2ra-2326/14 — Încasarea cheltuielilor pentru instruire

Judecătoria Soroca Dosarul nr. 2ra-2326/14 Judecător: Gh.Mîţu Curtea de Apel Bălţi Judecători: Iu.Grosu, A.Corcenco, D.Corolevschii Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 08 octombrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii: Tamara Chişca-Doneva, Ion Druţă, Dumitru Mardari, Iuliana Oprea examinînd recursul declarat de Ministerul Apărării al Republicii Moldova, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Ministerul Apărării al Republicii Moldova către Jitari Anatolie privind recuperarea cheltuielilor pentru instruire, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 01 noiembrie 2011, CONSTATĂ : La 23.11.2009, Ministerul Apărării al RM a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva lui Jitari Anatolii privind încasarea cheltuielilor pentru instruire în sumă de 42 326 lei.

În motivarea acţiunii, reclamantul a invocat că în 2007, pîrîtul a fost admis să-şi facă studiile la Institutul Militar al Forţelor Armate. La 27.07.2007 a fost încheiat cu comandantul Institutului Militar al Forţelor Armate contractul de îndeplinire a serviciului militar pe parcursul perioadei 27.07.2006 - 27.07.2016. La 09.06.2008 pîrîtul a fost exmatriculat din motivul nedorinţei de a studia. Indică reclamantul că cheltuielele suportate de Ministerul Apărării pentru instruirea pîrîtului în cadrul Institutului Militar constituie pe perioada 01 august 2007 — 31 iulie 2008 suma de 42 326 lei. Solicită Ministerul Apărării al RM, în temeiul art. 35 alin. (12) al Legii nr.162 - XVI din 22.07.2005 cu privire la statutul militarilor şi art. 27 alin. (6) a Legii cu privire la pregătirea cetăţenilor pentru apărarea Patriei, recuperarea din contul pîrîtului acheltuielior suportate pentru instruirea acestuia în cadrul Institutului Militar în sumeă de 42 326 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Soroca din 13 martie 2010, acţiunea Ministerului Apărării al RM împotriva lui Jitari Anatolie a fost respinsă ca nefondată. În motivarea hotărîrii, instanţa de fond a invocat faptul că în contractul încheiat la 27.07.2007, nu a fost indicat că în cazul refuzului de a continua studiile, studentul este obligat la recuperarea cheltuielilor, iar reclamantul nu a prezentat probe cum că ar fi fost înştiinţat în scris despre prevederile 35 alin. (12) al Legii nr.162 -XVI din 22.07.2005 cu privire la statutul militarilor. 1 Nefiind de acord cu hotărîrea instanţei de fond, Ministerul Apărării al RM a declarat apel, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărîrii Judecătoriei Soroca din 13 martie 2010 cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 21 septembrie 2010, a fost admis apelul declarat de Ministerul Apărării al RM, casată hotărîrea Judecătoriei Soroca din 13 martie 2010 şi emisă o hotărîre nouă de admitere a acţiunii, fiind dispusă încasarea de la Jitari Anatolii în folosul Ministerului Apărării al RM a sumei de 42 326 lei cu titlu de cheltuieli de instruire. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a aplicat prevederile art. 35 alin. (12) din Legea nr. 162 din 25.07.2005 cu privire la statutul militarului, art. 27 alin. (6) al Legii nr. 1245-XV din 18 iulie 2002 cu privire la pregătirea cetăţenilor pentru apărarea Patriei.

Nefiind de acord cu decizia Curţii de Apel Bălţi din 21.09.2010, Jitari Anatolii a depus recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii Judecătoriei Soroca din 13 martie 2010. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 23 martie 2011, a fost admis recursul declarat de Jitari Anatolii, casată decizia Curţii de Apel Bălţi din 21 septembrie 2010 cu restituirea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel. Rejudecînd cauza, la 01 noiembrie 2011, Curtea de Apel Bălţi a admis apelul declarat de Ministerul Apărării al RM, a casată hotărîrea Judecătoriei Soroca din 13 martie 2010 şi a emisă o hotărîre nouă de respingere a acţiunii.

În susţinerea deciziei, instanţa de apel a invocat prevederile art. 29 alin. (6), 35 alin. (12) din Legea nr. 162 din 25.07.2005 cu privire la statutul militarului, art. 27 alin. (5) al Legii nr. 1245-XV din 18 iulie 2002 cu privire la pregătirea cetăţenilor pentru apărarea Patriei, menţionînd că Jitari Anatolii, după exmatriculare, conform ordinului nr. 108 din 09.07.2008, a continuat îndeplinirea serviciului militar în termen pînă la expirarea a 12 luni, ceea ce-l scuteşte de la recuperarea cheltuielior de instruire. Nefiind de acord cu decizia instanţei de apel, la 29.05.2014, Ministerul Apărării al Republicii Moldova a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea deciziei Curţii de Apel Bălţi din 01 noiembrie 2011 şi a hotărîrii Judecătoriei Soroca din 13 martie 2010 şi emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii.

În motivarea recursului, recurentul a invocat că atît instanţa de fond, cît şi instanţa de apel, nu au constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, nu au dat o interpretare justă a normei de drept şi a probelor administrate şi au aplicat greşit normele de drept material. La 08.07.2014 Jitari Anatolie a depus referinţă pe marginea recursului declarat, prin care şi-a manifestat dezacordul cu argumentele acestuia şi a solicitat respingerea lui. Examinînd recursul declarat împotriva deciziei date în instanţa de apel în raport cu materialele cauzei, Colegiul conchide că recursul declarat de Ministerul Apărării al RM este declarat în afara termenului de atac şi urmează a fi respins ca tardiv, pornind de la următoarele.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC al RM instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. Potrivit art. 434 alin. (1) şi (2) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. 2 În conformitate cu prevederile art. 110 CPC, termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanţa (judecătorul), participanţii la proces şi alte persoane legate de activitatea instanţei trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.

Potrivit art. 111 alin. (3) CPC, termenul de procedură stabilit în ani, luni sau zile începe să curgă în ziua imediat următoare datei calendaristice stabilite, datei comunicării actului de procedură sau producerii evenimentului ori momentului care a condiţionat începutul lui. Potrivit art. 112 alin. (1) CPC, termenul stabilit în ani expiră în luna şi ziua respectivă a ultimului an al termenului. Termenul stabilit în luni expiră pe data respectivă a ultimei luni a termenului. Dacă ultima lună nu are data respectivă, termenul expiră în ultima zi a lunii. După cum rezultă din materialele cauzei, la 27.12.2011, instanţa de apel a expediat copia deciziei Curţii de Apel Bălţi din 01.11.2011 în adresa Ministerului Apărării al RM (f.d.

86). Recursul este depus la Curtea Supremă de Justiţie la 29.05.2014 (f.d. 88). Prin urmare, Colegiul constată cu certitudine că recurentul Ministerul Apărării al RM a omis termenul de atac. În acest sens, afirmaţia recurentului cum că recursul este declarat în termen, deoarece cu decizia motivată a instanţei de apel a făcut cunoştinţă la 01.04.2014, Colegiul o consideră neîntemeiată. Or, decizia a fost expediată la adresa indicată de recurent încă la 27.12.2011. Mai mult ca atît, avînd în vedere perioada mare de timp scursă de la data emiterii hotărîrii şi pînă la data depunerii recursului (2 ani şi 6 luni), invocarea de către recurent a faptului că nu a cunoscut despre decizia adoptată pînă la 01.04.2014, este lipsită de consistenţă, deoarece un asemenea comportament este de rea-credinţă, avînd în vedere obligaţia părţilor de a se interesa de soarta dosarelor despre care au cunoştinţă la intervale rezonabile de timp.

La caz, Colegiul notează că, o astfel de soluţie este compatibilă cu respectarea garanţiilor unui proces echitabil, în sensul articolului 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, avînd în vedere că prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea recursului ar împiedica rămînerea irevocabilă, ca urmare a expirării termenului de atac, a deciziei judecătoreşti emise în instanţa de apel şi ar leza, în acest mod, principiul securităţii raporturilor juridice.

În hotărîrea CEDO pronunţată în cauza Ponomaryov vs Ucraina (3 aprilie 2008), Curtea Europeană a notat că, deşi în speţă nu era vorba despre desfiinţarea unei hotărîri judecătoreşti definitive şi irevocabile în urma admiterii unei căi extraordinare de atac în lumina unor circumstanţe nou descoperite, ci de redeschiderea unui proces prin repunerea în termenul de introducere a unei căi ordinare de atac, totuşi, reînnoirea acestui termen pentru motive neconvingătoare, reprezintă o decizie care ar putea înfrînge principiul securităţii raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac. Curtea a admis că revine în primul rînd instanţelor interne să decidă asupra repunerii în termen de introducere a căii ordinare de atac, dar ele nu se bucură de o marjă de apreciere nelimitată.

Instanţele sunt obligate să indice motivele pentru care au acceptat repunerea în termen. Un asemenea motiv ar putea fi, spre exemplu, necomunicarea hotărîrii luate în proces de către autorităţile competente ale statului. Chiar şi atunci, totuşi, indică Curtea, posibilitatea repunerii în termen nu ar fi 3 nelimitată, dată fiind obligaţia părţilor de a se interesa, la intervale rezonabile, de stadiul procesului de care ele au cunoştinţă. În toate cazurile, instanţele interne ar trebui să verifice dacă motivele de repunere în termen ar putea justifica o ingerinţă în principiul autorităţii de lucru judecat. Reglementări similare au fost statuate de către Înalta Curte şi în cauzele Ceachir vs Moldova, Popov vs Moldova şi Melnic vs Moldova, în care s-a menţionat că prin neaducerea vre-unui motiv pentru prelungirea termenului de depunere de către părţi a unui act procedural, instanţele judecătoreşti naţionale au încălcat drepturile reclamanţilor la un proces echitabil.

Ţinînd cont de cele expuse, în baza art. 445 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se respinge recursul declarat de Ministerul Apărării al RM. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă Dumitru Mardari Iuliana Oprea 4