3ra-1468/15 — Contestarea actului administrativ

dosarul nr. 3ra-1468/15 prima instanță: S. Vîșcu instanța de apel: V. Pruteanu, L. Popova, A. Gavriliţa ÎNCHEIERE 25 noiembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție în componența: Președintele completului, judecătorul Ion Corolevschi Judecătorii Ion Druță, Liliana Catan examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Aliona Roșca, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Aliona Roșca împotriva Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 13 mai 2015, prin care a fost respins apelul declarat de Aliona Roșca şi menținută hotărârea Judecătoriei Centru, municipiul Chișinău din 09 decembrie 2014, prin care acțiunea a fost respinsă ca nefondată, c o n s t a t ă: La 05 martie 2014, Aliona Roșca a depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii, reclamanta a indicat că la 05 noiembrie 2013 a sesizat Consiliul Superior al Magistraturii referitor la acțiunile judecătorului Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău, Mihail Diaconu, care constituie abateri disciplinare. Prin răspunsul președintelui-interimar al Consiliului Superior al Magistraturii din 18 mai 2013 i s-a comunicat că nu există temei pentru implicarea consiliului în problemele abordate în petiție. La 10 ianuarie 2014, reclamanta a adresat pârâtului o cerere prealabilă, prin care a contestat refuzul de a examina efectiv petiția nr. 2251 p/m din 05 noiembrie 2013, de a adopta o hotărâre în privința petiției şi de a intenta procedură disciplinară cu privire la acțiunile judecătorului Mihail Diaconu.

Menționează că de fapt cererea prealabilă constituie o nouă petiție, deoarece prin aceasta a solicitat Consiliului Superior al Magistraturii să investigheze şi să ia atitudinea de rigoare față de noile fapte ilegale ale judecătorului. Prin răspunsul nr. 66m din 04 februarie 2014, contestațiile au fost respinse.

Invocă reclamanta că pentru respectarea garanțiilor unui proces echitabil, Consiliul Superior al Magistraturii trebuia să respecte obligatoriu etapele consecutive ale procedurii de examinare a petițiilor, prevăzute de Legea nr. 947 din 19 iulie 1996 1 cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii şi Regulamentul cu privire la organizarea, competența şi modul de funcționare a Inspecției judiciare, aprobat prin hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 89/4 din 29 ianuarie 2013, însă, aceste prevederi nu au fost respectate în mod corespunzător, fapt prin care au fost încălcate garanțiile unui proces echitabil şi reprezintă, în mod implicit, un refuz de a examina efectiv petiția şi de a adopta o hotărâre în privința acesteia.

Or, petiția nr. 66m din 10 ianuarie 2014 cu privire la noile fapte ilegale ale judecătorului Mihail Diaconu nu a fost transmisă spre examinare și, respectiv, nu a fost examinată inițial de Inspecția judiciară; Inspecția Judiciară nu a întocmit acte scrise și argumentate de examinare a petițiilor nr. 2251 p/m din 05 noiembrie 2013 și nr. 66m din 10 ianuarie 2014. Afirmă că dacă răspunsul nr. 2251 p/m din 05 decembrie 2013 ar fi interpretat ca fiind și act al Inspecției judiciare, pentru că a fost întocmit de inspectorul-judecător Valentin Verejan, acest act nu poate fi considerat o examinare efectivă prealabilă a petiției. Or, în acest act lipsesc aprecierile Inspecției judiciare cu privire la faptele judecătorului Mihail Diaconu, în acest act nu sunt trimiteri la legislația aplicabilă și lipsesc motivele care să argumenteze concluzia de lipsă a abaterilor disciplinare sau de etică din partea judecătorului vizat în petiție.

Consideră că concluzia privind lipsa abaterilor disciplinare și de etică în faptele judecătorului este falsă, ilegală și contrară poziției Inspecției judiciare în cadrul examinării altor petiții. În acest sens, este relevantă hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 135/6 din 12 februarie 2013 cu privire la nota informativă a Inspecției judiciare pe marginea petiției Nataliei Pavel la acțiunile judecătorului Elena Cojocari. La fel, menționează că Consiliul Superior al Magistraturii nu a inclus examinarea petiției nr. 2251 p/m din 05 noiembrie 2013, petiției nr. 66m din 10 ianuarie 2014 și materialele acumulate în agenda niciunei ședințe și nu s-a pronunțat pe marginea petițiilor prin hotărâre scrisă, motivată, cu respectarea condițiilor de competență.

Remarcă reclamanta că răspunsurile președintelui-interimar al Consiliului Superior al Magistraturii nr. 2251 p/m din 05 decembrie 2013 şi nr. 66m din 04 februarie 2014, nu constituie o examinare efectivă a petițiilor sale, deoarece nu au fost respectate procedurile de examinare a petițiilor şi respectiv, nu sunt decât opinia unui singur membru al consiliului, dar nu opinia Consiliului Superior al Magistraturii în calitate de organ colegial, sunt formale, ne fiind indicate circumstanțele şi analizele pe care este bazată concluzia, contrare circumstanțelor cauzei, prevederilor legii şi practicii Consiliului Superior al Magistraturii. Totodată, menționează că circumstanțele descrise în petiții se referă la faptul că la 25 iunie 2013, a depus la Judecătoria Buiucani, mun.

Chişinău, în procedura contenciosului administrativ, împotriva Consiliului Superior al Magistraturii, cerere de chemare în judecată privind considerarea ilegală a refuzului şi obligarea remiterii actelor, care a fost depusă în două exemplare, unul pentru instanță, iar altul pentru pârât. A anexat copii de pe petițiile sale și de pe actele semnate de președintele și membrii Consiliului Superior al Magistraturii, copii pe care le-a certificat sub proprie semnătură. A indicat că actele anexate au fost depuse într-un sigur exemplar pentru că pârâtul era deja în posesia lor. 2 Astfel, prin încheierea din 01 iulie 2013, judecătorul nu a dat curs cererii de chemare în judecată, fiindu-i acordat termen pentru prezentarea înscrisurilor anexate autentificate în modul stabilit de lege şi pentru prezentarea suplimentară a copiei buletinului de identitate şi a unui set de anexe pentru pârât.

Ulterior, prin cererea din 19 iulie 2013, a solicitat instanței de judecată punerea pe rol a cererii, deoarece obligația de a depune, pentru a fi înmânate pârâtului, copii suplimentare de pe petițiile înregistrate în prealabil la pârât şi de pe actele emise de pârât, este contrară art. 167 alin. (1) lit. a) Cod procedural civil. Legea nu interzice reclamantului care depune cererea de chemare în judecată să certifice sub semnătură şi responsabilitate proprie veridicitatea actelor anexate, nici nu impune o anumită modalitate de certificare, precum și, nici Legea contenciosului administrativ, nici Codul de procedură civilă nu obligă reclamantul să depună alăturat la cererea de chemare în judecată copia buletinului de identitate.

Însă, prin încheierea din 29 iulie 2013 judecătorul a restituit cererea pe motivul neînlăturării neajunsurilor indicate în încheierea din 01 iulie 2013. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 septembrie 2013 a fost admisă cererea de recurs şi au fost casate încheierile judecătorului Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 01 iulie 2013 şi 29 iulie 2013, cu restituirea pricinii în aceiași instanță pentru examinare în fond. Indică reclamanta că ulterior, la revenirea dosarului în prima instanță pentru examinare în fond, prin încheierea din 31 octombrie 2013, judecătorul a dispus încetarea procesului, însă prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 decembrie 2013 încheierea dată a fost casată.

Reține că la emiterea încheierii, judecătorul conștient a încălcat legea, enunțurile şi concluziile instanței sunt false, iar soluția procedurală este ilegală. Mai mult, încheierea de încetare a procesului, analizată în ansamblu cu precedentele încheieri, atestă indubitabil voința, intenția şi rea-credința judecătorului în interzicerea de a avea acces la instanța de judecată. Astfel, susține reclamanta că a invocat faptul că acțiunile judecătorului constituie abateri disciplinare prevăzute de art. 22 alin. (1) lit. b), f1) și h) din Legea nr. 544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului.

Prin urmare, consideră că concluzia președintelui-interimar al Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la ne depistarea nici unei abateri disciplinare sau de etică în faptele judecătorului Mihail Diaconu este contrară competenței acestuia, or, emiterea hotărârii cu privire la petiție ține de competența Consiliului Superior al Magistraturii, care este un organ colegial. Concluzia președintelui-interimar al Consiliului Superior al Magistraturii este contrară circumstanțelor cauzei, contrară legii și practicii consiliului și nu constituie altceva decât un arbitrariu și o favorizare a judecătorului vizat în petiție, precum și o discriminare a reclamantei. Solicită reclamanta Aliona Roșca, prin cererea de chemare în judecată şi cererea de concretizare a cerințelor (f.d.

109-110), de a considera ilegale și nule răspunsul CSM şi al Inspecției judiciare nr. 2251 p/m din 05 decembrie 2013 şi răspunsul CSM nr. 66m, nr. 173 m/i din 04 februarie 2014 prin care s-a refuzat examinarea efectivă a petițiilor nr. 2251 p/m din 05 noiembrie 2013 şi nr. 66m din 10 ianuarie 2014 privind faptele judecătorului Mihail Diaconu din Judecătoria Buiucani, mun. Chişinău, care pot să constituie abateri disciplinare; obligarea CSM şi a 3 organelor competente din subordinea sa să efectueze o nouă examinare a petițiilor nr. 2251 p/m din 05 noiembrie 2013 şi nr. 66m din 10 ianuarie 2014 privind faptele judecătorului Mihail Diaconu din Judecătoria Buiucani, mun. Chişinău, care pot să constituie abateri disciplinare, potrivit procedurii în vigoare în momentul noii examinări.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 09 decembrie 2014 acțiunea a fost respinsă ca nefondată. Prin decizia Curţii de Apel Chișinău din 13 mai 2015 a fost respins apelul declarat de Aliona Roșca şi menținută hotărârea primei instanțe. La 16 septembrie 2015, în termenul prevăzut de lege, Aliona Roșca a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, cerând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătorești și emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii. În motivarea recursului a indicat că decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe sunt nemotivate. Susține că instanțele de judecată nu au apreciat nici un fel de probe, nu au făcut o verificare proprie a circumstanțelor cauzei și a argumentelor reclamantei.

Toate afirmațiile făcute de instanțe sunt declarative și abstracte, lipsind raționamentele și motivele care au stat la baza soluției. Invocă că dispozițiile judecătorești sunt pronunțate cu încălcarea normelor de drept material la motivarea nulității actelor administrative contestate. Totodată, susține că instanțele de judecată nu au aplicat în nici un fel legea, iar toate trimiterile la lege nu sunt decât citate abstracte și declarative, lipsind analiza și încadrarea juridică a circumstanțelor cauzei. Astfel, consideră că instanțele au refuzat să verifice legalitatea actelor administrative contestate, să constate ilegalitatea acestora și să aplice efectul nulității lor potrivit art. 26 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ.

La 25 septembrie 2015, în adresa intimatului a fost expediată copia recursului declarat de Aliona Roșca cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței. La 01 octombrie 2015, Consiliul Superior al Magistraturii a depus referință solicitând respingerea recursului ca inadmisibil. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile şi alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care 4 instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăților fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Aliona Roșca nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție menționează şi faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Astfel, din considerentele menționate şi având în vedere faptul că atât instanța de apel, cât şi prima instanță au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, aplicând corespunzător normele de drept material şi respectând normele de drept procedural, iar argumentele invocate în cererea de recurs poartă un caracter declarativ și nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul Alionei Roșca ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție, d i s p u n e: Recursul declarat de către Aliona Roșca se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Președintele completului, Ion Corolevschi judecătorul Judecătorii Ion Druță Liliana Catan 5