2r-1023/14 — Privire la înlăturarea obstacolelor în folosirea terenului proprietate municipală şi demolarea construcţiilor

prima instanţă: L.Brînza dosarul nr.2r-1023/14 instanţa de apel: L.Bulgac, M.Guzun, N.Craiu DECIZIE 26 noiembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Valentina Clevadî Judecătorii Ion Corolevschi, Ion Druţă examinînd recursul declarat de către Rusnac Irina, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Consiliul şi Primăria municipiului Chişinău împotriva Irinei Rusnac cu privire la înlăturarea obstacolelor în folosirea terenului proprietate municipală şi demolarea construcţiilor, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 22 iulie 2014, prin care s-a restituit cererea de apel depusă de către Rusnac Irina, c o n s t a t ă La 23 decembrie 2010, Consiliul şi Primăria mun.

Chişinău au depus cerere de chemare în judecată împotriva Irinei Rusnac cu privire la înlăturarea obstacolelor în folosirea terenului proprietate municipală şi demolarea construcţiilor. În susţinerea cererii reclamanţii au indicat că reprezentanţii Consiliului mun. Chişinău, Direcţiei generale arhitectură, urbanism şi relaţii funciare la 01 decembrie 2010 au efectuat control cu privire la folosirea raţională şi după destinaţie a resurselor funciare din mun. Chişinău. În rezultatul controlului efectuat, s-a constatat următoarele şi anume: că pîrîta în baza contractului de vînzare-cumpărare a devenit proprietara lotului de pămînt cu suprafaţa de 0,05 ha, nr. cadastral 0100201020, care anterior prin decizia autorităţii publice locale i-a fost repartizat Annei Tacu; că în lipsa deciziei Consiliului mun.

Chişinău privind repartizarea terenurilor a ocupat ilegal un lot de teren cu suprafaţa de 0.067 ha, mai mare decît suprafaţa de teren cei aparţine cu drept de proprietate privată şi că pe terenul ocupat ilegal sunt amplasate mai multe construcţii capitale şi 1 accesorii edificate samovolnic, iar lotul este îngrădit cu gard capital, instalat neautorizat. Consideră că cele constatate supra contravin art. art. 20, 21 ale Codului Funciar, art. 77 alin. (5) al Legii privind administraţia publică locală şi Legii privind principiile urbanismului şi amenajării teritoriului, inclusiv Planului urbanistic general al oraşului Chişinău şi cartierului locativ din zona respectivă.

Totodată, au indicat că atribuţiile Direcţiei generale arhitectură, urbanism şi relaţii funciare privind exercitarea controalelor de stat asupra folosirii şi protecţiei terenurilor sunt prevăzute în art. art. 86-88 ale Codului funciar, potrivit cărora autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia să asigure folosirea raţională şi după destinaţie a terenurilor, precum şi protecţia acestora, indiferent de destinaţia lor, iar persoanele fizice şi juridice sunt obligate să respecte cerinţele legislaţiei funciare privind folosirea raţională şi după destinaţie a terenurilor. Suplimentar indică că potrivit art. 179 Cod contravenţional, construcţiile neautorizate se demolează, i-ar construcţiile afectate în urma intervenţiilor neautorizate se remediază.

Afirmă că prin decizia Consiliului mun. Chişinău nr. 6/33-25 din 27 iunie 2013, pîrîtei i-a fost atribuit în arendă pe o perioadă de 5 ani lotul de teren cu suprafaţa de 0,03 ha pentru deservirea şi exploatarea casei de locuit individuale şi anexelor gospodăreşti din str-la 4, Nichita Smochină, 2. Astfel, pîrîta urmează să demoleze pe cont propriu sau în mod forţat de autorităţile administraţiei publice locale din contul proprietarului, construcţiile neautorizate de pe terenul ocupat ilegal şi aducerea lui în stare bună pentru folosinţă. Cer reclamanţii, prin cererea de chemare în judecată şi cererea de modificare a cerinţelor înlăturarea obstacolelor în folosirea terenului proprietate municipală, eliberarea lotului de teren cu suprafaţa de 0.030 ha ocupat şi deţinut în folosinţă în mod ilegal.

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 27 decembrie 2013 acţiunea a fost admisă. S-a obligat Rusnac Irina să înlăture obstacolele privind folosirea terenului proprietate municipală prin eliberarea terenului cu suprafaţa de 0,030 ha din str-la 4, Nichita Smochină, 2, mun. Chişinău şi s-a încasat de la Rusnac Irina în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 100 lei. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, la 08 aprilie 2014 Rusnac Irina a contestat-o cu apel. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 22 iulie 2014 s-a respins cererea Irinei Rusnac de repunere în termenul de declarare a apelului şi s-a restituit cererea de apel depusă de Rusnac Irina, ca fiind depusă tardiv.

2 La 07 august 2014 Rusnac Irina, în termenul prevăzut de lege, a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea încheierii instanţei de apel şi restituirea pricinii la rejudecare. În susţinerea recursului s-a indicat că instanța de apel nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele importante referitor la termenul depunerii cererii de apel şi probele din dosar, menţionînd că în prima instanţă nu a participat la examinarea cauzei şi dispozitivul hotărîrii nu la recepţionat, iar hotărîrea motivată a primit-o la 16 iunie 2014, încadrîndu-se în termenul de declarare a apelului. Afirmă că a aflat despre adoptarea hotărîrii primei instanţe la 04 aprilie 2014, cînd s-a aflat la Primăria mun.

Chişinău pentru semnarea proiectului deciziei Consiliului mun. Chişinău privind atribuirea terenului în litigiu pentru amenajare şi ca urmare la 08 aprilie 2014 a depus în adresa Judecătoriei Centru mun. Chişinău cerere privind eliberarea dispozitivului şi hotărîrii motivate adoptate şi concomitent a depus cerere de apel nemotivată, iar hotărîrea motivată a primit-o la 16 iunie 2014. Menţionează că instanţa de apel i-a încălcat dreptul la apărare, deoarece la 21 iulie 2014 a depus cerere de amînare pentru şedinţa din 22 iulie 2014, în legătură cu lipsa avocatului şi din motiv că a recepţionat citaţia cu 3 zile înainte de şedinţă, aflîndu-se în imposibilitate de a anunța avocatul. Consideră că i-a fost încălcat accesul liber la justiţie şi dreptul la apărare şi asistenţă juridică întru apărarea drepturilor sale.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins din următoarele considerente. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea. Conform art. 236 alin. (5) lit. a), b), alin. (8) CPC, instanţa de judecată va întocmi hotărîrea integrală dacă participanţii la proces, în termen de 30 de zile de la pronunţarea dispozitivului hotărîrii, solicită în mod expres acest lucru. Termenul de 30 de zile este un termen de decădere; participanţii la proces, în termen de 30 de zile de la pronunţarea dispozitivului hotărîrii, depun cerere de apel.

Hotărîrea integrală se remite participanţilor la proces în termen de 5 zile. În conformitate cu art. 362 alin. (1) şi (3) CPC, termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunţării dispozitivului hotărîrii, dacă legea nu prevede altfel. Repunerea în termen de apel se face de către instanţa de apel în cazurile şi în ordinea prevăzute de art. 116 CPC. Conform art. 116 alin. (1) şi (3) CPC, persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă. La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc 3 imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate documente respective etc.).

Conform art. 369 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanţa de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen. Instanţa de recurs reţine că soluţia instanţei de apel privind respingerea cererii de amînare, cererii de repunere în termen şi restituirea apelului ca depus în afara termenului legal este justificată. Din actele cauzei s-a constatat cu certitudine că la 26 decembrie 2013, Rusnac Irina a depus cerere de amînare a şedinţei de judecată din 27 decembrie 2013, invocînd că se află în concediul medical (f.d. 119), cererea fiind adusă la cunoştinţă la instanţa de fond la 26 decembrie 2014 ora 9.20.

Pentru şedinţa de judecată a instanţei de fond din 27 decembrie 2013 ora 08.30, Rusnac Irina a fost înştiinţată în mod legal despre locul, data şi ora şedinţei la 13 decembrie 2013 (f.d. 110). La 27 decembrie 2013 a fost pronunţat dispozitivul hotărîrii Judecătoriei Centru mun. Chişinău, iar la 30 decembrie 2013 Irinei Rusnac i-a fost expediată copia hotărîrii primei instanţe (f.d. 118). La 08 aprilie 2014 Rusnac Irina a depus cerere privind eliberarea dispozitivului şi hotărîrii motivate din 27 decembrie 2013, totodată depunînd şi cerere de apel nemotivată (f.d. 123, 130). La 19 aprilie 2014 Judecătoria Centru mun. Chişinău a expediat în adresa părţilor copia hotărîrii motivate din 27 decembrie 2013, pentru cunoştinţă (f.d.

129). La 21 iulie 2014, Rusnac Irina a depus apel motivat împotriva hotărîrii primei instanţe, solicitînd repunerea în termen de declarare a apelului, în acest sens motivînd că nu a participat la şedinţele de judecată şi nu a fost prezentă la pronunţarea dispoztivului hotărîrii, despre adoptarea hotărîrii a aflat întîmplător la 04 aprilie 2014. La instanţa de apel a depus cerere de amînare a şedinţei din 22 iulie 2014 în legătură cu lipsa avocatului şi din motiv că a recepţionat citaţia cu 3 zile înainte de şedinţă, aflîndu-se în imposibilitate de a anunța avocatul (f.d.138). La caz, se constată că prin încheierea din 22 iulie 2014, Curtea de Apel Chişinău a dispus respingerea cererilor Irinei Rusnac de amînare a şedinţei de judecată şi de repunere în termen de declarare a apelului, fiind dispusă restituirea cererii de apel depuse de Rusnac Irina, cu toate documentele anexate, întemeindu-şi concluziile pe dipoziţiile art.369 alin.(1) lit. b) CPC.

Reţine Colegiul, că prin lege este instituit în mod imperativ termenul de 30 zile pentru declararea apelului, calculat de la data pronunţării dispozitivului hotărîrii, 4 astfel apelul în prezenta pricină a fost depus la 08 aprilie 2014, în afara termenului de declarare a apelului. Remarcă Colegiul, că potrivit proceselor-verbale, citaţiilor şi recipisei semnate şi anexate la dosar, Rusnac Irina a fost înștiințată legal despre locul, data şi ora şedinţei de judecată din 27 decembrie 2013 (f.d.110). La materialele dosarului este anexat şi mandatul avocatului Bajurean Gheroghe de reprezentare a intereselor Irinei Rusnac în prezenta pricină, precum ultimul a fost şi prezent lui în cadrul şedinţelor de judecată din 09 septembrie 2013 şi 01 octombrie 2013, a dat explicaţii pe marginea acţiunii înaintate, cît şi înştiinţat despre locul, data şi ora şedinţelor de judecată amînate (f.d.

86-88, 89, 98, 105, 113). Mai mult decît atît, fiind cunoscută despre existenţa prezentului litigiu şi examinarea lui, Rusnac Irina urma să întreprindă toate măsurile necesare, după cum sugerează şi jurisprudenţa CEDO (Van Harn versus Germany nr.7557/03 din 11 septembrie 2007), de a proteja drepturile sale de acces la instanţă şi de a îndeplini cerinţele legale, fapt însă ignorat de aceasta, ce a generat omiterea termenului prescris la depunerea apelului.

Prin prisma normelor de drept citate, Colegiul consideră drept temeinică soluţia instanţei de apel cu privire la respingerea cererii de amînare şi repunere în termen, cu restituirea cererii de apel, ca depusă tardiv, din considerentul că apelanta nu a prezentat probe care să confirme afirmaţiile sale că a cunoscut ocazional despre emiterea hotărîrii abia la 04 aprilie 2014 şi nu a primit copia dispozitivului şi hotărîrii primei instanţe, iar argumentul apelantei că s-a aflat în imposibilitate de a anunţa avocatul şi că acesta din urmă se afla în concediul de odihnă, urmează a fi respins ca neprobat.

În acest context, instanţa de recurs consideră că la caz soluţia instanţei de apel este compatibilă cu respectarea garanţiilor unui proces echitabil, în sensul art. 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, avînd în vedere că prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea apelului ar împiedica rămînerea irevocabilă, ca urmare a expirării termenului de atac, a hotărîrii judecătoreşti emise în instanţa de fond şi ar leza, în acest mod, principiul securității raporturilor juridice.

În hotărîrea CEDO pronunţată în cauza Ponomaryov vs Ucraina (03 aprilie 2008), Curtea Europeană a notat că deşi în speţă nu era vorba despre desfiinţarea unei hotărîri judecătoreşti definitive şi irevocabile în urma admiterii unei căi extraordinare de atac în lumina unor circumstanţe nou descoperite, ci de redeschiderea unui proces prin repunerea în termenul de introducere a unei căi ordinare de atac, totuşi, reînnoirea acestui termen pentru motive neconvingătoare, reprezintă o decizie care ar putea înfrînge principiul securităţii raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac. 5 Astfel, reglementări similare au fost statuate de către înalta Curte şi în cauzele Ceachir vs Moldova, Popov vs Moldova şi Melnic vs Moldova, în care s-a menţionat că, prin neaducerea vre-unui motiv pentru prelungirea termenului de depunere de către părţi a unui act procedural, instanţele judecătoreşti naţionale au încălcat dreptul la un proces echitabil.

Din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că încheierea instanţei de apel este întemeiată şi legală, iar temeiurile invocate în cererea de recurs sînt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de Soltan Ghenadie şi de a menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 22 iulie 2014. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e : Se respinge recursul declarat de către Rusnac Irina. Se menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 22 iulie 2014 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Consiliul şi Primăria municipiului Chişinău împotriva Irinei Rusnac cu privire la înlăturarea obstacolelor în folosirea terenului proprietate municipală şi demolarea construcţiilor.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valentina Clevadî Judecătorii Ion Corolevschi Ion Druţă 6