2ra-2118/15 — Încasarea sumei pentru instruire

Prima instanţă, Jud. Rîşcani mun. Chişinău:C. Vîrlan dosarul nr. 2ra-2118//15 Instanţa de apel, Curtea de Apel Chişinău: M. Ciugureanu, B. Bîrca, Eg. Fistican ÎNCHEIERE 02 septembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iuliana Oprea Tamara Chişca-Doneva examinînd, fără înştiinţarea participanţilor la proces, chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Prestescu Veaceslav, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova împotriva lui Veaceslav Prestescu cu privire la încasarea sumei pentru instruire şi la cererea reconvenţională a lui Prestescu Veaceslav împotriva Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire la declararea nulităţii acordului adiţional la contractul individual de muncă, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 29 octombrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Prestescu Veaceslav şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 30 mai 2014, c o n s t a t ă La 16 decembrie 2010, Ministerul Afacerilor Interne a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Veaceslav Prestescu cu privire la încasarea sumei pentru instruire. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că la 27 iulie 2004 pîrîtul Prestescu Veaceslav a fost încadrat în organele afacerilor interne, fiind înmatriculat la Academia „Ştefan cel Mare”, secţia zi. Susţine că, la 27 iulie 2006 a încheiat cu pîrîtul contractul individual de muncă nr. 053975, precum şi un acord adiţional la acesta potrivit căruia după absolvire Prestescu Veaceslav urma să activeze în cadrul organelor afacerilor interne, repartizat după absolvirea instituţiei de învățământ, o perioadă nu mai puţin de 3 ani.

Prin ordinul MAI nr. 281EF din 27 iunie 2008, Prestescu Veaceslav a fost numit în funcţia de inspector al poliţiei criminale a sectorului de poliţie nr. 7 al Comisariatului de poliţie sect. Rîşcani mun. Chişinău, cu acordarea gradului special al corpului de comandă mediu - locotenent de poliţie. Iar, prin ordinul MAI nr. 45EF din 20 august 2010, pîrîtul a fost concediat din organele afacerilor interne în temeiul art. 21 alin. (14) din Legea cu privire la poliţie nr. 416 din 18 decembrie 1990 – conform cererii personale, activînd doar 2 ani, 2 luni şi 7 zile.

1 Declară reclamantul că reieşind din prevederile pct. 4 din Hotărîrea Guvernului nr. 923 din 04 septembrie 2001 „Cu privire la plasarea în cîmpul muncii a absolvenţilor instituţiilor de învățământ superior şi mediu de specialitate de stat”, în cazul în care tânărul specialist refuză să se prezinte la locul de lucru conform repartizării sau îşi suspendă activitatea înainte de expirarea termenului de 3 ani stabilit, el este obligat să restituie în bugetul de stat cheltuielile pentru instruirea sa în volumul calculat de către instituţia respectivă de învățământ. Prevederi similare se conţin în contractul individual de muncă şi acordul adiţional la acesta. Invocă Ministerul Afacerilor Interne că, reieşind din calculul efectuat de către Academia „Ştefan cel Mare” nr. A22/1050 din 24 noiembrie 2010, pentru instruirea pîrîtului Prestescu Veaceslav au fost suportate cheltuieli în sumă totală de 81508,84 lei.

Cere Ministerul Afacerilor Interne încasarea din contul lui Prestescu Veaceslav sumei de 81508,84 lei cu titlu de cheltuieli suportate pentru instruirea acestuia la Academia „Ştefan cel Mare”. Ulterior, la 12 aprilie 2013, Prestescu Veaceslav a depus cerere reconvenţională împotriva Ministerului Afacerilor Interne cu privire la declararea nulităţii acordului adiţional la contractul individual de muncă. În motivarea acţiunii reconvenţionale Prestescu Veaceslav a indicat că la 27 iulie 2004, fiind înmatriculat la studii la Academia „Ştefan cel Mare”, a semnat un contract individual de muncă, condiţiile căruia la momentul cela îi conveneau, însă la 27 iulie 2006, la finele anilor de studii, conducerea instituţiei de învățământ la impus, sub condiţia exmatriculării, să semneze un alt contract individual de muncă nr. 053975 şi un acord adiţional la acesta.

Susţine că, potrivit acordului adiţional la contractul individual de muncă nr. 053975 din 27 iulie 2006, absolvenţii instituţiilor de învățământ al MAI sunt obligaţi pe o perioadă de cel puţin 3 ani să lucreze în cadrul organelor afacerilor interne după absolvirea instituţiei de învățământ, în caz contrar sunt obligaţi să restituie în bugetul de stat cheltuielile pentru instruire în volumul calculat de către instituţia de învățământ respectivă. Consideră reclamantul că, clauza nominalizată vine în contradicţie atît cu legislaţia internă a statului, cît şi tratatele internaţionale în vederea că nimeni nu poate fi constrâns să execute o muncă forţată sau obligatorie, precum şi îi încalcă dreptul de a-şi alege liber munca.

Declară că acordul adiţional la contractul individual de muncă nr. 053975 din 27 iulie 2006, prevede doar dreptul angajatorului de a desface unilateral în orice moment contractul individual de muncă, dar nu şi dreptul angajatului de a cere rezilierea contractului nominalizat din iniţiativă proprie, fapt ce este o ingerinţă a dreptului. Cere Prestescu Veaceslav declararea nulităţii acordului adiţional la contractul individual de muncă nr. 053975 din 27 iulie 2006. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 30 mai 2014, a fost admisă acţiunea iniţială şi încasată din contul lui Prestescu Veaceslav în beneficiul Ministerului Afacerilor Interne suma de 81508,84 lei cu titlu de cheltuieli suportate pentru instruirea pîrîtului la Academia „Ştefan cel Mare” a MAI şi 2445,26 lei cu titlu de taxă de stat achitată la depunerea cererii de chemare în judecată.

Iar, acţiunea reconvenţională a fost respinsă ca fiind tardivă. 2 Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 octombrie 2014, a fost respins apelul declarat de către Prestescu Veaceslav şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 30 mai 2014. La 10 martie 2015, Prestescu Veaceslav a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerînd admiterea acestuia, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 29 octombrie 2014 şi hotărîrii Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 30 mai 2014 cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii iniţiale şi admitere a acţiunii reconvenţionale. În susţinerea recursului Prestescu Veaceslav a invocat ilegalitatea şi netemeinicia hotărîrilor instanţelor de judecată ierarhic inferioare.

De asemenea a indicat că, în condiţiile în care la momentul rezilierii contractului individual de muncă – 20 august 2010, dînsul deja activase o perioadă de 2 ani, 2 luni şi 7 zile, adică 3/4 din termenul de 3 ani prevăzut de acordul adiţional la contractul individual de muncă nr. 053975 din 27 iulie 2006, intimatul urma să solicite o achitare proporţională perioadei rămase de 9 luni şi 23 de zile, dar nu pentru întreaga perioadă de 36 de luni. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Materialele dosarului nu atestă date cînd a fost expediată copia deciziei Curţii de Apel Chişinău din 29 octombrie 2014 în adresa recurentului, însă din cererea de recurs rezultă că Prestescu Veaceslav a făcut cunoştinţă cu decizia recurată la 30 ianuarie 2015. În circumstanţele relevate, recursul declarat de către Prestescu Veaceslav se consideră a fi depus în termenul prevăzut de lege. La 23 iulie 2015, în adresa intimatului Ministerul Afacerilor Interne a fost expediată copia recursului declarat de către Prestescu Veaceslav cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei. Intimatul Ministerul Afacerilor Interne nu și-a valorificat dreptul procedural respectiv și nu a depus referință în termenul stabilit.

Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Prestescu Veaceslav este inadmisibil, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin. (2), (3) şi (4). Conform prevederilor art. 432 alin. alin. (2), (3) şi (4) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: 3 a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Prestescu Veaceslav nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentului cu soluţia pronunţată de către instanţele de judecată ierarhic inferioare şi nu relevă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse. Nu poate fi reţinut argumentul recurentului Prestescu Veaceslav precum că în condiţiile în care la momentul rezilierii contractului individual de muncă – 20 august 2010, dînsul deja activase o perioadă de 2 ani, 2 luni şi 7 zile, adică 3/4 din termenul de 3 ani prevăzut de acordul adiţional la contractul individual de muncă nr. 053975 din 27 iulie 2006, intimatul urma să solicite o achitare proporţională perioadei rămase de 9 luni şi 23 de zile, dar nu pentru întreaga perioadă de 36 de luni, din următoarele.

Conform prevederilor pct. 3 din Hotărîrea Guvernului nr. 923 din 04 septembrie 2001 „Cu privire la plasarea în cîmpul muncii a absolvenţilor instituţiilor de învățământ superior şi mediu de specialitate de stat”, absolvenţii instituţiilor de învățământ superior şi mediu de specialitate de stat vor fi repartizaţi la lucru după specialităţi în conformitate cu ofertele ministerelor, altor autorităţi administrative centrale şi autorităţilor administraţiei publice locale, fiind obligaţi să lucreze 3 ani în unităţile şi structurile în care au fost repartizaţi. Iar, potrivit pct. 4 din aceiaşi Hotărîre de Guvern, în cazul în care tânărul specialist refuză să se prezinte la locul de lucru conform repartizării sau îşi suspendă activitatea înainte de expirarea termenului de 3 ani stabilit, el este obligat să restituie în bugetul de stat cheltuielile pentru instruirea sa în volumul calculat de instituţia respectivă de învățământ.

Astfel, reieşind din prevederile legale supra citate, Prestescu Veaceslav, absolvent al instituției de învățământ Academia „Ştefan cel Mare” a MAI, era obligat să activeze în cadrul organelor afacerilor interne, conform repartizării, o perioadă nu mai puţin de 3 ani, iar în cazul încetării activităţii înainte de acest termen, dînsul urmează să 4 restituie integral la bugetul de stat volumul de cheltuieli calculate de către Academia „Ştefan cel Mare” a MAI pentru instruire.

Cu atît mai mult că, potrivit contractului individual de muncă nr. 053975 din 27 iulie 2006 şi acordului adiţional la acesta, recurentul Prestescu Veaceslav a fost de acord atît cu condiţiile contractului nominalizat, cît şi cu condițiile suplimentare privind exercitarea obligatorie a serviciului în cadrul organului afacerilor interne după absolvirea instituției de învățământ conform repartizării, pe o perioadă nu mai puţin de 3 ani, iar în caz de nerespectare să restituie instituției de învățământ a MAI toate cheltuielile legate de instruirea sa, în aşa mod contrasemnându-le. Alte argumente invocate în recursul declarat nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei pentru casarea deciziei recurate şi urmează a fi respinse.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie accentuează că recursul exercitat conform Secţiunii a II-a din CPC are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi de drept procedural, verificîndu-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar şi nu temeinicia în fapt a acesteia.

Distinct de cele relatate, se reiterează că conform jurisprudenţei degajate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, recursurile trebuie să fie efective, adică să dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speţa Purcell c. Irlandei, decizia cu privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor indicate în procesul judecării pricinii, asupra cărora instanţele de judecată ierarhic inferioare s-au pronunţat deja în modul corespunzător Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Prestescu Veaceslav ca inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art. art. 269-270, art. 431 alin. alin. (1) şi (2), art. 433 lit. a) şi art. 440, CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Prestescu Veaceslav se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iuliana Oprea Tamara Chişca-Doneva 5