3rh-100/14 — Privind anularea deciziei

Dosarul nr. 3rh-100/14 Instanţa de recurs: Curtea Supremă de Justiție (jud. Nicoale Clima, Svetlana Novac, Tatiana Vieru, Ion Corolevschi, Oleg Sternioală)

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE A REPUBLICII MOLDOVA

ÎNCHEIERE Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ 01 octombrie 2014 mun. Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, în componenţa: președinte, judecător Nicoale Clima judecători Svetlana Novac Tatiana Vieru Ion Corolevschi Oleg Sternioală examinând cererea de revizuire depusă de SA ”Banca de Finanţe şi Comerţ” împotriva deciziei din data de 16.04.2014 a Curții Supreme de Justiție adoptate în cauza civilă la cererea înaintată de SA ”Banca de Finanţe şi Comerţ” împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat privind anularea deciziei nr. 76 din 25.02.2013 c o n s t a t a t ă: La data de 23.04.2013, SA”Banca de Finanţe şi Comerţ” (în continuare SA”FinComBank”) a depus în instanța de judecată cerere împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat privind anularea deciziei nr.76 din data de 25.02.2013.

În motivarea acţiunii SA "FinComBank" a invocat că, a primit de la Inspectoratul Fiscal de Stat dispoziţia nr. 012012110806 din 08.11.2012 privind suspendarea operaţiunilor la conturile bancare ale contribuabilului SRL„Repost Com”, care a fost executată de către Bancă imediat şi necondiţionat, reieşind din cerinţele art.229 Cod Fiscal, care prevede măsuri speciale pentru asigurarea stingerii obligaţiei fiscale. Ulterior, Băncii i-a fost prezentată în original încheirea judecătoreasca nr. 3c/a- 126/12 din data de 14.12.2012 emisă de judecătoria Rîşcani, mun.Chișinău, privind suspendarea dispoziţiei IFS nr.012012110806 din 08.11.2012. Încheierea data era definitivă şi executorie.

Banca a executat prevederile încheirii date conform legislaţiei în vigoare în limitele indicate în aceasta de instanţa de judecată, respectind astfel prevederile art.16 CPC, conform căruia, actele judecătoreşti (hotărîri, încheieri, decizii, etc.) sunt obligatorii şi se execută pe întreg teritoriul RM. 1 Ulterior, SA „FinComBank” a fost supusă controlului fiscal tematic, privind respectarea legislaţiei referitor la deblocarea conturilor bancare ale „Repost-Com” SRL de către Direcţia Generală a Marilor Contribuabili a Inspectoratului Fiscal Principal de Stat. Prin decizia Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr.76 din 25.02.2013 s-a dispus aplicarea către ”FinComBank” SA şi încasarea la buget, conform prevederilor alin. (4), art. 253 din Codul Fiscal, a amenzii în mărime de 90 539 lei.

Ca urmare a controlului tematic privind respectarea legislaţiei, Inspectoratul Fiscal Principal de Stat a invocat încălcarea de către ”FinComBank ” SA a prevederilor alin. (8), art. 229 din Codul fiscal privind anularea dispoziţiei de suspendare a IFS în cazul înlăturării încălcării depistate sau în baza hotărîrii de judecată şi prevederilor art.27 Cod Executare privind executarea măsurilor de asigurare prin intermediul executorului judecătoresc. La data de 11.03.2013 ”FinComBank” SA a înaintat în adresa Inspectoratului Fiscal Principal de Stat o cerere prealabilă în temeiul prevederilor art. 14 din Legea contenciosului administrativ, prin care a solicitat anularea deciziei IFPS nr.76 din 25.02.2013.

La 15.04.2013 ”FinComBank” SA a recepţionat de la Inspectoratul Fiscal Principal de Stat decizia nr. 202 din 12.04.2013, prin care s-a decis de a respinge contestaţia declarată de către ”FinComBank” SA şi de a menţine în vigoare decizia Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr.76 din 25.02.2013. Consideră, SA”FinComBank”, decizia nr.76 din data de 25.02.2013 a Inspectoratului Fiscal Principal de Stat ilegală deoarece, art.229, alin.(8) Cod Fiscal, care se pretinde a fi încălcat de Bancă, prevede expres şi exhaustiv cazurile de anulare a dispoziţiei IFS de suspendare a operaţiunilor la conturile bancare, care sunt: lichidarea încălcărilor admise de contribuabil; satisfacerea de organul competent al contestaţiei contribuabilului; constituirea unei garanţii; decizia instanţei de judecată.

Atunci cînd, în primul rînd nu este vorba de anularea dispoziţiei IFS, privind anularea dispoziţiei în cauză, instanţa de contencios administrativ urmează să se expună, procesul de judecată este în curs de desfăşurare şi în al doilea rînd, Banca nu a deblocat contul contribuabilului din oficiu şi la propria iniţiativă, ci, dimpotrivă, a executat hotărîrea instanţei de judecată privind suspendarea dispoziţiei IFS. Indică Banca că, prin urmare dispoziţiile alin.(8), art.229 Cod Fiscal nu sunt aplicabile situaţiei date. Mai indică Banca că, art.27 Cod de Executare, prevede procedura de executare a măsurilor de asigurare aplicate de instanţa de judecată în temeiul prevederilor art.174 - 182 Codului de Procedură Civilă.

Suspendarea Dispoziţiei IFS este, de facto, o măsură de asigurare a procesului de contencios administrativ iniţiat, însă, totodată, această măsură este una diferită de măsurile de asigurare prevăzute de art.175 CPC, şi fiind reglementată de art.21 al Legii contenciosului administrativ, de drept, are calitatea de măsură de asigurare excepţională, atribuită în exclusivitate instanţelor de contencios administrativ. Nu este statuat expres delimitarea măsurilor de asigurare, fapt care cauzează interpretări diferite, dar suspendarea actului administrativ este o măsură excepţională şi se tratează excepţional de celelalte.

După cum rezultă din prevederile art.278 CPC, acţiunile în contencios administrativ se examinează conform prevederilor codului de procedură civilă cu excepţiile şi 2 completările stabilite de legislaţiei contenciosului administrativ şi prevederile p.47 Hotărîrii Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr.10 din 30.10.2009, instanţa de contencios administrativ este în drept să suspende actul administrativ sau să aplice măsuri de asigurare prevăzute de art.175 CPC. Astfel, indică Banca în cererea de chemare în judecată că, prevederile art.27 Cod de Executare nu pot fi atribuite situaţiei date. A mai indicat Banca în cererea de chemare în judecată că, Inspectoratul Fiscal pretinde comiterea unei abateri fiscale de către Bancă, însă omite determinarea abaterii care se incriminează Băncii, atunci cînd potrivit art.231 Cod Fiscal, temeiul tragerii la răspundere pentru încălcare fiscală este însăşi încălcarea fiscală.

În acelaşi timp, atît în art.229 cît în capitolul 15 Titlul V Cod Fiscal, tipurile de încălcări fiscale şi răspunderea pentru ele nu este prevăzută o astfel de încălcare fiscală precum - executarea hotărîrii instanţei judecătoreşti privind suspendarea dispoziţiei de suspendare a operaţiunilor la conturile bancare direct de către o instituţie financiară, dar nu prin intermediul executorului judecătoresc. Consideră Banca că, în acțiunile sale nu există încălcări fiscale şi în conformitate cu art.7 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, nimeni nu poate fi condamnat pentru o acţiune sau o omisiune, care în momentul săvîrşirii nu constituia infracţiune potrivit dreptului naţional sau internaţional.

Prin hotărârea din data de 23.09.2013 a judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău, menţinută prin decizia din data de 03.12.2013 a Curţii de Apel Chişinău, acţiunea SA”FinComBank” a fost admisă și anulată decizia Inspectoratului Fiscal Principal de Stat. Instanţa de fond şi de apel au reţinut că, Banca a acționat legal, și că, IFPS ilegal a emis decizia contestată, dat fiind că, Banca legal a executat încheierea instanței de judecată privind aplicarea măsurii de asigurare. La data de 31.01.2014, Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, a declarat recurs împotriva deciziei din data de 03.12.2014 a Curţii de Apel Chişinău şi a hotărârii din data de 23.09.2013 a judecătoriei Rîşcani mun.Chişinău, solicitând casarea acestora şi emiterea unei noi hotărâri privind respingerea acţiunii.

Prin decizia din data de 16.04.2014 a Curții Supreme de Justiție, recursul Inspectoratului Fiscal a fost admis, a fost casată decizia din data de 03.12.2013 a Curții de Apel Chișinău și hotărîrea din data de 23.09.2013 a judecătoriei Rîșcani, mun.Chișinău fiind emisă o nouă hotărîre prin care cererea SA ”Banca de Finanţe şi Comerţ” împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat privind anularea deciziei nr. 76 din 25.02.2013 a fost respinsă. La data de 06.06.2014 SA ”Banca de Finanţe şi Comerţ” a depus cerere de revizuire a deciziei din data de 16.04.2014 a Curții Supreme de Justiție. În motivarea cererii de revizuire s-a indicat că, decizia din data de 16.04.2014 a Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, neîntemiată şi că urmează a fi anulată.

A indicat revizuentul că, a fost încălcat dreptul la apărare al „Băncii de Finanţe şi Comerţ” SA, ceea ce contravine prevederilor art. 26 alin. (1) din Constituţia Republicii Moldova. La data de 27.02.2014 în adresa Băncii a parvenit scrisoarea Curţii Supreme de Justiţie prin care se înştiinţează despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. Conform prevederilor art.261 alin. (1) CPC, dacă începutul curgerii termenului este determinat de un eveniment sau moment în timp care va surveni pe 3 parcursul zilei, atunci ziua survenirii evenimentului sau momentului nu se ia în considerare la calcularea termenului, respectiv calcularea termenului începe cu data următoare, în cazul dat cu ziua de 28.02.2014.

Totodată, indică revizuentul că, art.263 din Codul Civil stabilește că termenele de un an și de o lună se calculează fără a se ține cont de curgerea lui neîntreruptă, se consideră că, luna are 30 de zile și anul - 365 de zile. Respectiv data limită de depunere a referinţei o constituia 29 martie 2014, care a fost o zi de sîmbătă, iar art.265 din Codul Civil al RM statuează că dacă ultima zi a termenului este o zi de duminică, de sîmbătă sau o zi care, în conformitate cu legea în vigoare la locul executării obligaţiei este zi de odihnă, termenul expiră în următoarea zi lucrătoare.

Astfel, indică revizuentul că, termenul de o lună, acordat SA „Băncii de Finanţe şi Comerţ” pentru depunerea referinţei întru apărarea drepturilor sale a expirat la data de 31 martie 2014. La fel, menționează revizuentul că în scrisoarea expediată, Curtea Supremă de Justiţie atenţionează că, în cazul neprezentării referinţei în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se va decide în lipsa acesteia. SA „Banca de Finanţe și Comerţ", respectînd prevederile legislaţiei în vigoare, la data de 27.03.2014 a depus referinţă la cererea de recurs, expunîndu-si poziţia, în mod excepţional cu privire la inadmisibilitatea recursului. La fel, în referinţă Banca a indicat data primirii comunicatului Curţii Supreme de Justiţie și a cererii de recurs.

Ulterior, indică recurentul că, pe site-ul Curţii Supreme de Justiţie în compartimentul „agenda şedinţelor de judecată”, la compartimentul „Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ” a fost publicată informaţia cu privire la numirea şedinţei. Prima şedinţă a fost numită pentru data de 02.04.2014 ora 09.00. care a fost amînată pentru data de 09.04.2014. La data de 09.04.2014 a fost publicată pe site-ul informaţia cu privire la numirea şedinţei pentru data de 16.04.2014 ora 09.00. La data de 16.04.2014, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a emis decizia nr. 3ra-422/14. Decizia menţionată a parvenit în adresa SA „Banca de Finanţe şi Comerţ” la data de 29.04.2014.

Din decizie, indică revizuentul că, a aflat că, admisibilitatea recursului a fost examinată la data de 26.03.2014. Menționează revizuentul că este de neînţeles cum a fost posibilă examinarea admisibilității recursului la data de 26.03.2014, în situaţia în care prima şedinţă a fost numită pentru data de 02.04.2014, fapt ce se confirmă prin publicările de pe site-ul Curţii Supreme de Justiţie. Mai mult, la data de 26.03.2014 nu era expirat nici termenul de o lună acordat de instanţă Băncii pentru depunerea referinţei, indiferent de modalitatea calculării acestui termen. Deoarece, chiar dacă s-ar presupune că termenul de o lună a fost calculat ţinîndu-se cont de curgerea neîntreruptă şi în calcularea lui a fost inclusă şi ziua de 27.02.2014, precum şi faptul că luna februarie a avut 28 zile, atunci ziua de 26.03.2014 ar fi exact a 28 zi a lunii respective.

Articolul 264 alin. (4) al Codului Civil al RM stabileşte că, termenul expiră la ora 24 a ultimei zile a termenului. Dacă acţiunea trebuie săvîrşită la o organizaţie, termenul expiră la ora cînd această organizaţie, în conformitate cu 4 normele stabilite, încheie programul de lucru, adică data de 26.03.2014 ar fi constituit ultima zi a lunii în care SA „Banca de Finanţe şi Comerţ” era în drept să depună referinţa. Respectiv, indică revizuentul că, instanţa a încălcat grav, dreptul Băncii la apărare, prin examinarea admisibilității recursului la data de 26.03.2014 fără a lua în consideraţie argumentele expuse în referinţă. Indică revizuentul dezacordul privind emiterea soluțiilor diferite pe litigii similare și anume la data de 02.04.2014, Curtea Supremă de Justiţie a examinat şi cauza nr.3ra-5/14, părţi în cadrul acestui dosar fiind B.C.„Eximbank-Gruppo Veneto Banca” S.A.

şi Inspectoratul Fiscal Principal de Stat. A mai indicat revizuentul că BC„Eximbank-Gruppo Veneto Banca” S.A. a ajuns în instanţa de judecată contestînd aplicarea amenzii de către IFPS pentru executarea aceleiaşi încheieri de asigurare nr.3ca-l126/12 din 14.12.2012. Astfel, BC„Eximbank-Gruppo Veneto Banca” S.A. a fost amendată pentru aceeași presupusă încălcare ce se impută şi SA „Banca de Finanţe şi Comerţ”, efectuate în baza uneia şi aceleiași încheieri de asigurare. Diferenţa între aceste două cauze fiind denumirea Băncilor şi suma amenzilor. Dar, indică revizuentul că în situaţia BC„Eximbank-Gruppo Veneto Banca” S.A. instanţa a emis încheierea prin care a declarat recursul depus de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat inadmisibil.

Şi, în argumentarea poziției sale instanța a indicat prin aceleaşi prevederi legale invocate şi de SA „Banca de Finanţe şi Comerţ” în referinţa sa. A mai indicat revizuentul că, despre existenţa încheierii nr.3ra-415/14 din 02.04.2014 a informat instanţa de recurs prin depunerea suplimentului la referinţă, pe data de 15.04.2014. Menționează revizuentul că, nu a cunoscut despre examinarea admisibilităţii recursului la data de 26.03.2014. Acest fapt devenind cunoscut din decizia nr. 3ra- 422/14 din 16.04.2014. Astfel, menționează revizuentul că a fost lipsită de posibilitatea depunerii unei referinţe complexe, ce ar elucida aspecte cu privire la examinarea în fond a recursului.

Totodată, indică revizuentul că, prin decizia contestată, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ, a priori, exclude posibilitatea executării benevole a actelor de dispoziţie a instanţelor judecătoreşti, Însă, indică revizuentul că în conformitate cu art. 1 alin. (2) din Codul de executare, în scopul îndeplinirii sarcinii prevăzute la alin.(l), legislaţia privind executarea stabileşte competenţa executorului judecătoresc, modul si condiţiile de executare silită a documentelor executorii, şi nicidecum executarea benevolă a acestora.

Această circumstanţă, menționează revizuentul, a fost corect apreciată de către Colegiul Civil al Curţii de Apel Chişinău, care a indicat în decizia nr.3a-927/13 din 03.12.201 că, instanta de apel apreciază critic declaraţiile reprezentantului apelantului, precum că încheierea instanţei de judecată privind asigurarea acţiunii nu urmează a fi executată benevol după cum s-a procedat, ci doar prin intermediul executorului judecătoresc, în baza 5 unui titlu executoriu, ca fiind nejustificate.

Iar, instanța de recurs, indică revizuentul constată imposibilitatea executării benevole a hotărîrii prin prisma art. 255 CPC, care stabilește că hotărîrea judecătorească se execută, în modul stabilit de lege, după ce rămîne definitivă; art.12 din Codul de executare prevede că titlul executoriu se eliberează creditorului, la cerere, de prima instanţă, după rămînerea definitivă a hotărîrii; art. 362 CPC, statuează că, termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunţării dispozitivului hotărîrii, dacă legea nu prevede altfel; art. 11 din Codul de executare nu enumeră drept document executoriu hotărîrile instanţelor de judecată eliberate în cauze civile -respectiv, deşi de la data pronunţării dispozitivului hotărîrii şi pînă la eliberarea titlului executoriu urmează să expire cel puţin 30 zile, partea cointeresată se află în imposibilitate de a executa benevol această hotărîre, riscînd să fie atrasă la răspundere, deoarece conform pct.47 al deciziei nr. 3ra-422/14 din 16.04.2014 Colegiul a ajuns la concluzia că ”... urma să execute ... în baza unui titlu executoriu emis şi pus în executare conform prevederilor legale”.

Mai indică revizuentul că, Curtea Europeană a Drepturilor Omului consideră că principiul statului de drept, menţionat în preambulul Convenţiei, este „un element al patrimoniului spiritual comun al statelor membre ale Consiliului Europei” şi se referă la Convenţie în ansamblu. Acest principiu al statului de drept a fundamentat, în special, cerinţa stabilită de Curte de protecţie adecvată împotriva ingerinţelor arbitrare ale puterii publice (hotărârile CEDO Engel şi alţii v. Olanda din 8 iunie 1976, Klass şi alţii v. Germania 6 septembrie 1978, Malone v. Regatul Unit din august 1984 etc.).

Exigenţele statului de drept presupun asigurarea legalităţii, securităţii juridice, interzicerea arbitrarului, accesul la justiţie în faţa instanţelor judecătoreşti independente şi imparţiale, inclusiv controlul judiciar al actelor administrative, respectarea drepturilor omului, nediscriminarea şi egalitatea în faţa legii [Raportul Comisiei de la Veneţia privind statul de drept, CDLAD(201 l)003rev, Strasbourg, 4 aprilie 2011, § 41]. În Preambulul său, Constituţia Republicii Moldova face referinţă la statul de drept ca valoare supremă. Curtea Constituţională reţine că principiul statului de drept, fiind consacrat în preambulul Constituţiei, vizează Constituţia în integralitatea sa. Acest principiu fundamentează exigenţa unei protecţii adecvate împotriva arbitrarului din partea puterii publice (a se vedea, Hotărîrea Curţii Constituţionale nr. 4 din 22 aprilie 2013, § 55-56).

A mai invocat revizuentul enunţările Plenului Curţii Supreme de Justiţie în hotărîrea nr.7 din 19 iunie 2000 privind aplicarea în practica judiciară de către instanţele judecătoreşti a unor prevederi ale Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, din prevederile Constituţiei Republicii Moldova (art.4 alin.2) precum şi din hotărîrea Curţii Constituţionale nr.55 din 14 octombrie 1999 "Privind interpretarea unor prevederi ale art.4 din Constituţia Republicii Moldova" rezultă că CEDO constituie o parte integrantă a sistemului legal intern şi 6 respectiv urmează a fi aplicată direct ca oricare altă lege a RM cu deosebirea că CEDO are prioritate faţă de restul legilor interne care îi contravin.

De asemenea, indică revizuentul că, Plenul CSJ a menţionat că, sarcina primordială cu privire la aplicarea Convenţiei revine instanţelor naţionale şi nu Curţii Europene a Drepturilor Omului și a atenţionat instanţele judecătoreşti asupra faptului că pentru aplicarea corectă a Convenţiei este necesară studierea prealabilă a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg, care unica este în drept prin intermediul deciziilor sale să dea interpelări oficiale aplicării CEDO, care este obligatorie. Instanţele judecătoreşti sînt obligate să se călăuzească de aceste interpretări.

Astfel, a indicat revizuentul că, conform art. 6 § 1 din Convenţie, orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă independentă şi imparţială, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptate împotriva sa. Legalitatea acţiunilor SA „Banca de Finanţe şi Comerţ”, indică revizuentul este confirmată suplimentar şi prin Decizia Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie nr. 3ra-597/14 din 04.06.2014, emisă în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de BC „Moldova- Agroindbank” SA împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat cu privire la contestarea actului administrativ.

Prin decizia dată, Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie se expune referitor la legalitatea executării aceleiaşi încheieri de asigurare. La data de 10.07.2014, intimatul a depus referință la cererea de revizuire. Studiind materialele dosarului, cererea de revizuire, Colegiul consideră că este întemeiată şi urmează a fi admisă din următoarele considerente. În conformitate cu art. 453 alin. (1), lit. b) CPC, după ce examinează cererea de revizuire, instanţa poate emite încheierea de admitere a cererii de revizuire şi de casare a hotărârii sau deciziei supuse revizuirii. În conformitate cu art. 451 alin. (1) CPC, cererea de revizuire se depune în scris de persoanele menţionate la art. 447, indicându-se în mod obligatoriu temeiurile consemnate la art. 449 şi anexându-se probele ce le confirmă.

Ca temei de revizuire revizuentul SA ”Banca de Finanţe şi Comerţ” a invocat prevederile art. 449 lit. b) CPC, care statuează că revizuirea se declară în cazul în care au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuentului, dacă acesta dovedeşte că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii. Întru susţinerea cerinţelor sale revizuentul a anexat la cererea de revizuire copia deciziei din data de 04.07.2014 a Curţii Supreme de Justiţie prin care, într-o cauză similară celei examinate, a fost respins recursul declarat de Inspectoratul Fiscal și menținută decizia instanței de apel prin care a fost respins apelul Inspectoratului Fiscal și menținută hotărîrea primei instanțe prin care acțiunea instituției bancare a fost admisă și anulată decizia Inspectoratului Fiscal.

7 Verificând argumentul invocat prin prisma prevederilor art. 449 CPC, Colegiul constată că într-o situaţie similară examinată de Curtea Supremă de Justiţie a fost adoptată o soluţie contrară celei adoptate în speţa dată. În circumstanțele descrise se atestă că decizia revizuită contravine practicii existente, cât şi principiului unificării practicii judiciare. Or, Curtea Supremă de Justiţie este obligată prin lege să desfăşoare o jurisprudenţă unitară şi nu poate să facă o jurisprudență contrară pe cazuri de aplicare analogică a legislaţiei. În acest sens Colegiul reiterează cazul Beian vs România examinat de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, potrivit căruia desfăşurarea unei jurisprudenţe contrare pe cazuri analogice constituie de la sine încălcarea principiului siguranţei publice şi încălcarea art.6 din Convenţie, privind dreptul la un proces echitabil.

Potrivit aceleiaşi hotărâri, rolul unei instanţe supreme este de a reglementa contradicţiile din jurisprudenţa naţională şi de a elimina divergenţele de jurisprudenţă pentru evitarea consecinţelor inerente ale practicii judiciare. În asemenea împrejurări şi întru evitarea admiterii unei încălcări a dispoziţiilor statuate la art. 6 § 1 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite cererea de revizuire, de a casa decizia instanţei de recurs şi de a reţine pricina pentru examinarea recursului în Curtea Supremă de Justiţie, în alt complet de judecători.

În conformitate cu art.269-270, art. 453 alin. (1) lit. b) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Se admite cererea de revizuire depusă de SA ”Banca de Finanţe şi Comerţ” împotriva deciziei din data de 16.04.2014 a Curții Supreme de Justiție. Se casează decizia din data de 16.04.2014 a Curții Supreme de Justiție, adoptate în cauza civilă la cererea înaintată de SA ”Banca de Finanţe şi Comerţ” împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat privind anularea deciziei nr. 76 din 25.02.2013 și se reține pricina pentru examinarea recursului în Curtea Supremă de Justiție în alt complet de judecători. Încheierea este irevocabilă.

președinte, judecător Nicoale Clima judecători Svetlana Novac Tatiana Vieru Ion Corolevschi Oleg Sternioală 8