2rh-306/14 — Recuperarea cheltuielilor suportate pentru instruire

Judecătoria Rîşcani, mun. Chişinău dosarul nr. 2rh-306/14 Judecător: L. Lupaşcu Curtea de Apel Chişinău Judecători: A. Panov, T. Pelin, S. Arnăut Curtea Supremă de Justiţie Judecători: Iu. Sîrcu, Gh. Nicolaev, I. Druţă, V. Clevadî, Iu. Oprea Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 01 octombrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecători: Tamara Chişca-Doneva, Ion Druţă, Valentina Clevadî, Iuliana Oprea examinînd cererea de revizuire înaintată de Anton Radu, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a Ministerului Apărării al Republicii Moldova împotriva lui Anton Radu cu privire la recuperarea cheltuielilor suportate pentru instruire , împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 21 mai 2014, CONSTATĂ : Reclamantul Ministerul Apărării a depus o cerere de chemare în judecată împotriva lui Anton Radu cu privire la recuperarea cheltuielilor suportate pentru instruire în sumă de 20418,3 dolari SUA.

În motivarea acţiunii, reclamantul Ministerul Apărării a indicat că, Anton Radu a fost instruit în cadrul Academiei Tehnice Militare din Bucureşti, România, obţinînd titlul de inginer diplomat, fapt confirmat prin diploma de inginer seria E nr. 0007900. Menţionează reclamantul că, la data de 22 august 2005, pîrîtul a încheiat cu comandantul Brigăzii 3 Infanterie moto, în persoana locotenentului-colonel Veaceaslav Bîrca, contractul de satisfacerea serviciului militar pentru perioada 22 august 2005- 22 august 2010. În baza contractului nominalizat, pîrîtul s-a obligat să îndeplinească serviciul militar prin contract în Forţele Armate ale Republicii Moldova pe un termen de cinci ani în condiţiile stabilite de legislaţia în vigoare cu privire la modul de îndeplinire a serviciului militar.

La data de 07 mai 2007, prin Ordinul nr. 063 al Ministerului Apărării al RM, pîrîtul a fost eliberat din rîndurile Armatei Naţionale conform p. 140 lit. m) al Regulamentului cu privire la modul de îndeplinire a serviciului militar în Forţele Armate, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 941 din 17.08.2006. De asemenea mai menţionează reclamantul că, la data de 06 iulie 2007, prin ordinul Comandantului Batalionului de gardă nr. 134 pîrîtul a fost exclus din listele 1 nominale ale unităţii militare, cu achitarea indemnizaţiei băneşti unice în mărime deplină pentru perioada 01.07.2007 - 06.07.2007.

Astfel, cheltuielile suportate pentru instruirea pîrîtului în cadrul Academiei Tehnice Militare din Bucureşti, România, constituie: pentru anul 2002 - 5.000 dolari SUA; pentru anul 2003 - 5.000 dolari SUA; pentru anul 2004 - 5.000 dolari SUA; pentru anul 2004 - dolari SUA; pentru anul 2005 - 5.000 dolari SUA; pentru anul 2006 - 5.000 dolari SUA -, iar în total suma de 25.000 dolari SUA. Întrucît pîrîtul Anton Radu şi-a îndeplinit serviciul militar în Armata Naţională în perioada august 2005-06 iulie 2007, suma pe care urmează să o achite reclamantului proporţional termenului serviciului militar constituie suma de 20.418,3 dolari SUA, care a fost calculată reieşind din următorul calcul: 25.000 dolari SUA/ 60 luni = 416,7 dolari SUA /I lună.

Perioada 06.07.2007-17.08.2006 = 10 luni 19 zile = 11 luni. 60 luni -11 luni =49 luni, iar = 416,7 dolari SUA x 49 luni = 20418,3 dolari SUA. Indică reclamantul că pîrîtul nu a suportat careva cheltuieli pentru studiile obţinute deoarece pregătirea cadrelor militare pentru Forţele Armate ale RM se efectuează din mijloacelor alocate special şi a procedurii speciale în baza Comenzii de stat, aprobat în temeiul acordurilor bilaterale încheiate între Ministerul Apărării al RM şi ministerelor de resort al altor state, dar nu din contul studenţilor instituţiilor de învăţămînt militar.

Astfel, conform art. 45 a Regulamentului cu privire la satisfacerea serviciului militari de către corpul soldaţilor, sergenţilor şi ofiţerilor FA ale RM, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 925 din 21.12.1994, în cazul în care militarul este eliberat din serviciu din motive prevăzute la subpunctele 1,4 (d) - (h) şi 5 ale p. (44), el urmează să se achite cu unitatea militară pînă la ziua radierii lui din tabelul nominal al unităţii, plătind în mod obligatoriu valoarea restantă a uniformei, iar cei care şi-au satisfăcut serviciul militar în FA mai puţin de 5 ani achită, după încheierea tuturor tipurilor de instruire şi cheltuielile pentru instruire independent de sursa lor de finanţare, mărimea lor fiind dedusă prin împărţirea sumelor cheltuielilor generale la perioada aflării lui în serviciul militar.

Aceasta reiese şi din art. 27 al. (6) al Legii RM nr. 1245-XV din 18.07.2002, care dispune că militarii eliberaţi din serviciul militar, care după încheierea tuturor tipurilor de instruire au îndeplinit serviciul militar în FA mai puţin de 5 ani achită cheltuielile pentru instruire, indiferent de sursa de finanţare. Susţine reclamantul, că Radu Anton, trecînd în rezervă nu şi-a aplicat cunoştinţele şi experienţa obţinută, lipsind Ministerul Apărării al RM de specialişti în domeniu şi astfel în temeiul normelor de drept citate solicită încasarea de la Radu Anton a sumei de 20418,3 dolari SUA pe care Ministerul Apărării al RM le-a suportat pentru instruirea acestuia. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 03 mai 2013, acţiunea reclamantului Ministerului Apărării împotriva lui Anton Radu cu privire la recuperarea cheltuielilor suportate pentru instruire în sumă de 20418,3 dolari SUA a fost respinsă ca neîntemeiată. Ministerul Apărării a declarat apel împotriva hotărîrii primei instanţe, prin care a solicitat admiterea apelului, casarea hotărîrii primei instanţe cu pronunţarea unei noi hotărîrii prin care de admis acţiunea reclamantului integral. 2 Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 02 decembrie 2013, a fost respins apelul declarat de Ministerul Apărării al Republicii Moldova şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 03 mai 2013. Considerînd ilegală decizia instanţei de apel, la 13.02.2014, Ministerul Apărării al Republicii Moldova a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 02 decembrie 2013 şi a hotărîrii Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 03 mai 2013 şi emiterea unei noi hotărîri prin care să fie admisă acţiunea. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din din 21 mai 2014, a fost admis recursul declarat de Ministerul Apărării al Republicii Moldova. S-a casat decizia Curţii de Apel Chişinău din 02 decembrie 2013 şi hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 03 mai 2013 şi s-a adoptat o hotărîre nouă prin care s-a admis acţiunea şi s-a încasat de la Anton Radu în beneficiul Ministerul Apărării al Republicii Moldova cheltuielile suportate pentru instruire în suma de 20418,3 dolari SUA. La 30.07.2014, Anton Radu a înaintat cerere de revizuire a deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 21 mai 2014, solicitînd admiterea acesteia, casarea deciziei a cărei revizuire se solicită şi cu menţinerea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 02 decembrie 2013 şi hotărîrii Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 03 mai 2013. În motivarea cererii de revizuire, revizuentul Anton Radu a invocat temeiul prevăzut la art. 449 lit. b) şi c) CPC, menţionînd că au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute anterior şi după emiterea hotărîrii s-au descoperit înscrisuri probatoare care nu au putu fi prezentate instanţei din cauza împrejurărilor ce nu depind de voinţa participanţilor la proces. În acest sens, a anexat copia scrisorii Ministerului Apărării Naţionale al României din 27.06.2014, primită de revizuent în iulie 2014, prin care partea română confirmă faptul, că toate cheltuielile pentru instruirea (pregătirea) cursanţilor moldoveni a fost efectuată exclusiv din bugetul statului român.

Examinînd motivele invocate de revizuent, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit ajunge la concluzia că cererea de revizuire urmează să fie respinsă ca inadmisibilă, pornind de la următoarele. În conformitate cu lit. a) alin. (1) art. 453 CPC al RM, după ce examinează cererea de revizuire, instanţa poate emite încheierea de respingere a cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă. Revizuirea este posibilă doar în cazurile în care sunt invocate şi sunt probate circumstanţe, fapte ori evenimente, prevăzute de lege ca temeiuri, care sunt esenţiale pentru relaţiile în litigiu şi de natură să influienţeze soluţia adoptată. Drept temeiuri pentru revizuirea unei hotărîri irevocabile, de către legislator sunt definite cele conţinute în art. 449 CPC şi ele sunt indicate exhaustiv.

Pornind de la aceste cerinţe, Colegiul relevă că revizuirea unei hotărîri date de către instanţă este posibilă doar în cazul în care solicitantul, după devenirea irevocabilă a hotărîrii, intră în posesia unui temei din cele prevăzute de art. 449 CPC. În acelaşi timp, acest temei trebuie să vizeze situaţia de fapt, care a fost obiectul examinării în instanţa de fond, dat fiind că instanţa de recurs verifică corectitudinea aplicării şi interpretării de către prima instanţă a normelor de drept material şi procesual, în limitele materialelor din dosar şi în limitele recursului declarat. Or, nu poate fi revizuită o hotărîre care elucidează o anumită situaţie de fapt, asupra căreia s- a pronunţat instanţa de fond, prin prisma unui temei care caracterizează o altă situaţie.

3 Din textul cererii de revizuire, înaintate la 30.07.2014, Colegiul civil, comercial şi de contencos administrativ lărgit constată că revizuentul solicită revizuirea deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 21 mai 2014, iar temeiul invocat este lit. b) şi c) a art. 449 CPC. Astfel, potrivit art. 449 lit. b) CPC, revizuirea se declară în cazul în care au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuientului, dacă acesta dovedeşte că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii. Colegiul reţine că, pentru a redeschide procesul pe temeiul prevăzut de art. 449 lit. b) CPC, este important ca circumstanţele sau faptele date, existente obiectiv pînă la data pronunţării hotărîrii, să fie confirmate în faţa instanţei prin prezentarea unor probe concludente.

Legea, art. 449 lit. b) CPC, vorbeşte despre circumstanţe (fapte) necunoscute anterior petiţionarului, dar întrucît examinarea fondului cauzei prezumă că instanţa a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, este evident că o condiţie esenţială pentru admiterea revizuirii este că şi instanţei nu i-au fost şi nu au putut fi cunoscute aceste circumstanţe (fapte). Pentru acest motiv de revizuire esenţial este ca revizuentul să probeze că nu a ştiut anterior pronunţării hotărîrii a cărei revizuire se cere despre aceste circumstanţe sau fapte şi că nu a avut posibilitatea de a le cunoaşte, în caz contrar ele nu pot servi ca temei de revizuire.

Mai mult, revizuentul trebuie să demonstreze că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii. Astfel, ca o condiţie esenţială de redeschidere a procesului pe acest temei este ca circumstanţele (faptele) să fi existat obiectiv pînă la data pronunţării hotărîrii, ele urmînd a fi diferenţiate de faptele noi apărute după pronunţarea hotărîrii. Faptele noi apărute după darea hotărîrii pot servi temei de adresare cu o nouă acţiune în judecată, dar nu ca temei de revizuire.

Circumstanţele sau faptele prezentate ca temei de revizuire trebuie să influenţeze esenţial soluţia dată iniţial de instanţă, în sensul că nu orice circumstanţe sau fapte necunoscute anterior pot servi temei de revizuire, ci doar atunci cînd sînt determinante pentru judecarea justă a cauzei, or aceste noi circumstanţe conduc după sine la apariţia, modificarea sau încetarea raporturilor juridice dintre părţile în litigiu şi deci sunt determinante pentru judecarea justă a cauzei. În acelaşi timp, revizuentul trebuie să probeze că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii. Or, lipsa acestui suport probatoriu, ca element obligator al temeiului prevăzut la art. 449 lit. b) CPC, decade sau lipseşte revizuentul de posibilitatea invocării unui atare temei.

În speţă, informaţia prezentată în copia scrisorii Ministerului Apărării Naţionale al României din 27.06.2014, primită de revizuent în iulie 2014, prin care partea română confirmă faptul, că toate cheltuielile pentru instruirea (pregătirea) cursanţilor moldoveni a fost efectuată exclusiv din bugetul statului român, reprezintă o circumstanţă ce putea fi cunoscută, existînd posibilitatea de a fi aflată şi în timpul judecării anterioare a pricinii. La caz, Colegiul conchide că revizuentul nu a probat nici într-un fel prezenţa acestui temei de revizuire. 4 Atunci cînd se invocă temeiul prevăzut de art. 449 lit. c) CPC, instanţa de judecată urmează să constate dacă persoana care nu a fost implicată în proces este subiect al raportului material litigios.

În acest sens urmează a fi prezentate probe pertinente şi concludente, iar instanţa urmează să constate dacă prin hotărîrea supusă revizuirii, persoanei implicate în proces, i-au fost încălcate aceste drepturi. La caz, reviuientul nu a indicat în conţinutul cererii de revizure, vre-o persoană care nu a fost implicată în proces şi drepturile căreia ar fi fost lezate prin decizia revizuită, întrunind astfel condiţiile temeiului de revizuire prevăzut la art. 449 lit. c) CPC. Mai mult, revizuientul greşit încadrează şi apreciază ca temei de revizuire în sensul art. 449 lit. c) CPC, faptul că, după emiterea hotărîrii s-au descoperit înscrisuri probatoare care nu au putut fi prezentate instanţei din cauza împrejurărilor ce nu depind de voinţa participanţilor la proces.

În context, instanţa de revizuire conchide că revizuenta nu a probat nici într-un fel prezenţa acestor temeiuri de revizuire. Or, potrivit jurisprudenţei Curţii Supreme de Justiţie, la examinarea cererii de revizuire, instanţa se limitează doar la aprecierea admisibilităţii temeiurilor de revizuire invocate. Revizuentul nu a prezentat asemenea temeiuri, axîndu-se prioritar pe fondul litigiului. Or, acest aspect nu poate influienţa soluţia supusă revizuirii, din motivele menţionate supra. În consecinţă, sub aspectul analizat, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ conchide că circumstanţele invocate de revizuent drept temei de revizuire, nu se încadrează în cele exhaustiv prevăzute la art. 449 CPC.

Prin cererea – obiectul prezentei şedinţe, revizuentul nu a prezentat nici unul din temeiurile conţinute în norma indicată. Colegiul reiterează că, posibilitatea reiniţierii procesului de judecată urmează să fie examinată în lumina Preambulului Convenţiei, care declară preeminenţa dreptului o parte a moştenirii comune a Statelor Contractante. Unul din aspectele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care cere, printre altele, ca atunci cînd instanţele judecătoreşti dau o apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor să nu mai poată fi pusă în discuţie (Brumărescu v. Romania, Roşca v. Moldova). Securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului res judicata (ibid., § 62), adică principiul caracterului irevocabil al hotărîrilor judecătoreşti.

Acest principiu cere ca nici o parte să nu aibă dreptul să solicite revizuirea unei hotărîri irevocabile şi obligatorii, doar cu scopul de a obţine o reexaminare şi o nouă determinare a cauzei. Revizuirea nu trebuie considerată un apel camuflat, iar simpla existenţă a două opinii diferite cu privire la aceeaşi chestiune nu este un temei de reexaminare. O derogare de la acest principiu este justificată doar atunci cînd este necesară, datorită unor circumstanţe esenţiale şi convingătoare (Roşca v. Moldova, citată mai sus, § 25, Popov nr. 2 vs. Moldova). Din considerentele menţionate Colegiu consideră că prezenta cerere de revizuire nu poate fi admisă.

Astfel, Colegiul conchide că cererea de revizuire urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, or retractarea neîntemeiată a unei hotărîri judecătoreşti irevocabile produce efecte grave pentru părţi, întrucît se încalcă principiul stabilităţii raporturilor juridice, fiindcă unul dintre elementele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul stabilităţii raporturilor juridice, care înseamnă, între altele, că soluţia 5 definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată fără motive legale. De aceea, legea ( art. 449 CPC) admite revizuirea numai în cazuri strict determinate.

În baza celor expuse şi în conformitate cu art. 449, 451-453 din Codul de procedură civilă al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire declarată de Anton Radu împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 21 mai 2014, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a Ministerului Apărării al Republicii Moldova împotriva lui Anton Radu cu privire la recuperarea cheltuielilor suportate pentru instruire. Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă Valentina Clevadî Iuliana Oprea 6