2ra-2296/13 — Încasarea sumei

prima instanţă – V. Movilă dosarul nr. 2ra-2296/13 instanţa de apel – G. Vavrin, I. Dănăilă, T. Dimitriadi ÎNCHEIERE 21 august 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Iuliana Oprea examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Alexandru Ohrimenco în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Ministerului Apărării al Republicii Moldova împotriva lui Alexandru Ohrimenco cu privire la încasarea sumei împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 08 noiembrie 2012, prin care a fost respins apelul declarat de Alexandru Ohrimenco şi menţinută hotărârea Judecătoriei Cahul din 10 noiembrie 2011, prin care a fost admisă acţiunea constată: La 03 februarie 2011, Ministerul Apărării al RM a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Alexandru Ohrimenco cu privire la încasarea sumei.

În motivarea acţiunii a indicat că în anul 2007 prin ordinul comandantului Institutului Militar pârâtul a fost admis la studii în Institutul Militar al Forţelor Armate, iar la 19 decembrie 2008 a fost exmatriculat pentru nelichidarea restanţelor academice. Menţionează că la 27 iulie 2007 a încheiat cu comandantul Institutului Militar al Forţelor Armate, contract de îndeplinire a serviciului militar pentru perioada 27 iulie 2007-27 iulie 2016, în baza căruia pârâtul s-a obligat să îndeplinească serviciul militar pe parcursul perioadei indicate.

Afirmă că la 19 decembrie 2008, prin ordinul Comandantului (rectorului) Institutului Militar al Forţelor Armate nr. 284, Alexandru Ohrimenco a fost exmatriculat din Institutul Militar al Forţelor Armate conform art. 40 al Regulamentului cu privire la Instituţiile de învăţământ militar al Ministerului Apărării al RM, aprobat prin ordinul Ministrului apărării al Republicii Moldova nr. 110 din 06 iulie 2000. Susţine că la 05 februarie 2009, prin ordinul nr. 32 pârâtul a fost exclus din listele nominale ale unităţii militare. Indică că în conformitate cu prevederile art. 35 alin. (12) al Legii nr. 162-XVI din 22 iulie 2005 cu privire la statutul militarilor.

Militarii care au fost exmatriculaţi din instituţiile de învăţământ militar pentru restanţe academice, încălcare a disciplinei sau refuz de a continua studiile sunt obligaţi să recupereze cheltuielile pentru instruire în mărimea calculată prin împărţirea sumei cheltuielilor generale la perioada aflării în serviciul militar. O reglementare identică este prevăzută de art. 27 alin. (6) al Legii nr. 1245-XV din 18 iulie 2002 cu privire la pregătirea cetăţenilor pentru apărarea Patriei. Menţionează că cheltuielile suportate de Ministerul Apărării pentru instruirea pârâtului în cadrul Institutului Militar pentru perioada 27 iulie 2007-19 decembrie 2008 constituie suma de 62170 lei, pe care o şi solicită a fi încasată de la pârât.

Prin hotărârea Judecătoriei Cahul din 10 noiembrie 2011 acţiunea a fost admisă, încasată de la Alexandru Ohrimenco în beneficiul statului suma de 62170 lei, în contul recuperării cheltuielilor pentru instruire la Institutul Militar al Forţelor Armate în perioada 27 iulie 2007 - 19 decembrie 2008 şi încasat de la Alexandr Ohrimenco în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 1865,10 lei. Prin decizia Curţii de Apel Cahul din 08 noiembrie 2012 a fost respins apelul declarat de Alexandru Ohrimenco şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 15 aprilie 2013 Alexandru Ohrimenco a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a hotărârilor judecătoreşti şi pronunţarea unei noi hotărâri prin care să fie respinsă acţiunea.

În motivarea recursului a invocat ilegalitatea deciziei instanţei de apel. În acest sens menţionează că în conformitate cu art. 28 alin. (4), lit. d), alin. (9) al Legii cu privire la statutul militarilor nr. 162 din 22 iulie 2005 în serviciul militar prin contract pot fi încadraţi cetăţenii Republicii Moldova din rândul studenţilor instituţiilor de învăţământ militar, care au împlinit vârsta de 18 ani. La încadrarea în serviciul militar prin contract, precum şi la înmatricularea în instituţiile de învăţământ militar, cetăţenii încheie contract de îndeplinire a serviciului militar, în scris, în conformitate cu prevederile prezentei legi. Militarii se consideră încadraţi în serviciul militar prin contract din momentul intrării în vigoare a contractului.

Susţine că un astfel de contract expres prevăzut de lege nu a fost încheiat cu el. Indică că în conformitate cu prevederile art. 27 alin. (4) al Legii nr. 1245-XV din 18 iulie 2002 cu privire la pregătirea cetăţenilor pentru apărarea patriei, tinerii înmatriculaţi în instituţiile de învăţământ militar care refuză să încheie contractul de îndeplinire a serviciului militar sunt exmatriculaţi din această instituţie. Consideră că dacă el nu era de acord cu condiţiile expuse în contractul care trebuia să fie încheiat între el şi instituţia de învăţământ militară, el nu semna acest contract şi trebuia să fie exmatriculat din acea instituţie. Deci lui nu i s-a dat o asemenea posibilitate, fiind lipsit de dreptul care este expres prevăzut de lege.

Afirmă că Curtea de Apel în decizia se contrazice declarând că la 27 iulie 2007 comandamentul Institutului Militar a încheiat cu el un contract de îndeplinire a serviciului militar pentru perioada 27 iulie 2007 – 27 iulie 2016, fiindcă mai apoi se declară că argumentele lui, precum că el nu a încheiat în acest sens şi nu a semnat un contract de îndeplinire a serviciului militar sunt justificate, şi deci el nu poate fi considerat că a îndeplinit serviciul militar prin contract. Astfel, instanţa de judecată până la urmă recunoaşte şi constată că el nu a îndeplinit serviciul militar prin contract. Consideră că instanţa eronat a interpretat prevederile art. 35 alin. (12) a Legii cu privire la statutul militarului când declară că militarii sunt obligaţi să recupereze cheltuielile pentru instruire şi nu specifică, că anume doar militarii prin contract sunt supuşi acestei obligaţiuni.

Acest fapt însă este prevăzut de art. 28 alin. (9) a Legii nominalizate. Insistă că instanţa automat recunoaşte că el nu a îndeplinit serviciul militar prin contract, şi nu a avut statut de militar al serviciului pe contract, dar a avut statut de militar al serviciului în termen. Instanţa n-a atras atenţia şi nu şi-a expus părerea pe faptul că au fost încălcate prevederile art. 18 alin. (1) lit. a) Legii cu privire la pregătirea cetăţenilor pentru târârea Patriei nr. 1245-XV din 18 iulie 2002, conform căror durata serviciului militar în termen este de 12 luni. Deci el ilegal, forţat a fost reţinut la serviciul militar pe un termen de mai mult de 06 luni. La fel, invocă că instanţa eronat interpretează legea şi atunci când declară, că în lipsa contractului de îndeplinire a serviciului militar temei de naştere a obligaţiilor lui Alexandru Ohrimenco faţă de stat este legea şi nu actul juridic - contractul.

Consideră că contractul este principiul de bază, care prevede şi reglementează modul de îndeplinire a serviciului militar. Menţionează că Legea nr. 162 din 22 iulie 2005 cu privire la statutul militarilor art. 28 alin. (10) prevede că raporturile juridice dintre militari şi structura militară sunt reglementate prin contracte încheiate succesiv până la atingerea vârstei limite de aflare în serviciul militar prin contract. Deci dacă este contract-sunt raporturi juridice, dacă nu este contract-nu sunt raporturi juridice. Susţine că decizia Curţii de Apel Cahul din 08 noiembrie 2012 a fost pronunţată în lipsa lui, iar copia deciziei motivate el a primit-o prin poşta la 18 februarie 2013, considerând că termenul de atac a fost respectat.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Alexandru Ohrimenco nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Alexandru Ohrimenco, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Alexandru Ohrimenco ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul lui Alexandru Ohrimenco se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Iuliana Oprea