2ra-2184/14 — Înlăturarea obstacolelor în folosirea imobilului şi reparareaprejudiciului material şi moral

prima instanţă: N.Veleva dosarul nr. 2ra-2184/14 instanţa de apel: G.Vavrin, I.Dănăilă, T.Dimitriadi ÎNCHEIERE 16 iulie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul : Valeriu Doagă Judecătorii: Vera Macinskaia, Iurie Bejenaru, examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de avocatul Grecu Ion în interesele recurentei Sula Valentina, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Sula Valentina către Vîlcu Ruslan, intervenient accesoriu Primăria or.

Cahul privind înlăturarea obstacolelor în folosirea imobilului şi încasarea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 20 martie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Sula Valentina, fiind menţinută fără modificări hotărîrea Judecătoriei Cahul din 27 septembrie 2014, c o n s t a t ă La 22 septembrie 2011, reclamanta Sula Valentina s-a adresat cu cerere de chemare în judecată către Vîlcu Ruslan, intervenient accesoriu Primăria or. Cahul, solicitînd înlăturarea obstacolelor în folosirea terenului comun prin demolarea anexei la construcţia amplasată pe terenul care formează ograda casei de locuit de pe str.A. Mateevici 6b, încasarea de la pîrît a prejudiciului moral în mărime de 10 000 lei şi achitarea cheltuielilor judiciare suportate în legătură cu examinarea litigiului.

În motivarea acţiunii s-a indicat că, Vîlcu Ruslan a construit o anexă pe terenul cu destinaţie comună (ograda) a apartamentului ce-i aparţine în or. Cahul, str. A. Mateevici 6b, ap.1. Ca urmare a ridicării acestei construcţii este privată de dreptul de a se folosi de acest teren, cu atît mai mult că după ridicarea construcţiei calea de acces spre apartamentul său are lăţimea de 60 cm, ceia ce îi creează incomodităţi, iar în cazul precipitaţiilor, mai ales pe timp de iarnă această trecere prezintă un pericol pentru sănătate. Indică că, o ingratitudine este şi faptul că, din pricina construcţiei în cauză nu poate conecta apartamentul ce-i aparţine la reţeaua de apă potabilă, deci este lipsită de a trăi decent.

1 Menţionează reclamanta că, pentru soluţionarea amiabilă a litigiului a preavizat pârâtul, solicitînd acestuia de a înlătura obstacolul sus indicat. Preavizul notat, pârâtul l-a trecut cu tăcerea din care trage concluzia că neagă principiile bunei vecinătăţi tinzând să folosească bunul imobil aflat în posesie comună exclusiv. Solicită instanţei să încaseze de la pîrît în beneficiul său 10 000 lei cu titlu de prejudiciu moral provocat de acesta în rezultatul căruia este într-un disconfort psihic total datorită comportamentului de rea credinţă a pârâtului. Prin hotărârea Judecătoriei Cahul din 27 septembrie 2013 s-a respins acţiunea ca fiind neîntemeiată. La data de 20 octombrie 2013 şi respective la 13 februarie 2014 avocatul Grecu Ion în interesele apelantei Sula Valentina a declarat apel împotriva hotărârii primei instanţe, solicitând casarea acesteaia cu pronunţarea unei noi hotărâri de admitere a acţiunii.

Prin decizia Curţii de Apel Cahul din 20 martie 2014, apelul declarat de avocatul Grecu Ion în interesele apelantei Sula Valentina, a fost respins, fiind menţinută fără modificări hotărîrea Judecătoriei Cahul din 27 septembrie 2013. La adoptarea soluţiei sale, instanţa de apel a constatat că, prima instanţă corect a stabilit circumstanţele faptice ale litigiului dat, a apreciat probele conform prevederilor art. 130 CPC şi a adoptat o hotărîre legală şi întemeiată, cu respectarea normelor de drept material şi procesual.

La fel instanţa de apel a reţinut că, Vîlcu Ruslan, în baza dispoziţiei primarului or.Cahul din 03.02.2004 nr. 58 cu privire la autorizarea proiectării unei anexe pentru organizarea blocului sanitar (f.d.31), certificatul de urbanism nr. 027/1 din 16.02.2004 (f.d.29-30) şi a autorizaţiei de construcţie nr. 102/1 din 10 septembrie 2004 (f.d.28) a efectuat lucrări de construcţie a blocului sanitar, anexa la apartamentul de locuit nr. 1 din str. A. Mateevici nr. 6.b.

Din materialele cauzei rezultă că anterior efectuări construcţiei anexei pentru organizarea blocului sanitar de către Vîlcu Ruslan la apartamentul său, care prin acţiunea Valentinei Sula se solicită de a fi demolată, intimatul a respectat prevederile art. 377 Cod civil, în sensul căruia vecinii au obligaţia de a se respecta reciproc, a obţinut de la vecinii din apartamentele nr. 5, nr.11, inclusive şi nr.2 şi anume de la Sula Valentina, acordul în scris, autentificat notarial cu privire la construirea anexei la apartamentul nr.1 (f.d.34-35).

Instanţa de apel a mai menţionat că, argumentul apelantului cum că, construcţia ridicată de Vîlcu Ruslan îi creează impedimente pentru a-şi trage apeductul la apartamentul său din motiv că accesul spre apartamentul său este unul îngust, are doar 70 de cm, nu constituie un motiv de admitere a acţiunii acesteia, aşa cum atât în prima instanţă cât şi în instanţa de apel apelanta nu a prezentat proiectul cu toate 2 anexele privitor la construcţia apeductului; autorizaţia, eliberată de către proprietarul terenului, cît şi adresările sale în organele competente privitor la construcţia apeductului anume pe această porţiune de teren. Mai invocă instanţa de apel, că construcţia în litigiu a fost ridicată de către Vîlcu Ruslan, fiindu-i eliberat certificat de urbanism şi autorizaţie de construcţie în conformitate cu legea.

Potrivit prevederilor art. 18 alin.(2) lit.j) din Legea 123 din 18 martie 2003 privind administraţia publică locală (în vigoare la acel moment), consiliile locale aprobă, în condiţiile legii, planurile urbanistice ale localităţilor din componenţa unităţii administrativ - teritoriale, precum şi planurile de amenajare a teritoriului. Conform prevederilor art. 34 alin.(1) pct. 2 lit.h) din Legea citată, primarul eliberează autorizaţiile prevăzute de lege. Astfel, instanţa de apel constată că, de competenţa primarului ţine eliberarea autorizaţiilor, şi nu a consiliului local, aşa cum invocă apelantul.

Mai mult ca atât, argumentele invocate de apelant precum că, decizia primarului nr. 58 din 03.02.2004 este lovită de nulitate absolută fiind emisă cu încălcarea competenţei, instanţa de apel a considerat că aceste argumente poartă un caracter declarativ, or obiectul acţiunii îl constituie ridicarea obstacolelor în folosirea terenului şi demolarea construcţiei, însă nu nulitatea dispoziţiei primarului prim care s-a autorizat construcţia anexei. La 15 mai 2014 avocatul Grecu Ion în interesele recurentei Sula Valentina, în termenul prevăzut de lege, a contestat cu recurs decizia Curţii de Apel Cahul din 20 martie 2014, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri de admitere integrală a acţiunii.

În motivarea recursului recurentul a indicat că, de către instanţe nu au fost constatate şi elucidate pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii şi au fost interpretate eronat normele de drept material. Se mai indică în recurs că, atît instanţa de fond cît şi instanţa de apel nu a reţinut că la semnarea acordului de către Sula Valentina, acesteia i-a fost prezentată o altă schiţă a planului, alta decît cea prezentă la materialele dosarului. La data de 26 iunie 2014 Vîlcu Ruslan prin intermediul cancelariei a depus o referinţă în care a invocat dezacordul cu recursul declarat de avocatul Grecu Ion în interesele recurentei Sula Valentina, solicitînd respingerea acestuia, cu menţinerea hotărîrii contestate.

Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. 3 În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către avocatul Grecu Ion în interesele recurentei Sula Valentina, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, argumentele recurenţilor se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei. Instanţele judecătoreşti au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către avocatul Grecu Ion în interesele recurentei Sula Valentina, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor. Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera 4 recursul declarat de avocatul Grecu Ion în interesele recurentei Sula Valentina ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către avocatul Grecu Ion în interesele recurentei Sula Valentina, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Vera Macinskaia Iurie Bejenaru 5