2ra-2243/14 — Încasarea sumei

prima instanţă: Sv. Melnic dosarul nr. 2ra-2243/14 instanţa de apel: E. Ababei, N. Matveeva, G. Polivenco ÎNCHEIERE 23 iulie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Vera Macinskaia, Iurie Bejenaru, examinînd chestiunea admisibilităţii recursului declarat de Garbuz Vitali, în pricina civilă la cererea de chemare in judecata depusă de Ministerul Apărării al Republicii Moldova împotriva lui Garbuz Vitali cu privire la încasarea cheltuielilor de instruire, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 18 martie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de Garbuz Vitali, casată hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 27 noiembrie 2012 şi emisă o hotărîre nouă de admitere în parte a acţiunii, c o n s t a t ă La 2 februarie 2012 Ministerul Apărării al Republicii Moldova a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Garbuz Vitali cu privire la încasarea cheltuielilor de instruire.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că în anul 2006 Garbuz Vitali a fost admis la studii în Institutul Militar „Alexandru cel Bun”. La 2 februarie 2007 pîrîtul a încheiat cu Institutul Militar contract, prin care s-a obligat să îndeplinească serviciul militar pentru perioada 2 februarie 2007 - 2 februarie 2016. La 24 iunie 2010 pîrîtul a absolvit Institutul Militar, dar la 25 august 2011 a fost eliberat din rîndurile Armatei Naţionale la iniţiativa lui. Conform art. 35 al. (11) a Legii cu privire la statutul militarilor, la eliberarea din serviciul militar prin contract din iniţiativa proprie, militarii cu vechimea în serviciul militar mai mic de 5 ani după absolvirea instituţiilor de învăţămînt militar sau după încheierea tuturor tipurilor de instruire, indiferent de sursa de finanţare, sînt obligaţi să recupereze cheltuielile pentru instruire în mărimea calculată prin împărţirea sumei cheltuielilor generale la perioada aflării în serviciul militar.

Suma cheltuielilor ce urmează a fi restituite de pîrît constituie 123858,95 lei. Solicită încasarea acestei sume de la Garbuz Vitali. Prin hotărîrea judecătoriei Bălţi din 27 noiembrie 2012 acţiunea a fost admisă, cu încasarea de la Garbuz Vitali în beneficiul Ministerului Apărării cheltuieli suportate pentru instruire în sumă de 123 858,95 lei. S-a încasat de la Garbuz Vitali în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 3 715 lei. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, Garbuz Vitali a declarat apel împotriva hotărîrii. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 18 martie 2014 a fost admis apelul declarat de Garbuz Vitalie, casată hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 27 noiembrie 2012 şi emisă o hotărîre nouă, prin care acţiunea a fost admisă în parte.

S-a încasat de la Garbuz Vitali în beneficiul Ministerului Apărării suma de 110 148,99 lei şi taxa de stat în beneficiul statului în sumă de 3304 lei. În rest acţiunea a fost respinsă. La emiterea deciziei instanţa de apel a constatat că suma cheltuielilor suportate pentru instruirea lui Garbuz Vitali a constituit 159 818 lei. Luînd în consideraţie faptul că apelantul a executat serviciul militar după absolvirea Institutului Militar în perioada 26 iulie 2010 - 14 septembrie 2011, intimatul a solicitat încasarea de la apelant sumei proporţionale termenului serviciului militar egal cu 123 858,95 lei. În baza art. 35 alin. (11) din Legea cu privire la statutul militarilor şi art. 572 alin. (2) Cod civil, apelantul este obligat de să execute obligaţia asumată şi să restituie intimatului suma cheltuielilor pentru instruire.

Instanţa de apel a considerat că prima instanţa a ajuns la o concluzie eronată, precum că suma cheltuielilor pentru instruirea apelantului ce urmează a fi încasată de la el constituie 123 858,95 lei, deoarece din materialele pricinii rezultă, că apelantul a fost înmatriculat la Institutul Militar în anul 2006. Contractul de îndeplinire a serviciului militar a fost încheiat la 2 februarie 2007, cînd apelantul a împlinit vîrsta de 18 ani. Conform art. 29 al. (5) din Legea cu privire la statutul militarilor, studenţii care la înmatriculare în instituţia de învăţămînt militar nu au împlinit vîrsta de 18 ani, încheie contractul de îndeplinire a serviciului militar la atingerea acestei vîrste. Pînă la încheiere contractului studenţii au statut militar în termen.

Astfel, în baza acestei legi, apelantul în perioada 29 iulie 2006 - 2 februarie 2007 a avut statut de militar în termen. Conform art. 16 din legea nominalizată, militarii, în funcţie de specificul serviciului, se asigură din contul structurii militare cu raţie alimentară şi echipamentul în cazurile stabilite de Guvern. Din aceste prevederi rezultă, că pentru perioada menţionată, în care apelantul a avut statutul de militar în termen, el nu este obligat de a restitui cheltuielile suportate pentru întreţinerea şi instruire lui. Din aceste motive, instanţa de apel a considerat necesar de a admite parţial acţiunea, cu excluderea din suma solicitată a sumei cheltuită pentru întreţinerea 2 apelantului în perioada de 29 iulie 2006 - 02 februarie 2007 ce constituie 13710 lei, cu încasarea de la Garbuz Vitalie în beneficiul intimatului a sumei de 110148,99 lei.

Garbuz Vitali a depus recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărîri cu privire la respingerea integrală a acţiunii. În motivarea recursului recurentul a invocat că instanţa de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată şi nu a examinat complet, obiectiv şi sub toate aspectele cauza, prin ce a încălcat normele de drept procedural. În acest sens, recurentul menţionează că instanţa nu a aplicat prevederile art.16 alin. (1) şi art. 18 alin. (3) lit. b), c) din Legea nr. 1245 din 18 iulie 2002 cu privire la pregătirea cetăţenilor pentru apărarea Patriei. Instanţa de apel a admis parţial acţiunea, astfel respingînd în casarea sumei pretinse de intimat pentru perioada 29 iulie 2006 – 02 februarie 2007, care este anterioară semnării contractului de îndeplinire a serviciului militar.

Invocă recurentul că instanţa de apel desinestătător, în mod arbitrar, a apreciat mărimea sumei care s-a refuzat a fi încasată – 13 710 lei, fără a fi indicat un calcul al acestei sume băneşti. La fel, menţionează că instanţa de apel motivează refuzul încasării sumelor băneşti în beneficiul intimatului pentru perioada 29 iulie 2006 – 02 februarie 2007. Însă, instanţa nu a indicat termenul legal care ar permite încasarea sumei de la Garbuz Vitali pentru perioada ulterioară, pentru care nu există dovadă de emitere a ordinului de admitere la studii. În conformitate cu art. 18 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 1245 din 18 iulie 2002 cu privire la pregătirea cetăţenilor pentru apărarea Patriei „durata serviciului militar se socoteşte: pentru cetăţenii încadraţi în serviciul militar prin contract – din momentul intrării în vigoare a contractului”.

Contractul de îndeplinire a serviciului militar din 02 februarie 2007 intră în vigoare la data emiterii de către comandantul unităţii militare a ordinului de înscriere a militarului în tabelul nominal al unităţii militare. Însă, la materialele dosarului nu există ordin de înscriere a militarului Garbuz Vitali în tabelul nominal al unităţii. Prin urmare nu se ştie data intrării în vigoare a contractului. Susţine că instanţa de apel nu indică care este temeiul legal pentru încasarea cheltuielilor suportate de Ministerul Apărării pentru instruirea sa în perioada 01 februarie 2010 – 26 iunie 2010. Întrucît intimatul solicită încasarea cheltuielilor suportate de Ministerul Apărării pentru instruire, iar instruirea a încetat la 01 februarie 2010, la materialele dosarului nu există dovada de instruire pentru perioada de pînă la 26 iunie 2010. 3 Intimatul Ministerul Apărării, prin referinţă, a solicitat de a considera recursul inadmisibil.

Examinînd temeiurile recursurilor în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Garbuz Vitali nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că argumentele formulate în recurs se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei. Instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursuri, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor. Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respins. Or recursul, exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în 4 speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Garbuz Vitali ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de Garbuz Vitali se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Vera Macinskaia Iurie Bejenaru 5