3rh-5/20 — contestarea actului administrativ.

Dosarul nr. 3rh-5/20 Prima instanță: Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău: (jud.: O. Sternioală) Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău: (jud. N. Budăi, A. Gavrilița, I. Muruianu) Instanța de recurs: Curtea Supremă de Justiție: (jud. V. Doagă, A. Cobăneanu, Sv. Moldovan, M. Ghervas, V. Macinskaia) Î N C H E I E R E 12 februarie 2020 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție în componentă: Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva judecătorii Maria Ghervas Nina Vascan Nicolae Craiu Sveatoslav Moldovan examinând cererea de revizuire depusă de Postovanu Svetlana, în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Postovanu Svetlana împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ și a deciziei Colegiului disciplinar al executorilor judecătorești, împotriva deciziei din 24 decembrie 2014 a Curții Supreme de Justiție, prin care s-a admis recursul depus de Ministerul Justiției al Republicii Moldova, s-a casat decizia din 20 martie 2014 a Curții de Apel Chișinău și hotărârea din 22 octombrie 2013 a Judecătoriei Buiucani, mun.

Chișinău și s-a pronunțat o hotărâre nouă de respingere a acțiunii ca neîntemeiată c o n s t a t ă: La 08 mai 2013 Postovanu Svetlana a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției cu privire la contestarea actului administrativ și a deciziei Colegiului disciplinar al executorilor judecătorești. În motivarea acțiunii a indicat că la 21 martie 2013 Colegiul disciplinar al executorilor judecătorești a pronunțat dispozitivul deciziei, prin care pentru încălcarea gravă a obligațiilor profesionale stabilite de lege, săvârșirea unor fapte care aduc atingere onoarei, probității profesionale ori bunelor moravuri și încălcarea gravă a Codului deontologic prevăzute la art. 21 lit. b1), c) și f) din Legea privind executorii judecătorești nr. 113 din 17 iunie 2010, i s-a aplicat sancțiune disciplinară sub formă de retragere a licenței.

Prin ordinul nr. 175 din 25 aprilie 2013 al Ministerului Justiției, a fost încetată activitatea ei în calitatea de executor judecătoresc în legătură cu retragerea licenței seria LE nr. 104, teritoriul de activitate raionul Drochia și radierea din Registrul executorilor judecătorești. 1 Consideră Postovanu Svetlana că ordinul Ministerului Justiției nr. 175 din 25 aprilie 2013 este ilegal și urmează a fi anulat, din următoarele considerente.

La 13 iunie 2012 a fost intentată procedura de executare nr. 104-362/2012, întru executarea documentului executoriu nr. 2p/o-31/12 din 05 martie 2012 eliberat de Judecătoria Economică de Circumscripție, prin care, în scopul stingerii datoriei formate în baza contractelor de credit nr. 02/143 din 29 martie 2005, nr. 8 din 13 mai 2004, nr. 38 din 16 decembrie 2005 și nr. 14 din 05 octombrie 2007, s-a încasat din contul debitorului Întreprinderea de Stat „Combinatul de Produse Alimentare din Bălți” în beneficiul Băncii Comerciale „Moldindconbank” societate pe acțiuni suma de 7995124,34 de lei cu titlu de datorie și 25000 de lei cheltuieli de judecată. Conform demersului înaintat de Banca Comercială „Moldindconbank” societate pe acțiuni din 16 septembrie 2012, pentru data de 17 octombrie 2012 a fost anunțată vânzarea la licitație publică a bunurilor sechestrate.

Anunțul de vânzare la licitație a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 205-207 din 28 septembrie 2012, însă licitația nu a avut loc din cauza absenței participanților. Examinând demersul înaintat de creditorul Banca Comercială „Moldindconbank” societate pe acțiuni, (întru executarea documentului executoriu nr. 2p/o-31/12 din 05 martie 2012 eliberat de Judecătoria Economică de Circumscripție), prin încheierea din 22 octombrie 2012 a transmis Băncii Comerciale „Moldindconbank” societate pe acțiuni bunurile ce aparțin debitorului Întreprinderea de Stat „Combinatul de Produse Alimentare din Bălți”. La executarea documentului executoriu nr. 2p/o-31/12 din 05 martie 2012 eliberat de Judecătoria Economică de Circumscripție a respectat prevederile Codului de executare.

Inițial, în baza documentului executoriu și încheierii de încasarea a cheltuielilor de executare, bunurile au fost transmise lichidatorului Țurcan Laura, despre care fapt a fost informat creditorul. Ulterior, a fost aplicat sechestru asupra bunurilor debitorului și anunțată licitația, care nu a avut loc din cauza absenței participanților. După ce au fost respectate toate cerințele legale, prin încheierea din 22 octombrie 2012 bunurile au fost transmise Băncii Comerciale „Moldindconbank” societate pe acțiuni întru stingerea datoriei. Consideră că nu a comis ilegalități ce ar constitui temei pentru retragerea licenței. În procedura de executare acțiunile sale nu au fost contestate de nicio persoană interesată și nici de administratorul procesului de insolvabilitate.

Cu atât mai mult, Banca Comercială „Moldindconbank” societate pe acțiuni până în prezent nu i-a achitat onorariul. Colegiul disciplinar al executorilor judecătorești la emiterea deciziei din 21 martie 2013, a încălcat procedura de tragere la răspundere disciplinară a executorului judecătoresc prevăzută la art. 23 din Legea privind executorii judecătorești nr. 113 din 17 iunie 2010 și Capitolul IV din Regulamentul de activitate al Colegiului disciplinar al executorilor judecătorești, aprobat prin ordinul Ministerului Justiției nr. 75 din 09 martie 2011, și anume solicitarea de intentare a procedurii disciplinare și materialele, care o însoțesc, nu i-au fost comunicate cu cel puțin 15 zile calendaristice înainte de examinare a cazului.

Secretatul Colegiului nu i-a asigurat accesul la toate documentele referitoare la caz, 2 nu i s-a permis în ședința Colegiului să prezinte apărarea cu diligență și nici nu i s-a permis pledarea în contradictoriu cu partea solicitantă. Conform art. 54 alin. (2) și (4) din Constituția Republicii Moldova, exercițiul drepturilor și libertăților nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internațional și sunt necesare în interesele securității naționale, integrității teritoriale, bunăstării economice a țării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă și infracțiunilor, protejării drepturilor, libertăților și demnității altor persoane, împiedicării divulgării informațiilor confidențiale sau garantării autorității și imparțialității justiției.

Restrângerea trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o și nu poate atinge existența dreptului sau a libertății. Din dispozițiile art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, rezultă că retragerea licenței pentru desfășurarea unei anumite activități constituie o ingerință în respectarea bunurilor (cauza Tre Traktörer Aktiebolag v. Sweden, cererea nr. 10873/84, hotărârea din 07 iulie 1989). Licența reprezintă un „bun” în sensul autonom al acestui concept, conținutul căruia a fost dezvăluit prin jurisprudența CEDO. Limitarea acestui drept fundamental trebuie să aibă loc în strictă conformitate cu legea. Conform art. 18 alin. (51) din Legea nr. 113 din 17 iunie 2010 privind executorii judecătorești, în cazul prevăzut la alin. (1) lit.c1), suspendarea din funcție se dispune din oficiu prin ordin al ministrului justiției.

Legea expres stabilește persoana împuternicită cu dreptul de a emite ordin de suspendare a activității executorului judecătoresc și anume, ministrul justiției, pe când ordinul a fost semnat de viceministrul justiției, care nu dispune de asemenea împuterniciri conform legislației în vigoare. Astfel, ordinul nr. 175 din 25 aprilie 2013 al Ministerului Justiției a fost emis cu încălcarea competenței. A cerut Postovanu Svetlana admiterea acțiunii, anularea ordinului nr. 175 din 25 aprilie 2013 al Ministerului Justiției cu privire la încetarea activității executorului judecătoresc și a deciziei din 21 martie 2013 a Colegiului disciplinar al executorilor judecătorești, prin care a fost sancționată disciplinar cu retragerea licenței de activitate de executor judecătoresc.

Prin hotărârea din 22 octombrie 2013 a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău, acțiunea a fost admisă. S-a anulat decizia din 21 martie 2013 a Colegiului disciplinar al executorilor judecătorești, prin care s-a retras licența de activitate a Svetlanei Postovanu de executor judecătoresc. S-a anulat ordinul nr. 175 din 25 aprilie 2013 al Ministerului Justiției, prin care s-a dispus încetarea activității Svetlanei Postovanu de executor judecătoresc. Prin decizia din 20 martie 2014 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul depus de Ministerul Justiției și s-a menținut hotărârea din 22 octombrie 2013 a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău. Prin decizia din 24 decembrie 2014 a Curții Supreme de Justiție, s-a admis recursul depus de Ministerul Justiției.

S-a casat decizia din 20 martie 2014 a Curții de Apel Chișinău și hotărârea din 22 3 octombrie 2013 a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău și s-a emis o hotărâre nouă de respingere a acțiunii ca neîntemeiată. Instanța de recurs a motivat soluția că executorul judecătoresc Postovanu Svetlana, în timpul exercitării atribuțiilor în sensul executării ordonanței din 05 martie 2012 a Judecătoriei Economice de Circumscripție, a admis încălcarea prevederilor art. 78 alin. (1) lit. d) din Codul de executare. Executorul judecătoresc nu a respectat prevederile art. 104 alin. (2) din Codul de executare, lipsind o parte din creditori, foști salariați ai Întreprinderii de Stat „Combinatul de Produse Alimentare Bălți”, de posibilitatea de a-și recupera salariile.

Nerespectarea prevederilor art. 104 alin. (2) din Codul de executare a avut drept consecință încălcarea prevederilor art. 145 alin. (2) lit. b) din Codul de executare, care stabilește că, în categoria întâi de creanțe sunt atribuite creanțele privind plățile ce decurg din raporturilor de muncă. Colegiul disciplinar al executorilor judecătorești just a stabilit în acțiunile executorului judecătoresc Postovanu Svetlana încălcarea gravă a legislației în vigoare. Sancțiunea aplicată Svetlanei Postovanu de către Colegiul disciplinar al executorilor judecătorești prin decizia din 21 martie 2013, este corectă și proporțională încălcărilor constatate. Codul deontologic al executorului judecătoresc, la art. 4 stabilește că, activitatea executorului judecătoresc este guvernată de principiile independenței profesionale, respectării legilor, probității, confidențialității, eficacității și perseverenței în exercitarea profesiei.

Principiul probității obligă executorul judecătoresc să îndeplinească corect și cinstit, atribuțiile profesionale care îi revin în temeiul legislației în vigoare. Circumstanțele expuse certifică legalitatea deciziei din 21 martie 2013 a Colegiului disciplinar al executorilor judecătorești și a ordinului nr. 175 din 25 aprilie 2013 al Ministerului Justiției. În contextul expus, a concluzionat instanța de recurs că pretențiile înaintate de Postovanu Svetlana privind anularea deciziei din 21 martie 2013 a Colegiului disciplinar al executorilor judecătorești și a ordinului nr. 175 din 25 aprilie 2013 al Ministerului Justiției, sunt neîntemeiate. La 31 martie 2015 Postovanu Svetlana, în temeiul art. 449 lit. b) din Codul de procedură civilă, a depus cerere de revizuire împotriva deciziei din 24 decembrie 2014 a Curții Supreme de Justiție.

Prin încheierea din 20 mai 2015 a Curții Supreme de Justiție, a fost respinsă ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de Postovanu Svetlana împotriva deciziei din 24 decembrie 2014 a Curții Supreme de Justiție. La 04 februarie 2016 Postovanu Svetlana în temeiul art. 449 lit. b) din Codul de procedură civilă, a depus cerere de revizuire împotriva deciziei din 24 decembrie 2014 a Curții Supreme de Justiție. Prin încheierea din 02 martie 2016 a Curții Supreme de Justiție, a fost respinsă ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de Postovanu Svetlana împotriva deciziei din 24 decembrie 2014 a Curții Supreme de Justiție. La 14 martie 2017 Postovanu Svetlana în temeiul art. 449 lit. h) din Codul de procedură civilă, a depus cerere de revizuire împotriva deciziei din 24 decembrie 2014 a Curții Supreme de Justiție.

4 Prin încheierea din 03 mai 2017 a Curții Supreme de Justiție, a fost respinsă ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de Postovanu Svetlana împotriva deciziei din 24 decembrie 2014 a Curții Supreme de Justiție. La 18 noiembrie 2019 Postovanu Svetlana în temeiul art. 449 lit. b) din Codul de procedură civilă, a depus cerere de revizuire împotriva deciziei din 24 decembrie 2014 a Curții Supreme de Justiție, solicitând admiterea acesteia, casarea deciziei instanței de recurs, cu menținerea deciziei din 20 martie 2014 a Curții de Apel Chișinău și a hotărârii din 22 octombrie 2013 a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău.

În motivarea cererii de revizuire Postovanu Svetlana, cu referire la prevederile art. 449 lit. b) din Codul de procedură civilă, a invocat că prima instanță nu s-a expus asupra argumentelor sale că ședința Colegiului disciplinar al executorilor judecătorești s-a desfășurat cu participarea a 8 membri, fapt ce contravine pct. 5 și pct. 7 din ordinul Ministerului Justiției nr. 75 din 09 martie 2011 cu privire la aprobarea Regulamentului de activitate al Colegiului disciplinar al executorilor judecătorești, și respectiv decizia din 21 martie 2013 Colegiului disciplinar al executorilor judecătorești este lovită de nulitate. Recursul împotriva deciziei din 20 martie 2014 a Curții de Apel Chișinău și a hotărârii din 22 octombrie 2013 a Judecătoriei Buiucani, mun.

Chișinău a fost depus de Ministerul Justiției peste orele de program ale Curții Supreme de Justiție. Termenul de tragere la răspundere disciplinară prevăzut de art. 211 din Legea privind executorii judecătorești nr. 113 din 17 iunie 2010, deja expirase, or, presupusele încălcări au avut loc la 22 octombrie 2012, iar recursul a fost depus la 24 decembrie 2014. La 10 decembrie 2019, în adresa Ministerului Justiției a fost expediată copia cererii de revizuire depusă de Postovanu Svetlana, cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței, însă intimatul nu și-a valorificat drept procedural respectiv. Prin Legea nr. 116 din data de 19 iulie 2018, a fost adoptat Codul administrativ al Republicii Moldova.

Conform art. 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul cod intră în vigoare la 01 aprilie 2019. Conform art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform prevederilor prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în contenciosul administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la intrarea în vigoare a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica corespunzător pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a încheierilor judecătorești. Din sensul normei de drept enunțate urmează că legiuitorul a optat pentru principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

Totodată, conform art. 195 din Codul administrativ, procedura acțiunii în contenciosul administrativ se desfășoară conform prevederilor prezentului cod. Suplimentar se aplică corespunzător prevederile Codului de procedura civilă, cu excepția art. 169–171. În conformitate cu art. 448 alin. (2) din Codul de procedură civilă, cererea de revizuire împotriva unei hotărâri care, fiind supusă căilor de atac, a fost menținută, modificată sau casată, emițându-se o nouă hotărâre, se soluționează de instanța care a menținut, a modificat hotărârea sau a emis o hotărâre nouă. 5 Se reține că prin decizia din 24 decembrie 2014 a Curții Supreme de Justiție, s-a admis recursul depus de Ministerul Justiției. S-a casat decizia din 20 martie 2014 și hotărârea din 22 octombrie 2013 a Judecătoriei Buiucani, mun.

Chișinău și s-a emis o hotărâre nouă de respingere a acțiunii ca neîntemeiată. Prin urmare, Curtea Supremă de Justiție este competentă de a examina cererea de revizuire depusă de Postovanu Svetlana împotriva deciziei din 24 decembrie 2014 a Curții Supreme de Justiție. Studiind materialele cauzei în raport cu argumentele invocate în cererea de revizuire, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ lărgit al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că cererea de revizuire urmează a fi respinsă ca fiind inadmisibilă, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 449 lit. b) din Codul de procedură civilă, revizuirea se declară în cazul în care au devenit cunoscute unele circumstanțe sau fapte esențiale ale cauzei care nu au fost și nu au putut fi cunoscute revizuentului, dacă acesta dovedește că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanțele și faptele esențiale în timpul judecării anterioare a cauzei.

În conformitate cu art. 450 lit. b) din Codul de procedură civilă, cererea de revizuire se depune în termen de 3 luni din ziua în care persoana interesată a luat cunoștință de circumstanțele sau faptele esențiale ale cauzei care nu i-au fost și nu puteau să-i fie cunoscute anterior, dar nu mai târziu de 5 ani de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, încheierii sau deciziei – în cazul prevăzut la art. 449 lit. b). Conform art. 451 alin. (1) și (4) din Codul de procedură civilă, cererea de revizuire se depune în scris de persoanele menționate la art. 447, indicându-se în mod obligatoriu temeiurile consemnate la art. 449 și anexându-se probele ce le confirmă. Nu se admite depunerea repetată a cererii de revizuire în aceleași temeiuri.

Potrivit art. 452 alin. (11) din Codul de procedură civilă, dacă examinarea cererii de revizuire este de competența Curții Supreme de Justiție sau a instanței de apel, ședințele se desfășoară fără înștiințarea participanților la proces. În conformitate 453 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă, după ce examinează cererea de revizuire, instanța emite încheierea de respingere a cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă. Se reține că în cazul când se invocă temeiul de revizuire – devenirea cunoscută a unor circumstanțe sau fapte esențiale ale cauzei care nu au fost și nu au putut fi cunoscute revizuentului, este important ca circumstanțele sau faptele să fi fost existente obiectiv până la data pronunțării hotărârii, să fie confirmate prin prezentarea unor probe concludente.

Esențial este ca revizuentul să nu fi știut anterior pronunțării hotărârii a cărei revizuire se cere despre aceste circumstanțe sau fapte și nici să nu fi avut posibilitatea de a le cunoaște. De asemenea, este absolut necesar ca circumstanțele și faptele respective să fie fundamentale și obligatorii pentru a justifica retractarea unei hotărâri judecătorești rămase irevocabile.

Nu poate fi reținut argumentul revizuentei Postovanu Svetlana că prima instanță nu s-a expus asupra argumentelor sale că ședința Colegiului disciplinar al executorilor 6 judecătorești s-a desfășurat cu participarea a 8 membri, fapt ce contravine pct. 5 și pct. 7 din ordinul Ministerul Justiției nr. 75 din 09 martie 2011 cu privire la aprobarea Regulamentului de activitate al Colegiului disciplinar al executorilor judecătorești, respectiv și decizia din 21 martie 2013 a Colegiului disciplinar al executorilor judecătorești este lovită de nulitate, or, acesta în sensul art. 449 lit. b) din Codul de procedură civilă nu poate constitui drept circumstanță nouă care ar permite redeschiderea procesului.

Cât privește, argumentul Svetlanei Postovanu că recursul împotriva deciziei din 20 martie 2014 a Curții de Apel Chișinău a fost depus de Ministerul Justiției peste orele de program ale Curții Supreme de Justiție, precum și că termenul de tragere la răspundere disciplinară prevăzut de art. 211 din Legea privind executorii judecătorești nr. 113 din 17 iunie 2010, deja expirase, or, presupusele încălcări au avut loc la 22 octombrie 2012, iar recursul a fost depus la 24 decembrie 2014, se reține următoarele. După cum s-a constatat în decizia din 24 decembrie 2014 a Curții Supreme de Justiție, recursul împotriva deciziei din 20 martie 2014 a Curții de Apel Chișinău a fost depus de Ministerul Justiției în termenul prevăzut de art. 434 din Codul de procedură civilă, și anume în termen de 2 luni de la data comunicării deciziei integrale a instanței de apel.

S-a stabilit că copia deciziei motivate din 20 martie 2014 a Curții de Apel Chișinău a fost expediată în adresa părților la proces, inclusiv Ministerului Justiției, la 07 aprilie 2014 (f.d. 84, vol. II) și recepționată de către recurent la 11 aprilie 2014 (f.d. 89, vol. II), fapt ce rezultă de pe ștampila de intrare a corespondenței a Ministerului Justiției înregistrată sub nr. 9585, iar recursul a fost depus la Curtea Supremă de Justiție la 10 iunie 2014, înregistrat sub nr. 03-2527 (f.d. 85-89, vol. II). Termenul de depunere a recursului în conformitate cu art. 111 și art. 434 din Codul de procedură civilă, a început să curgă la 11 aprilie 2014 și urma să expire la 11 iunie 2014 inclusiv. Ministerul Justiției a depus recursul la 10 iunie 2014, adică în termenul prevăzut de lege.

Ține de menționat, că anterior Postovanu Svetlana în cererile de revizuire din 31 martie 2015 și din 04 februarie 2016, a invocat aceleași temeiuri de revizuire a deciziei din 24 decembrie 2014 a instanței de recurs, în privința cărora Curtea Supremă de Justiție prin încheierile din 20 mai 2015 și din 02 martie 2016, s-a expus în modul corespunzător (f.d. 125-133, 176-179, 182-190, 234-237, vol. II). Prin urmare, argumentele invocate în cererea de revizuire sunt abuzive și nu constituie temei pentru revizuirea deciziei din 24 decembrie 2014 a Curții Supreme de Justiție, deoarece ele nu se încadrează în categoria circumstanțelor fundamentale și obligatorii care ar justifica revizuirea soluției pronunțate prin decizia respectivă.

Or, în esență argumentele expuse în prezenta cerere de revizuire se referă de fapt la dezacordul revizuentei Postovanu Svetlana cu soluția pronunțată de către instanța de recurs. Se accentuează că procedura de revizuire prevăzută la art. 449 – 453 din Codul de procedură civilă servește scopului înlăturării lacunelor și omisiunilor justiției care urmează a fi aplicate într-o manieră compatibilă cu prevederile art. 6§1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, fiind respectat principiul securității raporturilor juridice, care semnifică, potrivit jurisprudenței 7 degajate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului că, o soluție definitivă al oricărui litigiu nu urmează a fi rediscutată.

Excepție de la acest principiu poate fi doar cazul când reexaminarea este necesară în virtutea circumstanțelor fundamentale și obligatorii (speța de referință Brumărescu c. României, hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 28 octombrie 1999). Aceeași regulă a fost reiterată de Curtea de la Strasbourg în speța Roșca c. Moldovei, hotărârea din 22 martie 2005, definitivă din 22 iunie 2006, unde s-a subliniat expres că dreptul la un proces echitabil în fața unei instanțe de judecată independentă și imparțială, garantat de art. 6§1 din Convenție, urmează a fi interpretat prin prisma Preambulului Convenției, care enunța preeminență principiului supremației dreptului ca element al patrimoniului comun al statelor contractante.

Unul dintre elementele fundamentele a preeminenței este principiul securității raporturilor juridice, care înseamnă că o soluții definitivă al oricărui litigiu nu trebuie rediscutată. Totodată, principiul securității raporturilor juridice presupune respectul față de regula lucrului judecat. Astfel, securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului res judicata, adică caracterului irevocabil al hotărârilor judecătorești, care cere ca nici o parte să nu aibă dreptul să solicite revizuirea unei hotărâri irevocabile și obligatorii doar cu scopul de a obține o reexaminare și o nouă determinare a cauzei. Competența instanțelor ierarhic superioare de revizuire trebuie exercitată pentru a corecta erorile judiciare și omisiunile justiției, dar nu pentru a efectua o nouă examinare.

Revizuirea nu trebuie considerată un apel camuflat, iar simpla existență a două opinii diferite cu privire la aceeași chestiune nu este un temei de reexaminare. O abatere de la acest principiu este justificată doar atunci când este necesară, datorită unor circumstanțe esențiale și convingătoare (Josan vs. Moldova, nr. 37431/02, §25; Brumărescu vs. România, nr. 28342/95, §6; Ryabykh vs. Rusia, nr. 52854/99, §52).

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ lărgit al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție reține că o eventuală admitere a cererii de revizuire depusă de Postovanu Svetlana în lipsa unor circumstanțe fundamentale și obligatorii, ar însemna încălcarea principiului securității raporturilor juridice și a drepturilor celorlalte părți la un proces echitabil garantate de art. 6§1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

În susținerea opiniei enunțate, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție invocă și hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului speța Popov (2) c. Moldovei din 06 decembrie 2005, definitivă din 06 martie 2006. Din considerentele menționate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ lărgit al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Postovanu Svetlana împotriva deciziei din 24 decembrie 2014 a Curții Supreme de Justiție.

În conformitate cu art. 195, art. 230, art. 257 alin. (1) și (2) și art. 258 alin. (3) din Codul administrativ și art. 269-270 și art. 453 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ 8 lărgit al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție d i s p u n e: Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de Postovanu Svetlana împotriva deciziei din 24 decembrie 2014 a Curții Supreme de Justiție, în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Postovanu Svetlana împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ și a deciziei Colegiului disciplinar al executorilor judecătorești.

Încheierea nu se spune niciunei căi de atac. Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva judecătorii Maria Ghervas Nina Vascan Nicolae Craiu Sveatoslav Moldovan 9