3r-203/14 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: L. Popova dosarul nr. 3r-203/14 DECIZIE 08 octombrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî, Ion Corolevschi examinând recursul declarat de către Aliona Student, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Alionei Student împotriva Cancelariei de Stat cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 28 august 2014, prin care a fost restituită cererea de chemare în judecată depusă de către Aliona Student, c o n s t a t ă: La 10 iulie 2014, Aliona Student a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Cancelariei de Stat cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că prin ordinul pârâtului nr. 185-A din 15 mai 2014 i-a fost aplicată sancţiunea disciplinară – mustrare aspră în temeiul art. 57 lit. h) din Legea nr. 158-XVI din 04 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public şi art. 4 alin. (2) din Legea nr. 25 din 22 februarie 2008 privind Codul de conduită a funcţionarului public. Menţionează că nu este de acord cu ordinul menţionat, deoarece în ordin nu au fost indicate temeiurile de fapt şi de drept ale aplicării sancţiunii disciplinare, fapt ce contravine pct. 65 subpct.

1) din Regulamentul cu privire la comisia de disciplină, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 201 din 11 martie 2009. Susţine că ordinul pârâtului nr. 185-A din 15 mai 2014 nu a fost semnat de către secretarul general al Guvernului RM, fiind aplicată ştampila Secţiei documentare a Cancelariei de Stat, fapt ce contravine pct. 28 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea Cancelariei de Stat, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 657 din 06 noiembrie 2009. Afirmă că sancţiunea disciplinară a fost aplicată cu încălcarea cadrului normativ, care vizează examinarea abaterilor disciplinare şi sancţionarea funcţionarilor publici şi, anume, a art. 59 din Legea cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public şi a prevederilor Regulamentului cu privire la comisia de disciplină.

Invocă că orice persoană care consideră că prin fapta unui funcţionar public a fost comisă o abatere disciplinară poate sesiza comisia de disciplină, însă sesizarea respectivă nu a fost examinată de comisia de disciplină constituită în cadrul autorităţii, unde funcţionarul îşi desfăşoară activitatea. Mai invocă că la individualizarea sancţiunii disciplinare, comisia de disciplină este obligată să ţină cont de mai multe circumstanţe, printre care: cauzele care au determinat săvârşirea abaterii disciplinare, împrejurările în care aceasta a fost săvârşită, gradul de vinovăţie, etc. În acest sens, pînă la expunerea comisiei de disciplină, fapta sesizată ca fiind abatere disciplinară, precum şi comportamentul funcţionarului public cercetat sunt examinate obligatoriu în cadrul unei anchete de serviciu, ceea ce nu a avut loc.

Menţionează că cercetarea prealabilă a faptelor sesizate ca abateri disciplinare de către comisia de disciplină nu a avut loc, ceea ce contravine art. 59 alin. (3) din Legea cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public şi pct. pct. 24, 26 şi 27 din Regulamentul cu privire la comisia de disciplină. În afară de aceasta, nu i-a fost prezentat nici un act (proces-verbal), care ar adeveri respectarea procedurii de cercetare prealabilă de către comisia de disciplină. Susţine că ea nu a fost anunţată de către secretarul comisiei de disciplină asupra locului, datei şi orei şedinţelor comisiei de disciplină, precum şi nu i-a fost eliberată o copie a raportului privind ancheta de serviciu, fapt ce contravine pct. pct. 44 şi 45 din Regulamentul menţionat.

Afirmă că nu a fost desfăşurată ancheta de serviciu reglementată de prevederile pct. pct. 37 şi 38 din Regulamentul cu privire la comisia de disciplină, nu a fost prezentă şi nu a fost solicitată prezenţa sa personală în faţa comisiei de disciplină sau prin intermediul unui reprezentant. Totodată, i-a fost încălcat dreptul de a depune explicaţii şi de a prezenta argumente şi probe, ce ar dovedi nevinovăţia sa, fapt ce contravine prevederilor pct. 46 din Regulamentul menţionat. De asemenea, comisia de disciplină nu i-a cerut o explicaţie scrisă privind fapta comisă, fapt ce contravine art. 59 alin. (6) din Legea cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public şi pct. 47 din Regulamentul menţionat.

Reţine că ea nu a fost audiată la şedinţa comisiei de disciplină, fapt ce contravine pct. 48 din Regulamentul menţionat. Invocă că în legătură cu aplicarea sancţiunii, ea a fost privată de dreptul de a primi premiile cuvenite. Consideră că în afară de prejudiciu material, i-a fost cauzat şi prejudiciu moral considerabil, exprimat prin suferinţe psiho-emoţionale, demoralizare şi dezechilibrare în activitatea sa. Prin urmare, solicită anularea ordinului Cancelariei de Stat nr. 185-A din 15 mai 2014. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 28 august 2014 a fost restituită cererea de chemare în judecată depusă de către Aliona Student. La 12 septembrie 2014, în termenul prevăzut de lege, Aliona Student a declarat recurs împotriva încheierii primei instanţe, solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii primei instanţe şi restituirea pricinii spre rejudecare în primă instanţă, la Curtea de Apel Chişinău.

Recurenta Aliona Student, în motivarea recursului, a indicat că nu este de acord cu încheierea primei instanţe, deoarece prima instanţă nu a ţinut cont de prevederile art. 11 din Legea contenciosului administrativ. Menţionează că în încheierea contestată prima instanţă, contrar art. 170 alin. (2) CPC, nu a indicat unde trebuie să se adreseze, dacă pricina nu este de competenţa instanţei respective, sau modalitatea de înlăturare a circumstanţelor ce împiedică intentarea procesului. În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet de 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea încheierii primei instanţe din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea. În conformitate cu art. 170 alin. (1) lit. b) CPC, judecătorul restituie cererea de chemare în judecată dacă instanţa nu este competentă să judece pricina. Din materialele dosarului rezultă că Aliona Student a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Cancelariei de Stat, solicitând anularea ordinului nr. nr. 185-A din 15 mai 2014 cu privire la sancţionarea disciplinară.

La caz, se reţine că prin Legea pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă al Republicii Moldova nr. 155 din 05 iulie 2012, în vigoare de la 30 noiembrie 2012, a fost exclusă competenţa curţilor de apel de a judeca pricinile civile în primă instanţă. În conformitate cu art. 33 alin. (1) şi art. 331 CPC, instanţele judecătoreşti judecă toate pricinile civile cu participarea persoanelor fizice, persoanelor juridice şi autorităţilor publice privind apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime încălcate sau contestate, pricini pentru care legea nu prevede competenţa altor organe. Judecătoriile examinează şi soluţionează în fond toate pricinile civile, dacă legea nu prevede altfel.

Având în vedere că Codul de procedură civilă, modificat şi completat prin Legea nr. 155 din 05 iulie 2012, nu prevede competenţa curţilor de apel de a judeca pricinile civile în primă instanţă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că prima instanţă temeinic şi legal a restituit cererea de chemare în judecată depusă de către Aliona Student şi corect a explicat acesteia că urmează să se adreseze cu această cerere în instanţa de la sediul pârâtului, iar argumentele invocate de către recurentă în acest sens nu pot fi reţinute ca întemeiate. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că încheierea primei instanţe este întemeiată şi legală, iar argumentele invocate de către recurentă sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine încheierii primei instanţe.

În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se respinge recursul declarat de către Aliona Student. Se menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 28 august 2014 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Alionei Student împotriva Cancelariei de Stat cu privire la contestarea actului administrativ. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Iulia Sîrcu judecătorul Judecătorii Valentina Clevadî Ion Corolevschi