CASE OF IVANOV v. RUSSIA

CAUZA TERZĂ DE SECȚIUNE A VANOV/RUSSIA (Documentul nr. 45317/14) JUDGMENT STRASBOURG 10 iulie 2025 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Ivanov/Russia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea A treia), ședința ca compusă din: Diana Kovatcheva , Președintele Canòlic Mingorance Cairat, Vasilka Sancin , judecători și Viktoriya Maradudina, Acting Secretarul adjunct al secțiunii, deliberat în particular la 19 iunie 2025, pronunță următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat într-o cerere împotriva Rusiei depusă cu Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) la 29 mai 2014. Reclamantul a fost reprezentat de Memorial Human Rights Centre, un avocat care practică la Moscova. Guvernul rus (“Guvernul”) a fost anunțat de cerere. FACTE Detaliile reclamantului și informațiile relevante pentru cerere sunt prezentate în tabelul adăugat. Reclamantul s-a plâns de supravegherea secretă în contextul procedurilor penale. De asemenea, a formulat alte plângeri în temeiul dispozițiilor Convenției. Curtea observă că faptele care dau naștere la presupusele încălcări ale Convenției au avut loc înainte de 16 septembrie 2022, data la care Federația Rusă a încetat să fie parte la Convenție. Prin urmare, Curtea decide că este competentă să examineze prezenta cerere (a se vedea Fedotova și alții c. Rusia [GC], nr. 40792/10 și altele 2, §§§ 73, 17 ianuarie 2023). ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLUL 8 din Convenție Reclamantul se plânge în principal de supravegherea secretă în contextul procedurii penale. El se bazează pe art. 8 din Convenție. Curtea reiterează că măsurile de intercepție a comunicațiilor telefonice constituie o interferență cu exercitarea drepturilor prevăzute la art. 8 din Convenția. O astfel de interferență va duce la o încălcare a Convenției, cu excepția cazului în care se poate dovedi că a fost „în conformitate cu legea”, urmărit unul sau mai multe obiective legitime, astfel cum sunt definite în al doilea paragraf și a fost „necesar într-o societate democratică” pentru a atinge aceste obiective (a se vedea, printre altele, Zubkov și altele c. Rusia, nr. 29431/05 și altele 2, §§§ 120 și 122 în amendă, 7 noiembrie 2017). În cazurile principale ale lui Bykov v. Rusia [GC], nr. 4378/02, 10 martie 2009, Akhlyustin v. Rusia , nr. 21200/05 , 7 noiembrie 2017 , Zubkov și Othe rs , citate mai sus , Dudchenko v. Rusia , nr. 37717/05 , 7 noiembrie 2017 , Moskalev v. Rusia , nr. 44045/05 , 7 noiembrie 2017 și Konstantin Moskalev v. Rusia , nr. 59589/10, 7 noiembrie 2017, Curtea a constatat deja o încălcare în ceea ce privește chestiunile similare celor din acest caz. În special în Dudchenko În cazul în care instanța internă nu a verificat, la autorizarea unei supravegheri secrete în ceea ce privește reclamantul, dacă a existat o „suspectare rezonabilă” împotriva acestuia și dacă a aplicat „necesitatea unei societăți democratice” și „proporționalitatea” testele au condus Curtea la încheierea unei încălcări a dreptului reclamantului prevăzut la art. 8 din convenție (a se vedea ibid., §§ 97-100). 10. După examinarea tuturor materialelor prezentate, Curtea nu a constatat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită cu privire la admisibilitatea și meritul acestor plângeri. Nu există dovezi că orice informație sau document care confirmă suspiciunile împotriva reclamantului a fost prezentată instanțelor care au autorizat intercepția conversațiilor telefonice ale reclamantului. Nici nu există nici un indiciu că aceste instanțe au aplicat testul „necesității într-o societate democratică” și, în special, au evaluat dacă măsurile de supraveghere efectuate împotriva reclamantului erau proporționale cu orice scop legitim urmărit. 11. Aceste plângeri sunt, prin urmare, admisibile și dezvăluie o încălcare a articolului 8 din convenție. ALTE VIOLĂȚI ALEGATE ÎN CAUZA BON ESTABILITĂ CAUZA-LAW Reclamantul a prezentat alte plângeri care au suscitat, de asemenea, probleme în temeiul Convenției, având în vedere jurisprudența relevantă bine stabilită a Curții (a se vedea tabelul adăugat). Aceste plângeri nu sunt vădit nefondate în sensul art. (a) din Convenție, și nu sunt inadmisibile pe niciun alt motiv. În consecință, acestea trebuie declarate admisibile. După examinarea tuturor informațiilor de dinaintea acestuia, Curtea concluzionează că acestea dezvăluie, de asemenea, încălcări ale Convenției în funcție de jurisprudența sa bine stabilită (a se vedea Matytsina c. Rusia , nr. 58428/10 , §§ 176-81 și 185-92, 27 martie 2014, Khodorkovskiy și Lebedev c. Rusia (n. 2), nr. 51111/07 și 42757/07, §§ 486-99, 14 ianuarie 2020, și Pichugin c. Rusia [Comitetul], nr. 38958/07, §§ 35-38, 6 iunie 2017, privind lipsa unei oportunități adecvate pentru reclamant de a contesta în mod eficient elementele cruciale de dovezi comise și obținute unilateral de probă. În ceea ce privește procedura penală în cazul său, 6, 10 și 11 din Convenție. 14. Având în vedere concluziile din punctele 7-12 de mai sus, Curtea consideră că nu este necesar să se ocupe separat de plângerea în temeiul articolului 10 din Convenție. 15. 6 și 11 și consideră că, având în vedere tot materialul în posesia sa și în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa, aceste plângeri fie nu îndeplinesc criteriile de admisibilitate prevăzute la articolele 34 și 35 din Convenție sau nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților consemnate în Convenție sau în protocolurile acestora. În consecință, această parte a cererii trebuie respinsă în conformitate cu art. 4 din Convenție. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI 16. Respectând a fi avută în fața documentelor în posesia sa și jurisprudenței sale (a se vedea, în special, Akhlyustin, citat mai sus, Zubkov și alții, citat mai sus, Dudchenko, citat mai sus, Moskalev, citat mai sus, și Konstantin Moskalev, citat mai sus), Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumelor indicate în tabelul adăugat și respinge restul cererilor reclamantei pentru o justă satisfacție. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL, UNANIMOUS, susține că este competentă să se ocupe de această cerere în ceea ce privește faptele care au avut loc înainte de 16 septembrie 2022; Declarații reclamațiile prevăzute la art. 8 din convenție privind supravegherea secretă în contextul procedurii penale și al celorlalte plângeri în temeiul jurisprudenței bine stabilite a Curții, astfel cum se prevede în tabelul adăugat, declară admisibilă că nu este necesară examinarea plângerii în temeiul articolului 10 din convenție și declară restul cererii inadmisibilă; deține că această cerere dezvăluie încălcarea articolului 8 din Convenție privind supravegherea secretă în contextul procedurii penale; deține că a existat o încălcare a Convenției, în ceea ce privește celelalte plângeri formulate în temeiul jurisprudenței bine stabilite a Curții (a se vedea tabelul anexat); deține (a) că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, sumele indicate în tabelul adăugat, care urmează să fie convertite în moneda statului interesat aplicabilă la data decontare; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 10 iulie 2025, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții. Viktoriya Maradudina Diana Kovatcheva Președintele adjunct al grefierului interimar APPENDIX Cerere de depunere a plângerilor în temeiul articolului 8 din Convenție (supraveghere secretă în contextul procedurii penale) Cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului Anul nașterii Denumirea și locația reprezentantului Tipul supravegherii secrete Data autorizației de supraveghere Denumirea autorității emitente Alte informații relevante Defecte specifice Alte plângeri în cadrul jurisprudenței bine stabilite Valoarea acordată pentru prejudiciu material și moral și costurile și cheltuielile per reclamant (în euro) [1] 45317/14 29/05/2014 Ilya Arsentyevich IVANOV 1955 Memorial Centrul pentru Drepturile Omului Moscova interceptarea de comunicații telefonice 13/04/2011 și 08/08/2012, Curtea Supremă a Republicii Chuvashia Intercepția de comunicare a avut ca obiect o infracțiune în temeiul art. 282.1 din Codul Penal ("Organizarea unei comunități extremiste"); nici o indicație a oricărei urmăriri conexe împotriva reclamantului. Materialul de intercepție a servit apoi să-l condamne lucrărilor comunitare în temeiul art. 282 din Codul Penal („Incitarea inamiciei sau a urăi”) din cauza unui articol de ziar (alegerea din 10/10/2013 susținută la 29/11/2013 de Curtea Supremă a Republicii Chuvashia); el a fost absolvit de la îndeplinirea sentinței din cauza expirării perioadei de urmărire utilizarea măsurilor de „experimentare” sau de „experimentare operativă” care nu sunt însoțite de suficiente garanții împotriva arbitrajului („calitate a dreptului”) Art. 6 (1) - proceduri penale neloiale - reclamantul nu a avut ocazia adecvată de a contesta în mod eficace elementele cruciale de probă comise și obținute unilateral de către urmărire (raportări de experți lingvistici din 08/10/2012 și 22/02/2013); un "raport specialist favorabil" a fost declarat inadmisibil, în esență, deoarece a fost obținut de către apărare unilateral, instanțele au refuzat să-și audă autorii în orice capacitate, și au refuzat să ordone o altă examinare lingvistică a articolului încurcat 7.500 în ceea ce privește prejudiciile morale, 1.973 în ceea ce privește costurile și cheltuielile suportate în cadrul procedurii dinaintea instanțelor interne [1] Plus orice impozit care poate fi imputabil reclamantului.

THIRD SECTION

CASE OF

IVANOV v. RUSSIA

(Application no. 45317/14)

JUDGMENT

STRASBOURG

10 July 2025

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Ivanov v. Russia,

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting as a Committee composed of:

Diana Kovatcheva

, President

,

Canòlic Mingorance Cairat,

Vasilka Sancin

, judges

,

and Viktoriya Maradudina,

Acting

Deputy Section Registrar,

Having deliberated in private on 19 June 2025,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in an application against Russia lodged with the Court under Article

34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on 29 May 2014.

2.

The applicant was represented by Memorial Human Rights Centre, a lawyer practising in Moscow.

3.

The Russian Government (“the Government”) were given notice of the application.

THE FACTS

4.

The applicant’s details and information relevant to the application are set out in the appended table.

5.

The applicant complained of the secret surveillance in the context of criminal proceedings. He also raised other complaints under the provisions of the Convention.

THE LAW

Jurisdiction

6.

The Court observes that the facts giving rise to the alleged violations of the Convention occurred prior to 16 September 2022, the date on which the Russian Federation ceased to be a party to the Convention. The Court therefore decides that it has jurisdiction to examine the present application (see

Fedotova and Others v. Russia

[GC], nos. 40792/10 and 2 others, §§

68

‑

73, 17 January 2023).

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 8 of the Convention

7

.

The applicant complained principally of the secret surveillance in the context of criminal proceedings. He relied on Article 8 of the Convention.

8.

The Court reiterates that the measures aimed at interception of telephone communications amounted to an interference with the exercise of the rights set out in Article 8 of the Convention. Such interference will give rise to a breach of the Convention unless it can be shown that it was “in accordance with law”, pursued one or more legitimate aim or aims as defined in the second paragraph and was “necessary in a democratic society” to achieve those aims (see, among other authorities,

Zubkov and Others v.

Russia

, nos. 29431/05 and 2 others, §§ 120 and 122 in fine, 7 November 2017).).

9.

In the leading cases of

Bykov v. Russia

[GC], no. 4378/02, 10 March 2009,

Akhlyustin v. Russia

, no. 21200/05, 7 November 2017,

Zubkov and Othe

rs, cited above,

Dudchenko v. Russia

, no. 37717/05, 7 November 2017,

Moskalev v. Russia

, no. 44045/05, 7 November 2017, and

Konstantin

Moskalev v. Russia

, no. 59589/10, 7 November 2017, the Court has already found a violation in respect of the issues similar to those in the present case. In particular, in

Dudchenko

, the domestic courts’ failure to verify, when authorising covert surveillance in respect of the applicant, whether there was a “reasonable suspicion” against him and to apply the “necessity in a democratic society” and “proportionality” tests has led the Court to conclude to a violation of the applicant’s right set out in Article 8 of the Convention (see ibid., §§

97-100).

10.

Having examined all the material submitted to it, the Court has not found any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion on the admissibility and merits of these complaints. There is no evidence that any information or document confirming the suspicion against the applicant was submitted to the courts which authorised interception of the applicant’s telephone conversations. Nor is there any indication that those courts applied the test of “necessity in a democratic society”, and, in particular, assessed whether the surveillance measures carried out against the applicant were proportionate to any legitimate aim pursued.

11.

These complaints are therefore admissible and disclose a breach of Article 8 of the Convention.

OTHER ALLEGED VIOLATIONS UNDER WELL-ESTABLISHED CASE-LAW

12

.

The applicant submitted other complaints which also raised issues under the Convention, given the relevant well-established case-law of the Court (see appended table). These complaints are not manifestly ill-founded within the meaning of Article

35

§

3

(a) of the Convention, nor are they inadmissible on any other ground. Accordingly, they must be declared admissible. Having examined all the material before it, the Court concludes that they also disclose violations of the Convention in the light of its well

‑

established case-law (see

Matytsina v. Russia

, no. 58428/10, §§ 176-81 and 185-92, 27 March 2014,

Khodorkovskiy and Lebedev v. Russia

(no. 2), nos.

51111/07 and 42757/07, §§ 486-99, 14 January 2020, and

Pichugin v.

Russia

[Committee], no. 38958/07, §§ 35-38, 6 June 2017, concerning the lack of an adequate opportunity for the applicant to effectively contest the crucial pieces of evidence commissioned and obtained unilaterally by the prosecution).

REMAINING COMPLAINTS

13.

The applicant also raised other complaints under Articles

6, 10 and 11 of the Convention in relation to the criminal proceedings in his case.

14.

In view of the findings in paragraphs 7-12 above, the Court considers that there is no need to deal separately with the complaint under Article 10 of the Convention.

15.

The Court has examined the remaining complaints under Articles

6 and 11 and considers that, in the light of all the material in its possession and in so far as the matters complained of are within its competence, these complaints either do not meet the admissibility criteria set out in Articles

34 and

35 of the Convention or do not disclose any appearance of a violation of the rights and freedoms enshrined in the Convention or the Protocols thereto.

It follows that this part of the application must be rejected in accordance with Article

35

§

4 of the Convention.

APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION

16.

Regard being had to the documents in its possession and to its case

‑

law (see, in particular,

Akhlyustin,

cited above,

Zubkov and Others,

cited above,

Dudchenko,

cited above,

Moskalev,

cited above, and

Konstantin

Moskalev,

cited above), the Court considers it reasonable to award the sums indicated in the appended table and dismisses the remainder of the applicant’s claims for just satisfaction.

FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY,

Holds

that it has jurisdiction to deal with this application as it relates to facts that took place before 16

September 2022;

Declares

the complaints under Article 8 of the Convention concerning the secret surveillance in the context of the criminal proceedings and the other complaints under the well-established case-law of the Court, as set out in the appended table, admissible,

holds

that there is no need to examine the complaint under Article

10 of the Convention, and

declares

the remainder of the application inadmissible;

Holds

that this application discloses a breach of Article 8 of the Convention concerning the secret surveillance in the context of the criminal proceedings;

Holds

that there has been a violation of the Convention, as regards the other complaints raised under the well-established case-law of the Court (see the appended table);

Holds

(a)

that the respondent State is to pay the applicant, within three months, the amounts indicated in the appended table, to be converted into the currency of the respondent State applicable at the date of settlement;

(b)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

Dismisses

the remainder of the applicant’s claims for just satisfaction.

Done in English, and notified in writing on 10 July 2025, pursuant to Rule

77

§§

2 and

3 of the Rules of Court.

Viktoriya Maradudina

Diana Kovatcheva

Acting Deputy Registrar

President

APPENDIX

Application raising complaints under Article 8 of the Convention

(secret surveillance in the context of criminal proceedings)

Application no.

Date of introduction

Applicant’s name

Year of birth

Representative’s name and location

Type of secret surveillance

Date of the surveillance authorisation

Name of the issuing authority

Other relevant information

Specific defects

Other complaints under well

‑

established case-law

Amount awarded for pecuniary and non-pecuniary damage and costs and expenses per applicant

(in euros)

[1]

45317/14

29/05/2014

Ilya Arsentyevich IVANOV

1955

Memorial Human Rights Centre

Moscow

interception of telephone communications

13/04/2011 and 08/08/2012, Supreme Court of the Chuvashia Republic

The interception of communications concerned an offence under Art. 282.1 of the Criminal Code ("Organisation of an extremist community"); no indication of any related prosecution against the applicant. The interception material then served to sentence him to community work under Art. 282 of the Criminal Code ("Incitement of enmity or hatred") because of a newspaper article (judgment of 10/10/2013 upheld on 29/11/2013 by Supreme Court of the Chuvashia Republic); he was absolved from serving the sentence due to the expiry of the prosecution period

the use of “surveillance” or “operative experiment” measures not accompanied by sufficient safeguards against arbitrariness (“quality of law”)

Art. 6 (1) - unfair criminal proceedings - the applicant was not afforded an adequate opportunity to effectively contest the crucial pieces of evidence commissioned and obtained unilaterally by the prosecution (linguistic expert reports of 08/10/2012 and 22/02/2013); a favourable "specialist report" was declared inadmissible, essentially, because it had been obtained by the defence unilaterally, the courts refused to hear its authors in any capacity, and refused to order another linguistic examination of the impugned article

7,500 in respect of non-pecuniary damage,

1,973 in respect of the costs and expenses incurred in the proceedings before the domestic courts

[1]

Plus any tax that may be chargeable to the applicant.