2ra-2486/13 — Încasarea pensiei de întreţinere a copiilor minori

Judecătoria Briceni Dosarul nr. 2ra-2486/13 Judecător: N.Chirtoagă Curtea de Apel Bălţi Judecători: G.Polivenco, V.Harmaniuc, N.Matveeva Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 16 octombrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Valeriu Doagă Judecători: Ala Cobăneanu, Sveatoslav Moldovan, Tatiana Răducanu, Iuliana Oprea examinînd recursul declarat de Marian Ivan, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Marian Ivan către Marian Natalia privind încasarea pensiei de întreţinere a copiilor minori şi încasarea cheltuielilor pentru tratament medical, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 12 martie 2013, CONSTATĂ : La 04 iulie 2012 reclamantul Ivan Marian a înaintat cerere de chemare în judecată către Marian Natalia cu privire la încasarea pensiei de întreţinere a copiilor minori în mărime de 1/3 cotă parte şi a cheltuielilor parţiale pentru tratament medical în sumă de 1 300 lei lunar.

În motivarea acţiunei se invocă, că în anul 1995 s-au căsătorit cu pîrîta. La 25 iunie 1997 s-a născut fiul Dionisie şi la 07 februarie 2003 s-a născut fiica Irina. În anul 2007 căsătoria lor a fost desfăcută, copii fiind determinaţi cu traiul la tatăl lor Marian Ivan, unde se află şi la moment. Fiica Irina este invalid de gradul doi, avînd diagnoza de epilepsie cu crize epileptice şi zilinc necestă tratament medical, consultarea medicilor, anual trece controlul la comisia medicală pentru prelungirea gradului de invaliditate, circumstanţe care cer permanent cheltuieli financiare. Aceste cheltuieli sînt suportate doar de către reclamant, invocă ultimul, iar pîrîta, aflîndu-se în Italia la muncă, nu are grija materială a copiilor şi cea pentru tratament medical.

Astfel, solicită reclamantul, în temeiul art. 74 - 75 şi 79 Codul familiei, încasarea din contul mamei copiilor Marian Natalia a pensiei de întreţinere a copilului minor în mărime de 1/3 cotă parte şi a cheltuielilor parţiale pentru tratament medical în sumă de 1 300 lei lunar. Prin hotărîrea Judecătoriei Briceni din 13 iulie 2012, cererea de chemare în judecată a lui Marian Ivan a fost admisă parţial, fiind dispusă încasarea din contul Nataliei Marian în beneficiul lui Marian Ivan a pensie pentru întreţinerea copiilor minori Marian Dionisie a.n. 25.06.1997 şi Marian Irina a.n. 07.02.2003 în mărime de 1/3 din toate tipurile de venituri, pînă la atingerea majoratului şi cîte 700 lei 1 lunar pentru compensarea parţială a cheltuielilor pentru întreţinerea sănătăţii fiicei Irina, pînă la achimbarea stării sănătăţii ei, începînd cu 04.07.2012.

În susţinerea soluţiei adoptate, instanţa de fond a aplicat prevederile art. 74-76 Codul familiei. Marian Natalia a declarat apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Briceni din 13 iulie 2012, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii instanţei de fond cu remiterea cauzei la rejudecare. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 12 martie 2013, a fost admis apelul declarat de Marian Natalia, casată hotărîrea Judecătoriei Briceni din 13 iulie 2012 şi emisă o hotărîre nouă prin care acţiunea a fost admisă parţial, fiind dispusă încasarea de la Marian Natalia în beneficiul lui Marian Ivan pensie pentru întreţinerea copiilor minori Marian Dionisie a.n. 25.06.1997 şi Marian Irina a.n. 07.02.2003 în mărime de 1/3 lunar din toate veniturile, începînd cu 04.07.2012 şi pînă la atingerea vîrstei majoratului de către copii.

În rest acţiunea a fost respinsă. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a invocat prevederile art. 74-76 Codul familiei referitor la cerinţa de încasare a pensiei de întreţinere a copiilor minori. Cît priveşte cerinţa de încasare a 1 300 lei lunar pentru tratamentul fiicei, instanţa de apel a statuat că este neîntemeiată, deoarece nu a fost probat suportarea cheltuielilor, iar constatarea faptului că copilul suferă de o maladie, nu permite de a cunoaşte denumirea şi forma de administrare a medicamentelor şi nu dovedeşte cuantumul cheltuielilor medicale.

Considerînd ilegală decizia instanţei de apel, la 18 mai 2013, Marian Ivan a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Bălţi din 12 martie 2013 şi menţinerea hotărîrii Judecătoriei Briceni din 13 iulie 2012. În argumentarea recursului recurentul a invocat că instanţa de apel incorect a apreciat faptul că cunoaşterea diagnozei bolii de care suferă fiica minoră nu dovedeşte cuantumul de cheltuieli medicale. Avocatul Igor Ţurcanu în interesele lui Marian Nataliaa depus referinţă pe marginea recursului declarat, solicitînd respingerea lui ca neîntemeiat. Potrivit art. 440 alin. (2) CPC, recursul înaintat de Marian Ivan a fost considerat admisibil şi transmis spre examinare într-un complet din 5 judecători.

Potrivit art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Judecînd recursul declarat împotriva deciziei date în instanţa de apel şi verificînd, în limitele invocate în recurs şi în baza referinţei depuse de intimat, legalitatea deciziei atacate, Colegiul conchide temeinicia lui, pornind de la următoarele. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanţei de apel şi să menţină hotărîrea primei instanţe. Colegiul susţine ca fiind legală şi întemeiată soluţia dată de prima instanţă. Soluţia dată de instanţa de apel este ilegală, deoarece decurge din aprecierea greşită a circumstanţelor cauzei şi, ca urmare, aplicarea eronată a normelor de drept material aplicabile la soluţionarea litigiului.

Potrivit materialelor cauzei, Colegiul constată cu certitudine că, la 21.02.2007, a fost desfăcută căsătoria între Marian Ivan şi Marian Natalia (f.d. 6). În această căsătorie, la 25 iunie 1997 s-a născut fiul Dionisie şi la 07 februarie 2003 s-a născut fiica Irina (f.d. 7, 8). După desfacerea căsătoriei, copii minori au 2 fost determinaţi cu traiul la tatăl lor Marian Ivan, unde şi locuiesc la moment şi se află la întreţinerea lui (f.d. 5). Totodată, instanţa de recurs constată că fiica Irina este invalid de gradul doi, avînd diagnoza de retard mintal, epilepsie simptomatică cu crize generalizate (f.d. 3, 4). Din considerentul că la momentul desfacerii căsătoriei nu a fost solicitată încasarea pensiei de întreţinere a copiilor minori, iar pîrîta benevol nu participă la întreţinerea acestora, Marian Ivan s-a adresat în instanţa de judecată cu această cerinţă, solicitînd totodată şi încasarea cheltuielilor parţiale pentru tratament medical în sumă de 1 300 lei lunar.

Instanţa de fond a admis parţial acţiunea, dispunînd încasarea de la Marian Natalia în beneficiul lui Marian Ivan pensia pentru întreţinerea copiilor minori, feciorul Dionisie şi fiica Irina, în mărime de 1/3 din toate tipurile de venituri, pînă la atingerea majoratului şi 700 lei lunar pentru compensarea parţială a cheltuielilor legate de întreţinerea sănătăţii fiicei Irina, pînă la schimbarea stării acesteia sau pînă la schimbarea situaţiei materiale. Instanţa de apel a casat această soluţie şi a emis o hotărîre nouă, prin care a admis parţial acţiunea şi a încasat doar pensia de întreţinere a copiilor minori în mărime de 1/3 lunar din toate veniturile, iar pretenţia de încasare parţială a tratamentului fiicei minore a respins-o ca nefondată.

Colegiul consideră soluţia dată de instanţa de apel ilegală, deoarece decurge din aprecierea greşită a circumstanţelor cauzei şi, ca urmare, aplicarea eronată a normelor de drept material aplicabile la soluţionarea litigiului. Astfel, după cum rezultă din materialele pricinii, drept temei legal al pretenţiilor sale, reclamantul a invocat prevederile art. 74-75 şi 79 Codul familiei. Potrivit art. 74 alin. (1) Codul familiei, părinţii sînt obligaţi să-şi întreţină copiii minori şi copiii majori inapţi de muncă care necesită sprijin material. (2) Modul de plată a pensiei de întreţinere se determină în baza unui contract încheiat între părinţi sau între părinţi şi copilul major inapt de muncă. (3) Dacă lipseşte un atare contract şi părinţii nu participă la întreţinerea copiilor, pensia de întreţinere se încasează pe cale judecătorească, la cererea unuia dintre părinţi, a tutorelui copilului sau a autorităţii tutelare.

Potrivit art. 75 alin. (1) şi (2) Codul familiei, pensia de întreţinere pentru copilul minor se încasează din salariul şi/sau din alte venituri ale părinţilor în mărime de 1/4 – pentru un copil, 1/3 – pentru 2 copii şi 1/2 – pentru 3 şi mai mulţi copii. Cuantumul cotelor stabilite la alin.(1) poate fi micşorat sau majorat de instanţa judecătorească, ţinîndu-se cont de starea materială şi familială a părinţilor, de alte circumstanţe importante. După cum rezultă din materialele pricinii, instanţele aşa au şi procedat la soluţionarea capătului de cerere privind încasarea pensiei de întreţinere a copiilor minori. Or, recurentul Marian Ivan nici nu obiectează împotriva soluţiei adoptate pe marginea acestei cerinţe.

Însă, instanţa de apel a respins cerinţa de încasare parţială a cheltuielilor legate de tratamentul fiicei minore Irina, pe motiv că nu a fost probată, iar Marian Ivan contestă anume acesată soluţie. Prin urmare, Colegiul constată că în sprijinul acestei cerinţe, reclamantul- recurent a prezentat instanţei concluzia medicală din 05.08.2011 şi trimiterea- extras din 11.06.2012 (f.d. 3, 4). Instanţa de apel a considerat aceste înscrisuri 3 insuficiente, deoarece nu permit de a cunoaşte denumirea şi forma de administrare a medicamentelor şi nu dovedeşte cuantumul cheltuielilor medicale. Instanţa de recurs apreciază critic această concluzie, pornind de la următoarele. Aşa cum rezultă din conţinutul deciziei recurate, instanţa de apel a recunoscut în sine faptul existenţei situaţiei de necesitate a compensării parţiale a tratamentului fiicei minore, care suferă de epilepsie simptomatică cu crize generalizate.

Potrivit art. 79 alin. (1) Codul familiei, în caz de litigii şi de circumstanţe excepţionale (boală gravă, mutilare a copilului minor sau a celui major inapt de muncă, necesitatea achitării cheltuielilor privind îngrijirea acestora etc.), în lipsa contractului între părţi, instanţa judecătorească poate obliga pe fiecare dintre părinţi să participe la cheltuielile suplimentare generate de aceste circumstanţe. (2) Modalitatea participării părinţilor la cheltuielile suplimentare, precum şi cuantumul acestor cheltuieli sînt stabilite de instanţa judecătorească, ţinîndu-se cont de starea materială şi familială a părinţilor şi copiilor şi de alte circumstanţe importante. Cuantumul cheltuielilor suplimentare se stabileşte într-o sumă bănească fixă, ce va fi achitată lunar.

(3) Instanţa judecătorească poate obliga părinţii să participe la cheltuielile suplimentare deja făcute, precum şi la viitoarele cheltuieli suplimentare. Analizînd circumstanţele pricinii prin prisma normelor de drept evocate, Colegiul constată că, starea de boală a fiicei minore, generează cheltuieli suplimentare pentru tratamentul acesteia. Or, în vederea aplicabilităţii prevederilor art. 79 Codul familiei, important este constatarea circumstanţei excepţionale, pe care o invocă solicitantul şi care justifică cheltuielile suplimentare, şi nu cuantumul acestor cheltuieli, stabilirea cărora este prerogativa instanţei de judecată. În acest sens, Colegiul consideră că situaţia fiicei minore Irina, care este diagnosticată cu retard mintal şi epilepsie simptomatică cu crize generalizate şi căreia îi este prescris de către medici îngrijire medicală şi socială permanentă (f.d.

4 verso), constituie acea circumstanţă excepţională, care generează cheltuieli suplimentare şi care necesită a fi încasate parţial şi de la intimată. Totodată, cuantumul acestor cheltuieli nu necesită a fi probat de cel ce le invocă, ci este stabilit de instanţa de judecată ţinîndu-se cont de starea materială şi familială a părinţilor şi copiilor şi de alte circumstanţe importante, conform alin. (2) art. 79 Codul familiei. În atare circumstanţe, Colegiul susţine ca justă soluţia instanţei de fond în partea stabilirii cuantumului acestor cheltuieli suplimentare legate de tratamentul fiicei minore Irina în mărime de 700 lei lunar. În acelaşi timp, instanţa de recurs constată şi adoptarea deciziei recurate de către instanţa de apel cu aplicarea eronată a normelor de drept procedural.

Astfel, în cererea de chemare în judecată, reclamantul a înaintat două cerinţe: încasarea pensiei de întreţinere a copiilor minori şi încasarea parţială a cheltuielilor suplimentare pentru tratamentul fiicei minore Irina. Instanţa de fond a admis integral prima cerinţă şi parţial cea de-a doua. Instanţa de apel a casat integral hotărîrea instanţei de fond şi a emis o hotărîre nouă de admitere parţială a acţiunii, prin care la fel a admis integral prima cerinţă, legată de pensia de întreţinere a copiilor minori şi a respins integral cea de-a două cerinţă legată de cheltuielile suplimentare pentru tratament. 4 În atare situaţie, Colegiul constată că, instanţa de apel, deşi a casat integral soluţia primei instanţe, în fond a menţinut o parte din ea.

Or, atît prima instanţă, cît şi instanţa de apel, la adoptarea soluţiei în partea pensiei de întreţinere a copiilor minori, au aplicat aceleaşi norme de drept, precum şi au dat aceeaşi soluţie, ceea ce contravine prevederilor art. 385 alin. (19 lit. c) CPC, deoarece hotărîrea urma a fi casată parţial şi nu integral. Drept urmare, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ consideră că argumentele aduse de Marian Ivan şi-au găsit confirmare în cadrul examinării prezentului recurs.

Ţinînd cont de faptul că prima instanţă a constatat şi a elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea fondului cauzei, corect a aplicat legea materială şi procesuală, adoptînd o hotărîre legală şi întemeiată, iar instanţa de apel a adoptat o hotărîre ce reiese din aprecierea eronată a circumstanţelor cauzei, ce a dus la aplicarea eronată a legii materiale şi procedurale, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul declarat, de a casa decizia instanţei de apel, cu menţinerea hotărîrii primei instanţe. În legătură cu cele relatate, conform art. 445 alin. (1) lit.f) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se admite recursul declarat de Marian Ivan.

Se casează decizia Curţii de Apel Bălţi din 12 martie 2013 şi se menţine hotărîrea Judecătoriei Briceni din 13 iulie 2012, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Marian Ivan către Marian Natalia privind încasarea pensiei de întreţinere a copiilor minori şi încasarea cheltuielilor pentru tratament medical. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ala Cobăneanu Sveatoslav Moldovan Tatiana Răducanu Iuliana Oprea 5