2ra-1007/14 — Încasarea cheltuielilor pentru instruire

Prima instanță: Judecătoria Rîşcani mun. Chişinău Dosarul nr. 2ra-1007/14 Judecător: V. Ilaşco Instanța de apel: Curtea de Apel Chişinău Judecători: V. Pruteanu, M. Guzun, I. Cimpoi ÎNCHEIERE 27 martie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele ședinței, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii: Tamara Chişca-Doneva, Ion Druţă examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Pascal Igor, în pricina civilă la cererea Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova împotriva lui Pascal Igor cu privire la încasarea cheltuielilor pentru instruire, împotriva deciziei Curții de Apel Chişinău din 20 noiembrie 2013, prin care a fost menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 21 noiembrie 2012, prin care acţiunea a fost admisă parţial, c o n s t a t ă : La 20 februarie 2012, Ministerul Afacerilor Interne al RM a depus cererea de chemare în judecată împotriva lui Pascal Igor cu privire la încasarea cheltuielilor pentru instruire. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că pîrîtul a fost angajat în cadrul organelor afacerilor interne, fiind înmatriculat la Academia de Poliţie „Ştefan cel Mare”, secţia zi. La 24 iulie 2006, între Ministerul Afacerilor Interne şi pîrît a fost încheiat contractul individual de muncă nr. 053877, precum şi un acord asupra condiţiilor suplimentare la contractul individual de muncă, conform căruia după absolvire, pîrîtul era obligat să activeze în cadrul organelor afacerilor interne pe o perioadă de nu mai puţin de 3 ani.

După absolvirea Academiei de Poliţie „Ştefan cel Mare”, pîrîtul, prin ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr. 176 ef din 24 iunie 2010, a fost numit în funcţia de inspector al poliţiei criminale al Secţiei poliţiei criminale a Comisariatului raional de poliţie Călăraşi, iar prin ordinul Departamentului poliţie nr. 32 ef din 06 august 2010, a fost numit în funcţia de ofiţer operativ de sector al Sectorului de poliţie nr. 7 al Comisariatului de poliţie Rîşcani mun. Chişinău. La 04 noiembrie 2011, prin ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr. 510 ef, pîrîtul a fost concediat din organele afacerilor interne în temeiul art. 21 pct. 14) din Legea cu privire la poliţie, cu rezilierea contractului individual de muncă din iniţiativa colaboratorului şi restituirea cheltuielilor pentru studii la Academia „Ştefan cel Mare”.

Conform calculelor efectuate de către Academia „Ştefan cel Mare” nr. A/22- 1132 din 26 decembrie 2011, Ministerul Afacerilor Interne a suportat pentru instruirea pîrîtului cheltuieli în sumă totală de 101 571,89 lei. Dat fiind faptul că pîrîtul nu a respectat prevederile contractuale, solicită încasarea de la pîrît a cheltuielilor pentru instruire în sumă de 101571,89 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 21 noiembrie 2012 acţiunea a fost admisă parţial şi a fost încasat de la Igor Pascal în beneficiul Ministerului Afacerilor Interne cheltuielile pentru instruire în sumă de 55 582,37 lei şi în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 1 667,47 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 noiembrie 2013 a fost respins apelul declarat de Pascal Igor şi a fost menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 21 noiembrie 2012. Nefiind de acord cu soluţia instanţei, la 17 ianuarie 2014, Pascal Igor a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri de respingere integral a acţiunii. În motivarea recursului a indicat că instanţele au admis încălcări esenţiale la soluţionarea pricinii şi nu au aplicat legea ce trebuia să fie aplicată. La 13 martie 2014, reprezentantul Ministerului Afacerilor Interne Alexandru Checu (în baza procurii nr. 22/116 din 18.01.2014) a prezentat referinţă pe marginea recursului declarat, solicitînd respingerea acestuia ca neîntemeiat. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a RM consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM. Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Pascal Igor nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Completul ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Pascal Igor ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul declarat de către Pascal Igor se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii: Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă