofida celor declarate de Bivol Nadejda şi avocatul său Bancu Cristina, procurorul Liliana Rusnac a înaintat un demers judecătorului de instrucţie din cadrul Judecătoriei Botanica cu solicitarea aplicării măsurii preventive sub formă de arest pe un termen de 30 zile.

Judecătorul de instrucţie, a examinat per ansamblu probele acuzării şi cele prezentate de apărare şi a adoptat încheierea de respingere a demersului procurorului cu aplicarea faţă de Bivol Nadejda obligaţia de a nu părăsi ţara, iar prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 martie 2014, a fost respins recursul declarat de procuror, fiind menţinută încheierea din 07.03.2014. Mai tîrziu, la data de 24 martie 2014, de către avocatul Bancu Cristina a fost formulată o cerere privind anularea procesului-verbal de reţinere din 06 martie 2014, şi scoaterea de sub învinuire a Nadejdei Bivol, cererea dată a fost respinsă prin ordonanţa din 07 aprilie 2014. După, toate aceste evenimente, careva acţiuni procesuale de către organul de urmărire penală sau procuratură pe dosarul dat, nu au fost efectuate.

După toate aceste evenimente careva acțiuni procesuale de către organul de urmărire penală sau procuratură pe dosarul dat nu au fost efectuate. Susţine reclamanta că, la data de 20 mai 2014, de către Procurorul în Procuratura Botanica, mun.

Chişinău, Liliana Rusnac, în temeiul art. 275 pct. 3 CPP, a fost emisă ordonanța cu privire la scoaterea de sub urmărire penală în cauza penală nr. 2014420367 a Nadejdei Bivol, din motiv că, fapta nu întruneşte elementele infracţiunii, totodată fiind dispusă clasarea cauzei penale nr. 2014420367. Se mai indică în acțiune că în procesul examinării cauzei date, Bivol Nadejda a fost reţinută abuziv şi neîntemeiat de către Ofiţerul de urmărire penală al SUP a IP Botanica, dl. Alexandru Armaş pe un termen de peste 24 ore, a fost prezentată Judecătorului de instrucţie pentru aplicarea măsurii preventive - arest pe un termen de 30 zile, iar ulterior obligată să se prezinte la şedinţa Curţii de Apel Chişinău din 12 martie 2014. Totodată, în privinţa Bivol Nadejda a fost aplicată măsura de nepărăsire a ţării care a durat din 07 martie 2014 (aplicării ei de către Judecătorul de instrucţie) până la 20 mai 2014 (momentul scoaterii de sub urmărire penală în 2 cauza penală nr. 2014420367 a Bivol Nadejda).

Astfel dreptul la libera circulaţie a reclamantei Bivol Nadejda a fost îngrădit nemotivat şi abuziv pe o durată de 74 zile. La 23 aprilie 2014, de către Ofiţerul urmării penale al Secţia Urmărire Penală a Inspectoratului de poliţie Centru, mun. Chişinău, dl. Igor Armanu, conform elementelor componente de infracţiune prevăzute de art. 190 alin. 2 lit. c) Cod penal a fost pornită cauza penală nr. 2014010809. Tot în acea zi, fară preavizuri, citări sau invitaţii, abuziv şi nemotivat de către dl. Igor Armanu este emisă Ordonanţa de aducere silită a Bivol Nadejda în incinta Inspectoratului (deşi Bivol Nadejda nu s-a eschivat de la prezentare). La 24.04.2014 în jurul orelor 10.00, dl. Igor Armanu, însoţit de un colaborator de poliţie din cadrul IP Centru al DP mun.

Chişinău şi partea vătămată Busuioc Igor, s-a deplasat la locul de muncă a cetăţenei Bivol Nadejda, au obligat-o să îi urmeze în incinta IP Centru, fără oferirea căror-va explicaţi şi citării prealabile. Indică reclamanta Bivol Nadejda că în acel moment a aflat că îi este incriminată infracţiunea prevăzută de art. 190 alin. 2 lit. c) Cod penal, şi anume că prin escrocherie a deposedat pe numitul Busuioc Igor de 600 euro. Prin urmare, reclamanta Bivol Nadejda a fost reţinută la 24 aprilie 2014 ora 15.45 (de facto 10.00), şi escortată în Izolatorul detenţiei preventive al IDP mun. Chişinău. Bivol Nadejda a fost reţinută în Izolator până la 25 aprilie 2014 ora 14.15 când a fost prezentată spre înaintare învinuirea Procurorului în Procuratura Centru, mun.

Chişinău, dl. Eugeniu Gore. La 25 aprilie 2014, procurorul Eugeniu Gore, analizând per ansamblu probele acumulate de către organul de urmărire penală în coroborare cu declaraţiile făcute de către Bivol Nadejda şi actele anexate de către apărătorul său, a emis ordonanţa de eliberare a persoanei reţinute, invocând că nu sunt temeiuri pentru a priva în continuare persoana de libertate. La 28 mai 2014, procurorul în Procuratura Centru, mun. Chişinău, dl. Eugeniu Gore în temeiul art. 275 pct. 1 al CPP, a emis Ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală în cauza penală nr. 2014010809 a învinuitei Bivol Nadejda, din motiv că nu există faptul infracţiunii. Totodată a fost dispusă clasarea cauzei penale nr. 2014010809. Concomitent faţă de Bivol Nadejda a fost anulată măsura de nepărăsire a ţării care a durat din 25 aprilie 2014 până la 28 mai 2014 (momentul scoaterii de sub urmărire a Bivol Nadejda).

Menţionează reclamanta că, pe cauza penală nr. 2014010809, Bivol Nadejda a fost reținută nemotivat pe o perioadă de 24 ore, precum şi i-a fost îngrădit dreptul la libera circulaţie pe o durată de 32 zile. Astfel, reclamanta Bivol Nadejda a solicitat instanţei repararea prejudiciului moral menționînd că, pînă la pornirea cauzelor penale nominalizate, Bivol Nadejda nu a avut antecedente penale, nu a fost atrasă la răspundere penală sau administrativă, avea o reputaţie impecabilă şi se bucura de respectul şi stima bine meritată în colectivul de muncă, se caracterizează ca o personalitate binevoitoare. Urmare a intervenţiilor deplasate şi grosolane a colaboratorilor de poliţie, reţinerii sale publice şi ulterior necesităţii participării în şedinţe de judecată, precum şi învinuirilor formulate şi vociferate de către poliţişti, modul de viaţă şi perceperii de sine s-a schimbat radical.

Colegele de muncă şi conducerea Societăţii 3 au început să manifeste un comportament rezervat faţă de Bivol Nadejda, ultima fiind lipsită de încrederea şi respectul de care se bucura. Dacă, anterior pornirii cauzelor penale, Bivol Nadejda planifica aplicarea pentru postul responsabil de sală, acum acest lucru este imposibil. Concomitent, reținerile propriu zise din 06 martie 2014 şi 24 aprilie 2014, au avut un impact nefast asupra psihicului Nadejdei Bivol. Or, plasarea în izolare în celule cu persoane care au comis sau se supune că au comis crime, are un impact imprevizibil asupra psihicului. Din acea perioadă Bivol Nadejda sistematic administrează calmante şi somnifere, respectul faţă de sine şi încrederea în imparţialitatea colaboratorilor de poliţie având de suferit enorm.

Aşa dar, consideră Bivol Nadejda că, acţiunile ilegale, abuzive şi nemotivate întreprinse de către organele de urmărire penală al IP Botanica şi IP Centru, Procuratura Botanica şi Procuratura Centru, au cauzat Nadejdei Bivol suferinţe psihice, au limitat drepturile sale şi au avut un impact negativ asupra vieţii personale şi confortului psihologic de evenimentele descrise, iar plata unei recompense în sumă bănească, va diminua în careva măsură efectele produse. Pe parcursul judecării cauzei în fond, Ministerul Justiţiei al RM a înaintat un demers care a solicitat atragerea în proces în calitate de intervenienţi accesorii a Inspectoratului General de Poliţie mun. Chişinău şi a Procuraturii Generale a RM.

Prin încheierea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 09 februarie 2015, cererea depusă de reprezentantul Ministerului Justiţiei al RM a fost respinsă. A solicitat Bivol Nadejda instanţei de fond încasarea prejudiciului moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală şi ale procuraturii în sumă de 40 000 lei şi încasarea cheltuielilor de asistenţă juridică în sumă de 5 000 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 09 februarie 2015, acţiunea a fost admisă parţial. S-a dispus încasarea din contul bugetului de stat în beneficiul Nadejdei Bivol prejudiciul moral cauzat prin acţiunile ilicite ale organului de urmărire penală în mărime de 15 000 lei, şi cheltuielile de judecată în sumă de 5100 lei.

Nefiind de acord cu hotărîrea instanţei de fond, la data de 16 februarie 2015, Ministerul Justiţiei al RM a declarat apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 09 februarie 2015, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii instanţei de fond și emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie respinsă. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 06 octombrie 2015 a fost respins apelul declarat de Ministerul Justiţiei al R. Moldova, fiind menținută hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 09 februarie 2015. La adoptarea soluţiei instanţa de apel a invocat că în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (5) din CEDO, orice persoană care este victima unei arestări sau a unei deţineri în condiţiile dispoziţiilor acestui articol are dreptul la reparaţii.

Conform art. 53 alin. (2) din Constituţia Republicii Moldova, statul răspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin erorile săvârşite în procesele penale către organele de anchetă şi instanţele judecătoreşti.

În conformitate cu prevederile art. 3 alin. (1), (2) din Legea privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire 4 penală, ale procuraturii şi instanţelor judecătoreşti nr. 1545-XIII din 25.02.98, este reparabil prejudiciul material şi cauzat persoanei fizice sau juridice în urma: reţinerii ilegale, aplicării ilegale a măsurilor preventive sub formă de arest, de declaraţie de a nu părăsi localitatea sau ţara, tragerii ilegale la răspundere penală; condamnării ilegale, confiscării ilegale a averii, supunerii ilegale la muncă neremunerată în folosul comunităţii; efectuării ilegale, în cazul urmăririi penale ori judecării cauzei penale, a percheziţiei, ridicării, punerii ilegale sub sechestru a averii, eliberării sau suspendării ilegale din lucru (funcţie), precum şi în urma altor acţiuni de procedură care limitează drepturile persoanelor fizice sau juridice; supunerii ilegale la arest administrativ, reţinerii administrative ilegale sau aplicării ilegale a amenzii administrative de către instanţa de judecată; efectuării măsurilor operative de investigaţii cu încălcarea vederilor legislaţiei; ridicării ilegale a documentelor contabile, a altor documente, a banilor, a ştampilelor, precum şi în urma blocării conturilor bancare.

Prejudiciul cauzat se repară integral, indiferent de culpa persoanelor cu funcţie de răspundere din organele de urmărire penală, din procuratură şi din instanţele judecătoreşti. Totodată, art. 4 alin. (1), (2) din Legea nominalizată, stipulează că, prejudiciul cauzat prin acţiunile ilicite specificate în prezenta lege nu se repară de către stat în cazul împăcării bănuitului, învinuitului, inculpatului cu partea vătămată, precum şi în cazul în care persoana, în procesul urmăririi penale sau cercetării judecătoreşti, împiedică, prin autodenunţ, stabilirea adevărului. Prezenţa în acţiunile persoanei fizice a autocalomniei, autodenunţului se stabileşte de către organele de urmărire penală, ale procuraturii sau de către instanţa judecătorească.

Raportînd normele legale citate mai sus la circumstanţele cauzei examinate, instanța de apel a menționat că, prima instanţă întemeiat a constatat că, speţa dată se încadrează în limitele legale nominalizate mai sus, şi prin urmare, statul urmează să-i repare Nadejdei Bivol prejudiciul moral cauzat prin atragerea ilegală la răspundere penală. În acest sens, instanţa de apel a reţinut că, Bivol Nadejda, pe tot parcursul urmăririi ale, nu s-a autodenunţat, neîmpiedicând astfel stabilirea adevărului.

Potrivit art.6 lit. lit. a), b), c), d) din Legea nominalizată, dreptul la repararea prejudiciului, în mărimea şi modul stabilit de prezenta lege, apare în cazul devenirii definitive și irevocabile a sentinţei de achitare; scoaterii persoanei de sub urmărire penală sau încetării urmăririi penale pe temeiuri de reabilitare; adoptării de către instanţa judecătorească a hotărîrii cu privire la anularea arestului administrativ în legătură cu reabilitarea persoanei fizice; adoptării, de către judecătorul de instrucţie, în condiţiile art. 313 alin. (5) din Codul de procedură penală, în privinţa persoanei achitate sau scoase de sub urmărire penală, a încheierii privind înfăptuirea, în timpul procesului penal, a măsurilor operative de investigaţii cu încălcarea prevederilor legislaţiei.

Prin prisma normei legale enunţate, instanța de apel a menționat că, Bivol Nadejda, fiind învinuit de organele de urmărire penală în comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 190 alin. (2) lit. c) și art. 190 alin. (4) Cod Penal al RM, a fost scoasă de sub urmărire penală prin ordonanţele procurorilor, din motiv că, faptele imputate nu întruneau elementele infracţiunii. În temeiul art.1422 Cod Civil, în cazul în care persoanei i s-a cauzat un 5 prejudiciu (suferinţe psihice sau fizice) prin fapte ce atentează la drepturile ei personale nepatrimoniale, precum şi în alte cazuri prevăzute de legislaţie, instanţa de judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la repararea prejudiciului prin echivalent bănesc.

Prejudiciul moral se repară indiferent de existenţa şi întinderea prejudiciului patrimonial. Repararea prejudiciului moral se face şi în lipsa vinovăţiei autorului, faptei ilicite în cazul în prejudiciul este cauzat prin condamnare ilegală, atragere ilegală la răspundere penală, aplicarea ilegală a arestului preventiv sau a declaraţiei scrise de a nu părăsi localitatea, aplicarea ilegală în calitate de sancţiune administrativă a arestului, muncii neremunerate în folosul comunităţii şi în alte cazuri prevăzute de lege. La fel, art. 1423 Cod Civil prevede că, mărimea compensaţiei pentru prejudiciu moral se determină de către instanţa de judecată în funcţie de caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăţie al autorului prejudiciului, dacă vinovăţia este o condiţie a răspunderii, şi de măsura în care această compensare poate aduce satisfacţie persoanei vătămate.

Caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice sau fizice le apreciază instanţa de judecată, luînd în considerare circumstanţele în care a fost cauzat prejudiciul, precum şi statutul social al persoanei vătămate. Astfel, instanța de apel a concluzionat că acţiunea reclamantei cade sub incidenţa Legii nr. 1545 şi astfel, statul este obligat să-i repare prejudiciul cauzat reclamantei pentru supunerea neîntemeiată a urmăririi penale. La 28 decembrie 2015, Ministerul Justiţiei al R. Moldova a depus recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărîri de respingere integrală a acţiunii sau modificarea deciziei instanței de apel în sensul diminuării mărimii sumelor acordate.

În motivarea recursului se invocă că instanţa de apel nu a constatat şi elucidat toate circumstanţele pentru examinarea obiectivă a cauzei, fiind aplicate eronat normele de drept material. Se mai indică în recurs că, în privinţa intimatei Nadejdei Bivol nu a fost aplicată decît măsura preventivă obligația de a nu părăsi localitatea care este cea mai blîndă măsură preventivă și are scopul doar de a asigura neeschivarea bănuitului, învinuitului, inculpatului de la organul de urmărire penală și instanţa de judecată. De asemenea, aplicarea acestei măsuri preventive nu privează persoana de libertate, nu o desparte de familie și nu îi îngrădește dreptul de a munci. Prin urmare consideră recurentul că intimatei nu i-a fost cauzat un prejudiciu moral, or intimata în nici un fel nu și-a manifestat voinţa de a părăsi localitatea.

Astfel, la determinarea cuantumului despăgubirii pentru prejudicial moral instanţa judecătorească urmează să aprecieze ce a pierdut persoana vătămată pe plan fizic, psihic, social, profesional și familial din ceea ce ar însemna o viață normal, liniștită pentru aceasta în momentul respectiv. Prejudiciul moral urmează a fi privit ca o compensare și nicidecum ca obținerea unor foloase necuvenite.

Intimata trebuie să demonstreze legătura cauzală dintre violarea CEDO şi prejudicial pretins (Instrucțiunea CtEDO cu privire la satisfacţia echitabilă, 2007, p. 7 şi 8, sau hot. Boicenco c. Moldovei, satisfacţia echitabilă, 2008). 6 CtEDO cere ca compensaţiile cu titlu de prejudiciu moral acordate la nivel naţional pentru violarea CEDO să fie comparabile cu cele acordate de CtEDO în cauze comparabile (a se vedea hot. Ciorap nr. 2 c. Moldovei, 2010). Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Ministerul Justiţiei al R. Moldova, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, argumentele recurentei se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei, iar argumentele invocate în recursul declarat de către Ministerul Justiţiei al R. Moldova, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor. Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În astfel de circumstanţe, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Ministerul Justiţiei al R.Moldova ca inadmisibil.

7 În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de către Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chișca-Doneva Iurie Bejenaru 8