CASE OF I.M. AND OTHERS v. RUSSIA

CASE OF I.M. AND OTHERS v. RUSSIA (CtEDO, 2025)

CAUZUL I.M. ȘI ALȚII v. RUSSIA (Aplicații nr. 340/18 și 4 altele – a se vedea lista adăugată) JUDGMENT STRASBOURG 10 iulie 2025 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul I.M. și alții v. Rusia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care stă în calitate de comitet compus din: Diana Kovatcheva , Președintele Canòlic Mingorance Cairat, Vasilika Sancin , judecători și Viktoriya Maradudina, grefierul adjunct al secțiunii interioare, după ce a deliberat în privat la 19 iunie 2025, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat în cererile împotriva Rusiei depuse la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) privind diferitele date indicate în tabelul adăugat. Guvernul Rus („Guvernul”) a fost anunțat de cereri. FACTE Lista reclamanților și detaliile relevante ale cererilor sunt prezentate în tabelul adăugat. Reclamanții se plângeau de riscul de tortură în caz de înlăturare în țara de destinație. Unii solicitanți au formulat și alte plângeri în temeiul dispozițiilor Convenției. HOTĂRÂREA DE DECLARAȚII Având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze în comun într-o singură hotărâre. Curtea observă că faptele care dau naștere la presupusele încălcări ale Convenției au avut loc înainte de 16 septembrie 2022, data la care Federația Rusă a încetat să fie parte la Convenție. Prin urmare, Curtea decide că este competentă să examineze prezentele cereri (a se vedea Fedotova și alții c. Rusia [GC], nr. 40792/10 și altele 2, §§§ 73, 17 ianuarie 2023). ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLUL 3 din Convenție Reclamanții se plâng în principal de riscul de tortură în cazul îndepărtării în țara de destinație. Ei au invocat, în mod expres sau în substanță, la art. 3 din Convenție. Marea Camera în cazul Khasanov și Rakhmanov c. Rusia ([GC] nos. 28492/15 și 49975/15, 29 aprilie 2022) au stabilit principiile generale relevante pentru evaluarea plângerilor reclamanților în temeiul articolului 3 din Convenție. În principalele cazuri ale K.I. c. Rusia (nr. 58182/14, 7 noiembrie 2017) și Mamazhonov c. Rusia (n. 17239/13, 23 octombrie 2014) Curtea a examinat situația din Tadjikistan și Uzbekistan și a constatat o încălcare în privința unor chestiuni similare cu cele din prezentele cazuri. Curtea constată, în consecință, că prezentele plângeri nu sunt vădit nefondate în sensul art. (a) din Convenție, nici nu sunt inadmisibile pe niciun alt motiv, prin urmare, acestea ar trebui să fie declarate admisibile, 10. În plus, Tribunalul, după examinarea tuturor materialelor care i-au fost prezentate și a jurisprudenței în cauză, consideră că autoritățile ruse au expus reclamanților la un risc real de tratament contrar articolului 3 din convenție prin eliminarea acestora în țările de destinație, în ciuda caracterului autentic și grav al riscurilor indicate în procedura de eliminare. 11. În special, Curtea constată că reclamanții au fost persoanele solicitate de autoritățile tajike și uzbeke pentru acuzații de extremism religios și/sau politic și, prin urmare, că se încadrează în categoria vulnerabilă identificată anterior de Curte și care se confruntă cu un nivel sporit de risc de tratament contrar articolului 3 din Convenție (a se vedea K.I. și Mamazhonov, ambele menționate mai sus). Autoritățile ruse care autorizează și efectuează îndepărtarea lor în țările lor de origine nu au reușit să discape, în ceea ce privește dovezile relevante și convingătoare, acuzațiile reclamanților cu privire la riscurile pe care le confruntă în țările de destinație. Această nerespectare adecvată a riscurilor existente care rezultă din situația generală, aparținând reclamanților unui grup vulnerabil, precum și din circumstanțele lor individuale, este în nerespectare neînsemnată a principiilor elucidate în jurisprudența Curții (a se vedea Khasanov și Rakhmanov, citate mai sus, §§ 102-16). 12. Având în vedere faptul că autoritățile interne nu au reușit să evalueze în mod corespunzător riscul menționat mai sus de tratament, Curtea se consideră obligată să examineze independent dacă reclamanții sunt expus sau nu la un astfel de risc în cazul în care au fost înlăturați în țările lor de origine. 13. Curtea reiterează că anterior s-a concluzionat în mod consecvent că îndepărtarea unei reclamante acuzate de crime religioase și politice în Uzbekistan și în Tadjikistan expune acel reclamant la un risc real de maltratare în țara de origine (a se vedea, de exemplu, Mamazhonov , citat mai sus; Kholmurodov c. Rusia , nr. 58923/14, 1 martie 2016; K.I. , citat mai sus; T.M. și alții c. Rusia , [Comitet] , nr. 31189/15, 7 noiembrie 2017; și B.U. și alții c. Rusia , nr. 59609/17, 74677/17, 76379/17, 22 ianuarie 2019). 14. În prezent, nimic din cazurile actuale sau din materialul relevant din surse internaționale independente nu oferă în acest moment o bază suficientă pentru concluzia că persoanele urmărite pentru crimele motivate religioase și politice nu mai prezintă un astfel de risc. 15. În consecință, a existat o încălcare a drepturilor reclamanților în temeiul articolului 3 din Convenție. Reclamanții în cauzele I.M. c. Rusia , cererea nr. 340/18 și M.Z. c. Rusia , cererea nr. 6646/18 , s-au plâns că îndepărtarea lor către țările de destinație în ciuda măsurilor intermediare indicate de Curte în temeiul articolului 39 din Regulamentul Curții a încălcat art. 34 din Convenția. 17. Curtea remarcă că, la diferite date (a se vedea tabelul adăugat) a fost indicat guvernului rus că reclamanții nu ar trebui îndepărtați în țările de destinație pentru durata procedurii în fața Curții. În ciuda indicației acestor măsuri, reclamanții au fost îndepărtați în mod ferm în țările de destinație de către autoritățile ruse. 18. După examinarea tuturor materialelor care i-au fost prezentate și a jurisprudenței în cauză, Curtea consideră că autoritățile ruse nu au respectat măsurile intermediare le-au fost indicate în temeiul articolului 39 din Regulamentul Curții și, prin urmare, au interferat cu dreptul cererei individuale în temeiul articolului 34 din Convenție. 19. Prin urmare, s-a constatat o încălcare a drepturilor reclamanților în temeiul articolului 34 din Convenție în cazurile I.M. c. Rusia , nr. 340/18 , și M.Z. c. Rusia , nr. 6646/18 . REZING COMPLAINTES 20. Reclamanții în cazurile I.M. c. Rusia , cererea nr. 340/18 și M.Z. c. Rusia , cererea nr. 6646/18, au formulat, de asemenea, plângeri în temeiul articolului 13 din Convenție. Curtea a examinat cererile și consideră că, având în vedere toate materialele în posesia sa și în măsura în care chestiunile reclamate sunt din competența sa, aceste plângeri nu îndeplinesc nici criteriile de admisibilitate prevăzute la articolele 34 și Prin urmare, această parte a cererilor trebuie respinsă în conformitate cu art. 4 din Convenția. Legea (a se vedea, în special, O.O. c. Rusia, nr. 36321/16, § 69, 21 mai 2019, și Rakhimov c. Rusia, nr. 50552/13, § 156, 10 iulie 2014), Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumelor indicate în tabelul adăugat și respinge restul cererilor reclamanților pentru satisfacție. că este competentă să se ocupe de reclamațiile reclamanților, deoarece se referă la faptele care au avut loc înainte de 16 septembrie 2022; declară plângerile referitoare la riscul de tortură în caz de înlăturare în țările de destinație admisibile și la restul cererilor nr. 340/18 și 6646/18 inadmisibil; că a existat o încălcare a drepturilor reclamanților în temeiul articolului 3 din Convenție; susține că Rusia nu a îndeplinit obligațiile sale în temeiul articolului 34 din Convenție în ceea ce privește reclamanții în cazurile I.M. c. Rusia , cererea nr. 340/18 și M.Z. c. Rusia , cererea nr. 6646/18; Deține (a) că statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în termen de trei luni, sumele indicate în tabelul adăugat, care urmează să fie convertite în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale; respinge restul cererilor reclamanților pentru o justă satisfacție. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 10 iulie 2025, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții. Viktoriya Maradudina Diana Kovatcheva Președintele adjunct al Registrului interimar ANNEXĂ Lista cererilor de depunere a plângerilor în temeiul articolului 3 din Convenție (risc de tortură în caz de înlăturare în țara de destinație) nr. cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului Anul nașterii Denumirea și locația reprezentantului Hotărârea de eliminare finală (expulsie sau extradiție) țară de destinație Natura riscului Alte informații relevante jurisprudenței relevante Alte plângeri în temeiul jurisprudenței bine stabilite Suport acordat pentru prejudiciu material și moral și costuri și cheltuieli pentru reclamant (în euro) [1] 340/18 04/01/2017 I.M. 1990 Trenina Daria Vladirovna Moscova Departamentul de Afaceri Interne din regiunea Tambov, 15/12/2017 Tadjikistan Persecuție religioasă Pe 04/01/2018 Curtea a acordat solicitarea măsurii intermediare de la reclamant în temeiul articolului 39 din Regulamentul de procedură, care urmărește să împiedice eliminarea acestuia. În februarie 2018, reclamantul a apelat împotriva hotărârii de deportare, însă procedurile au fost suspendate în vederea măsurii intermediare indicate de Curte. La 02/08/2018, reclamantul a fost îndepărtat în Tajikistan de către agenți ruși de aplicare a legii în încălcarea măsurii intermediare. La 05/10/2018, reclamantul a fost condamnat în Tajikistan și condamnat la 8 ani de închisoare. Khasanov și Rakhmanov c. Rusia [GC], nos. 28492/15 și 49975/15, 29 aprilie 2022, K.I. c. Rusia , nr. 58182/14, 7 noiembrie 2017, Mamazhonov c. Rusia , nr. 17239/13, 23 octombrie 2014 Art. 34 - obstacol în exercitarea dreptului cererei individuale – din cauza nerespectării măsurii intermediare indicate de Curtea 20.000 6646/18 02/02/2018 M.Z. 1987 Trenina Daria Vladimirovna Curtea de District Provoberezhniy din Lipetsk, 05/03/2018 Tajikistan Persecuție religioasă La 05/02/2018, Curtea a acordat solicitarea măsurii intermediare de la reclamant în temeiul articolului 39 din Regulamentul de procedură, care urmărește să împiedice eliminarea acestuia. La 06/02/2018, reclamantul a fost deportat în Tadjikistan de către agenții ruși de aplicare a legii în încălcarea măsurii intermediare. La 09/02/2018 unitatea aeroportului de poliție, prin scrisoarea oficială, a informat reprezentantul reclamantului că nu are informații cu privire la măsura intermediară în ziua de deportare. La 18/04/2018, reclamantul a fost condamnat în Tajikistan și condamnat la 8 ani de închisoare. Khasanov și Rakhmanov c. Rusia [GC], nos. 28492/15 și 49975/15, 29 aprilie 2022, K.I. c. Rusia , nr. 58182/14, 7 Noiembrie 2017, Mamazhonov v. Rusia , nr. 17239/13, 23 octombrie 2014 Art. 34 - obstacol în exercitarea dreptului cererei individuale – din cauza nerespectării măsurii intermediare indicate de Curtea 20.000 25969/21 05/07/2021 S.M. 1991 Trenina Daria Vladimovna Moscova Curtea Regională de Moscova, 10/06/2021 Tajikistan Persecuție religioasă În pofida măsurii intermediare indicate la 08/06/2021, Khasanov și Rakhmanov v. Rusia [GC], nr. 28492/15 și 49975/15, 29 aprilie 2022; K.I. v. Rusia , nr. 58182/14, 7 noiembrie 2017; Mamazhonov v. Rusia , nr. 17239/13 , 23 octombrie 2014 20.000 27939/21 03/06/2021 M.M. 1974 Zharinov Kirill Kirovskiy Curtea de district din Yekaterinburg, 24/05/2021 Uzbekistan Persecuția religioasă Pe 27/05/2021 înainte de intrarea în vigoare a deciziei de înlăturare, reclamantul a fost transferat în Uzbekistan. Potrivit contului său, înlăturarea s-a întâmplat prin forță și împotriva voinței sale. Potrivit autorităților, el a fost înlăturat la cererea sa (biletele au fost cumpărate de persoanele necunoscute în Uzbekistan și zborul a avut doar 2 pasageri la bord). În prezent, reclamantul își îndeplinește condamnarea în Uzbekistan. La 06/03/2024, el și-a confirmat dorința de a continua procedurile în ciuda anumitor declarații anterioare contrare (denumite sub presiune de către autoritățile uzbeke). Khasanov și Rakhmanov c. Rusia [GC], nos. 28492/15 și 49975/15, 29 aprilie 2022, Mamazhonov c. Rusia , nr. 17239/13, 23 octombrie 2014 20.000 52017/21 25/10/202 R.B. 1969 Zharinov Kirill Moscova Curtea Regională de Moscova, 02/11/2021 Tajikistan Persecuție religioasă și politică Eliminat în Tajikistan la 31/05/2022, în ciuda măsurii intermediare indicate la 02/11/2021. Khasanov și Rakhmanov c. Rusia [GC], nos. 28492/15 și 49975/15, 29 aprilie 2022; K.I. c. Rusia , nr. 58182/14, 7 noiembrie 2017; Mamazhonov c. Rusia , nr. 17239/13, 23 octombrie 2014 20.000 [1] În plus, orice impozit care poate fi taxabil pentru solicitanți.

THIRD SECTION

CASE OF

I.M. AND OTHERS v. RUSSIA

(Applications nos. 340/18 and 4 others –

see appended list)

JUDGMENT

STRASBOURG

10 July 2025

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of I.M. and Others v. Russia,

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting as a Committee composed of:

Diana Kovatcheva

, President

,

Canòlic Mingorance Cairat,

Vasilka Sancin

, judges

,

and Viktoriya Maradudina,

Acting

Deputy Section Registrar,

Having deliberated in private on 19 June 2025,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in applications against Russia lodged with the Court under Article

34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on the various dates indicated in the appended table.

2.

The Russian Government (“the Government”) were given notice of the applications.

THE FACTS

3.

The list of applicants and the relevant details of the applications are set out in the appended table.

4.

The applicants complained of the risk of torture in case of removal to the destination country. Some applicants also raised other complaints under the provisions of the Convention.

THE LAW

JOINDER OF THE APPLICATIONS

5.

Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single judgment.

Jurisdiction

6.

The Court observes that the facts giving rise to the alleged violations of the Convention occurred prior to 16 September 2022, the date on which the Russian Federation ceased to be a party to the Convention. The Court therefore decides that it has jurisdiction to examine the present applications (see

Fedotova and Others v. Russia

[GC], nos. 40792/10 and 2 others, §§

68

‑

73, 17 January 2023).

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 3 of the Convention

7.

The applicants complained principally of the risk of torture in case of removal to the destination country. They relied, expressly or in substance, on Article 3 of the Convention.

8.

The Grand Chamber in the case of

Khasanov and Rakhmanov v. Russia

([GC]

,

nos. 28492/15 and 49975/15, 29 April 2022) established the relevant general principles for the assessment of the applicants’ complaints under Article 3 of the Convention. In the leading cases of

K.I. v. Russia

(no.

58182/14, 7 November 2017) and

Mamazhonov v. Russia

(no. 17239/13, 23 October 2014) the Court examined the situation in Tajikistan and Uzbekistan and found a violation in respect of issues similar to those in the present cases.

9.

The Court accordingly finds that the present complaints are not manifestly ill-founded within the meaning of Article

35

§

3

(a) of the Convention, nor are they inadmissible on any other ground. They should therefore be declared admissible,

10.

Furthermore, the Court, having examined all the material submitted to it and the case-law on the subject, considers that the Russian authorities exposed the applicants to a real risk of treatment contrary to Article 3 of the Convention by removing them to the destination countries despite the genuine and serious nature of the risks indicated in the removal proceedings.

11.

In particular the Court notes that the applicants have been the persons wanted by the Tajik and Uzbek authorities on charges of religious and/or political extremism and, therefore, falling within the vulnerable category previously identified by the Court and facing a heightened level of risk of treatment contrary to Article 3 of the Convention (see

K.I.,

and

Mamazhonov,

both cited above). The Russian authorities authorising and effecting their removals to their countries of origin have failed to dispel, with reference to relevant and convincing proof, the applicants’ allegations concerning the risks they face in the destination countries. That failure to adequately assess the existing risks stemming from the general situation, the applicants’ belonging to a vulnerable group, as well as from their individual circumstances, is in stark defiance of the principles elucidated in the Court’s case-law (see

Khasanov and Rakhmanov,

cited above, §§ 102-16).

12.

Given the failure of the domestic authorities to adequately assess the above-mentioned risk of ill-treatment, the Court finds itself compelled to examine independently whether or not the applicants are exposed to such a risk in the event of their removal to their countries of origin.

13.

The Court reiterates that previously it had consistently concluded that the removal of an applicant charged with religiously and politically motivated crimes in Uzbekistan and in Tajikistan exposes that applicant to a real risk of ill-treatment in the country of origin (see e.g.

Mamazhonov

, cited above;

Kholmurodov v. Russia

, no. 58923/14, 1 March 2016;

K.I.

, cited above;

T.M. and Others v. Russia

, [Committee], no. 31189/15, 7 November 2017; and

B.U. and Others v. Russia

, nos. 59609/17, 74677/17, 76379/17, 22 January 2019).

14.

Nothing in the present cases or the relevant material from independent international sources provides at this moment a sufficient basis for a conclusion that the persons prosecuted for religiously and politically motivated crimes no longer run such a risk.

15.

Accordingly, there has been a violation of the applicants’ rights under Article

3 of the Convention.

ALLEGED breach OF ARTICLE 34 of the Convention

16.

The applicants in the cases

I.M. v. Russia

, application no. 340/18, and

M.Z. v. Russia

, application no. 6646/18, complained that their removal to the destination countries despite the interim measures indicated by the Court under Rule 39 of the Rules of Court has breached Article 34 of the Convention.

17.

The Court notes that on various dates (see the appended table) it was indicated to the Russian Government that the applicants should not be removed to the destination countries for the duration of the proceedings before the Court. Despite indication of such measures the applicants were forcefully removed to the destination countries by the Russian authorities.

18.

Having examined all the material submitted to it and the case-law on the subject, the Court considers that the Russian authorities failed to comply with the interim measures indicated to them under Rule 39 of the Rules of Court and, therefore, interfered with the right of the individual petition under Article 34 of the Convention.

19.

Accordingly, there has been a violation of the applicants’ rights under Article 34 of the Convention in the cases

I.M. v. Russia

, no. 340/18, and

M.Z. v.

Russia

, no. 6646/18.

REMAINING COMPLAINTS

20.

The applicants in the cases

I.M. v. Russia

, application no. 340/18 and

M.Z. v. Russia

, application no. 6646/18, also raised complaints under Article

13 of the Convention. The Court has examined the applications and considers that, in the light of all the material in its possession and in so far as the matters complained of are within its competence, these complaints either do not meet the admissibility criteria set out in Articles

34 and

35 of the Convention or do not disclose any appearance of a violation of the rights and freedoms enshrined in the Convention or the Protocols thereto.

21.

It follows that this part of the applications must be rejected in accordance with Article

35

§

4 of the Convention.

APPLICATION OF ARTICLE

41 OF THE CONVENTION

22.

Regard being had to the documents in its possession and to its case

‑

law (see, in particular,

O.O. v. Russia,

no. 36321/16, § 69, 21 May 2019, and

Rakhimov v. Russia,

no. 50552/13, § 156, 10 July 2014), the Court considers it reasonable to award the sums indicated in the appended table and dismisses the remainder of the applicants’ claims for just satisfaction.

FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY,

Decides

to join the applications;

Holds

that it has jurisdiction to deal with the applicants’ complaints as they relate to the facts that took place before 16 September 2022;

Declares

the complaints concerning the risk of torture in case of removal to the destination countries admissible, and the remainder of applications nos. 340/18 and 6646/18 inadmissible;

Holds

that that there has been a violation of the applicants’ rights under Article 3 of the Convention;

Holds

that Russia has failed to comply with its obligations under Article

34 of the Convention in respect

of the applicants in the cases

I.M. v.

Russia

, application no.

340/18, and

M.Z. v. Russia

, application no.

6646/18;

Holds

(a)

that the respondent State is to pay the applicants, within three months, the amounts indicated in the appended table, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement;

(b)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points;

Dismisses

the remainder of the applicants’ claims for just satisfaction.

Done in English, and notified in writing on 10 July 2025, pursuant to Rule

77

§§

2 and

3 of the Rules of Court.

Viktoriya Maradudina

Diana Kovatcheva

Acting Deputy Registrar

President

APPENDIX

List of applications raising complaints under Article 3 of the Convention

(risk of torture in case of removal to the destination country)

No.

Application no.

Date of introduction

Applicant’s name

Year of birth

Representative’s name and location

Final removal decision (expulsion or extradition)

Destination country

Nature of the risk

Other relevant information

Relevant case

‑

law

Other complaints under well

‑

established case-law

Amount awarded for pecuniary and non-pecuniary damage and costs and expenses per applicant

(in euros)

[1]

340/18

04/01/2017

I.M.

1990

Trenina Daria Vladimirovna

Moscow

Internal Affairs Department of Tambov Region, 15/12/2017

Tajikistan

Religious persecution

On 04/01/2018 the Court granted the interim measure request from the applicant under Rule 39 of the Rules of Court, seeking to prevent his removal. In February 2018 the applicant appealed against the deportation decision, but proceedings were adjourned in view of the interim measure indicated by the Court. On 02/08/2018 the applicant was removed to Tajikistan by Russian law-enforcement agents in breach of the interim measure. On 05/10/2018 the applicant was convicted in Tajikistan and sentenced to 8 years’ imprisonment.

Khasanov and Rakhmanov v. Russia

[GC], nos. 28492/15 and 49975/15, 29 April 2022,

K.I. v. Russia

, no.

58182/14, 7

November 2017,

Mamazhonov v.

Russia

, no.

17239/13, 23

October 2014

Art. 34 - hindrance in the exercise of the right of individual petition – on account of the respondent State’s failure to comply with the interim measure indicated by the Court

20,000

6646/18

02/02/2018

M.Z.

1987

Trenina Daria Vladimirovna

Moscow

Provoberezhniy District Court of Lipetsk, 05/03/2018

Tajikistan

Religious persecution

On 05/02/2018 the Court granted the interim measure request from the applicant under Rule 39 of the Rules of Court, seeking to prevent his removal.

On 06/02/2018 the applicant was deported to Tajikistan by Russian law-enforcement agents in breach of the interim measure.

On 09/02/2018 police airport unit by an official letter informed the applicant’s representative that they had no information about the interim measure on the day of deportation.

On 18/04/2018 the applicant was convicted in Tajikistan and sentenced to 8 years’ imprisonment.

Khasanov and Rakhmanov v. Russia

[GC], nos. 28492/15 and 49975/15, 29 April 2022,

K.I. v. Russia

, no.

58182/14, 7

November 2017,

Mamazhonov v.

Russia

, no.

17239/13, 23

October 2014

Art. 34 - hindrance in the exercise of the right of individual petition – on account of the respondent State’s failure to comply with the interim measure indicated by the Court

20,000

25969/21

05/07/2021

S.M.

1991

Trenina Daria Vladimirovna

Moscow

Moscow Regional Court, 10/06/2021

Tajikistan

Religious persecution

Removed to Tajikistan on 31/05/2022 despite the interim measure indicated on 08/06/2021.

Khasanov and Rakhmanov v. Russia

[GC], nos. 28492/15 and 49975/15, 29 April 2022;

K.I. v. Russia

, no.

58182/14, 7

November 2017;

Mamazhonov v.

Russia

, no.

17239/13, 23

October 2014

20,000

27939/21

03/06/2021

M.M.

1974

Zharinov Kirill

Moscow

Kirovskiy District Court of Yekaterinburg, 24/05/2021

Uzbekistan

Religious persecution

On 27/05/2021 before the removal decision entered into force the applicant was transferred to Uzbekistan. According to his account the removal happened by force and against his will. According to the authorities he was removed at his own request (the tickets were bought by the unknown persons in Uzbekistan and the flight had only 2 passengers on board).

The applicant currently serves his sentence in Uzbekistan. On 06/03/2024 he confirmed his wish to pursue the proceedings despite certain previous statements to the contrary (allegedly made under pressure from the Uzbek authorities).

Khasanov and Rakhmanov v. Russia

[GC], nos. 28492/15 and 49975/15, 29 April 2022,

Mamazhonov v.

Russia

, no.

17239/13, 23

October 2014

20,000

52017/21

25/10/2021

R.B.

1969

Zharinov Kirill

Moscow

Moscow Regional Court, 02/11/2021

Tajikistan

Religious and political persecution

Removed to Tajikistan on 31/05/2022 despite the interim measure indicated on 02/11/2021.

Khasanov and Rakhmanov v. Russia

[GC], nos. 28492/15 and 49975/15, 29 April 2022;

K.I. v. Russia

, no.

58182/14, 7

November 2017;

Mamazhonov v.

Russia

, no.

17239/13, 23

October 2014

20,000

[1]

Plus any tax that may be chargeable to the applicants.