2r-1007/14 — Încasarea pensiei de întreţinere

Curtea de Apel Chişinău Dosarul nr. 2r-1007/14 Judecători: L. Bulgac, N. Craiu, M. Guzun Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 19 noiembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii: Sveatoslav Moldovan, Iuliana Oprea judecînd recursul declarat de Staricova Valentina, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Nineli Loscutova împotriva Valentinei Staricova privind încasarea pensiei pentru întreţinere, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 24 iunie 2014, prin care a fost restituită cererea de apel ca depusă tardiv, CONSTATĂ: La data de 29.07.2013, reclamanta Loscutova Nineli s-a adresat în instanţa de judecată cu cerere împotriva Valentinei Staricova, solicitînd încasarea pensiei pentru întreţinere, în sumă de 1 200 lei.

În motivarea cererii, reclamanta a invocat, că, este mama pîrîtei Valentina Staricova şi Elena Loscutova. La data de 14.12.2008 a decedat soţul reclamantei, - Mihail Loscutov, reclamanta rămînînd să locuiască împreuna cu fiica mai mică Elena Loscutova. In anul 1990, fiica Valentina şi-a procurat un apartament în care a trecut cu traiul separat şi nu ţine careva legături cu reclamanta, nu o vizitează şi nu-i acordă nici un sprijin material. Menţionează reclamanta că, a fost o mamă exemplară, îndeplinindu-şi cu bună credinţă obligaţiunile de părinte, acordînd întotdeauna fiicelor sprijin material şi moral, însă, la moment, reclamanta este pensionară şi suferă de mai multe boli, necesită tratament periodic, starea materială este grea, deoarece unicul venit este pensia, a cărei mărime nu estre suficientă.

Fiica Elena, cu care reclamanta locuieşte împreună, nu este angajată în cîmpul muncii din cauza sănătăţii nesatisfacătoare, dar, necătînd la acest fapt, acordă susţinere reclamantei, în măsura posibilităţilor, fapt în legătură cu care reclamanta a solicitat de ai multe ori ajutor de la pîrîtă - fiica Valentina, însă aceste încercări nu s-au soldat cu succes, fapt ce o determinat-o pe reclamantă să se adreseze în judecată cu cererea respectivă. Pe parcursul examinării pricinii, reclamanta şi-a majorat pretenţiile, solicitînd încasarea pensiei pentru întreţinere în sumă de 1341,40 lei invocînd, că, conform certificatului nr.20-21/10 din 13.01.2014, eliberat de Biroul Naţional de Statistică, mărimea medie pe republică în semestrul I anul 2013, pentru un pensionar constituie 1341,40 lei lunar.

1 Acţiunea a fost admisă în sensul invocat prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 10 februarie 2014. Împotriva hotărîrii instanţei de fond, la data de 14 martie 2014, a depus apel Staricova Valentina, solicitînd casarea acesteia şi emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii integral ca neîntemeiată. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 24 iunie 2014, a fost restituită cererea de apel apelantei Staricova Valentina, ca fiind depusă tardiv. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a indicat prevederile art. 369 alin. (1) lit. b) CPC, menţionînd că Staricova Valentina fără motive întemeiate, a declarat apel cu depăşirea termenului legal de 30 de zile, care este un termen de decădere.

Considerînd ilegală încheierea instanţei de apel, la 25 iunie 2014, Staricova Valentina a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea încheierii Curţii de Apel Chişinău din 24 iunie 2014, şi trimiterea apelului la rejudecare pe fond. În motivarea cererii de recurs recurenta a invocat că instanţa de apel a încălcat normele de drept procesual şi a emis o încheiere ilegală. Menţionează recurenta Staricova Valentina, că nu a omis termenului de atac cu apel de 30 zile, deoarece nu a cunoscut despre existenţa hotărîrii contestate, pe care a recepţionat-o abia la data de 10.03.2014, iar apelul l-a depus la 14.03.2014. Potrivit art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor.

Studiind materialele dosarului în raport cu criticile invocate în recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ consideră recursul neîntemeiat şi pasibil de a fi respins din următoarele considerente. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să-l respingă şi să menţină încheierea. Încheierea recurată este adoptate în conformitate cu normele de drept procedural şi cu aprecierea completă a tuturor probelor şi a circumstanţelor cauzei – motiv pentru care de către Colegiu este considerată legală şi întemeiată. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ consideră că încheierea recurată este adoptată în conformitate cu normele de drept procedural care reglementează acţiunile instanţei la acea fază a procesului, pornind de la următoarele.

Potrivit art. 369 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanţa de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen. Pornind de la prevederile normei de drept menţionate, Colegiul conchide că instanţa de apel corect a restituit cererea de apel apelantei Staricova Valentina, or, aceasta nu a depus cererea de apel în termenul legal de atac. În conformitate cu art. 110 CPC, termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanţa (judecătorul), participanţii la proces şi alte persoane legate de activitatea instanţei trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.

În conformitate cu art. 111 alin. (3) CPC, termenul de procedură stabilit în ani, luni sau zile începe să curgă în ziua imediat următoare datei calendaristice stabilite, 2 datei comunicării actului de procedură sau producerii evenimentului ori momentului care a condiţionat începutul lui. Conform art. 362 alin. (1) CPC, termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunţării dispozitivului hotărîrii, dacă legea nu prevede altfel. Potrivit art. 116 alin. 1-3 CPC, (1) Persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă. (2) Cererea de repunere în termen se depune la instanţa judecătorească care efectuează actul de procedură şi se examinează în şedinţă de judecată.

Participanţilor la proces li se comunică locul, data şi ora şedinţei. Neprezentarea lor însă nu împiedică soluţionarea repunerii în termen. (3) La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc.). Colegiul constată că, instanţa de fond a pronunţat dispozitivul hotărîrii la 10 februarie 2014. Deci, apelul urma fi depus pînă la data de 10 martie 2014, însă a fost depus abia la data de 14 martie 2014 (f.d.55-56). Apelanta-recurentă în cererea de apel nu a motivat nerespectarea acestui termen şi nici nu a solicitat repunerea apelului în termen.

Astfel, conchide instanţa de recurs că, cererea de apel depusă de Staricova Valentina la 14 martie 2014 este depusă în afara termenului legal, deoarece la depunerera apelului nu s-a respectat termenul de 30 de zile de la pronunţarea dispozitivului hotărîrii. Mai mult ca atît, Staricova Valentina în cererea de apel nu a solicitat repunerea în termen. Instanţa de recurs apreciază critic argumentul recurentei - potrivit căruia nu a omis termenului de atac cu apel de 30 zile, prin prisma faptului că hotărîrea din 10.02.2014, emisă pe acest caz, a fost recepţionată de către aceasta la data de 10 martie 2014 - deoarece, pe lîngă faptul, că, pentru asigurarea prezenţei pîrîtei V.Staricova în şedinţele de judecată, instanţa de fond a folosit toate căile, inclusiv şi citarea publică (f.d.

35-36), termenul de declarate a apelului este de 30 zile de la pronunţarea dispozitivului hotărîrii, indiferent dacă părţile implicate în proces au fost sau nu prezente la pronunţare. În acest sens, Colegiul conchide că instanţa de apel corect a apreciat începutul curgerii termenului de atac cu apel din ziua pronunţării dispozitivului, aşa cum prevede art. 362 alin. (1) CPC şi corect a restituit cererea de apel apelantului Staricova Valentina, or, aceasta nu a depus cererea de apel în termenul legal de atac şi nici nu a solicitat repunerea în termen.

La caz, Colegiul notează că, o astfel de soluţie este compatibilă cu respectarea garanţiilor unui proces echitabil, în sensul articolului 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, avînd în vedere că prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea apelului ar împiedica rămînerea irevocabilă, ca urmare a expirării termenului de atac, a hotărîrii judecătoreşti emise în instanţa de fond şi ar leza, în acest mod, principiul securităţii raporturilor juridice.

În hotărîrea CEDO pronunţată în cauza Ponomaryov vs Ucraina (3 aprilie 2008), Curtea Europeană a notat că, deşi în speţă nu era vorba despre desfiinţarea unei hotărîri judecătoreşti definitive şi irevocabile în urma admiterii unei căi extraordinare de atac în lumina unor circumstanţe nou descoperite, ci de redeschiderea unui proces prin repunerea în termenul de introducere a unei căi ordinare de atac, totuşi, reînnoirea acestui termen pentru 3 motive neconvingătoare, reprezintă o decizie care ar putea înfrînge principiul securităţii raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac. Curtea a admis că revine în primul rînd instanţelor interne să decidă asupra repunerii în termen de introducere a căii ordinare de atac, dar ele nu se bucură de o marjă de apreciere nelimitată.

Instanţele sunt obligate să indice motivele pentru care au acceptat repunerea în termen. Un asemenea motiv ar putea fi, spre exemplu, necomunicarea hotărîrii luate în proces de către autorităţile competente ale statului. Chiar şi atunci, totuşi, indică Curtea, posibilitatea repunerii în termen nu ar fi nelimitată, dată fiind obligaţia părţilor de a se interesa, la intervale rezonabile, de stadiul procesului de care ele au cunoştinţă. În toate cazurile, instanţele interne ar trebui să verifice dacă motivele de repunere în termen ar putea justifica o ingerinţă în principiul autorităţii de lucru judecat. Reglementări similare au fost statuate de către Înalta Curte şi în cauzele Ceachir vs Moldova, Popov vs Moldova şi Melnic vs Moldova, în care s-a menţionat că prin neaducerea vre-unui motiv pentru prelungirea termenului de depunere de către paraţi a unui act procedural, instanţele judecătoreşti naţionale au încălcat drepturile reclamanţilor la un proces echitabil.

În acest context, argumentele invocate de Staricova Valentina nu se încadrează în temeiurile de casare a încheierii recurate. În această ordine de idei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată netemeinicia motivelor invocate de către recurentă în cererea de recurs. Ţinînd cont de cele expuse şi în temeiul art. 427 lit. a) CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se respinge recursul declarat de Staricova Valentina. Se menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 24 iunie 2014, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Nineli Loscutova împotriva Valentinei Staricova privind încasarea pensiei pentru întreţinere.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Iuliana Oprea 4