3ra-1433/14 — Contestarea actului administrativ

Prima instanţă: Judecătoria Rîșcani mun. Chișinău (jud. E. Cobzac) Instanţa de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. B. Bîrca, M. Moraru, M. Ciugureanu) Dosarul nr. 3ra-1433/14 DECIZIE 08 octombrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Petru Moraru Iurie Bejenaru Elena Covalenco Dumitru Mardari examinând, fără citarea părţilor, recursul declarat de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat de pe lîngă Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Banca Comercială „Banca de Finanțe și Comerț” Societate pe Acţiuni împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 03 decembrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat de pe lîngă Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 23 septembrie 2013, c o n s t a t ă La data de 23 aprilie 2013, Banca Comercială „Banca de Finanțe și Comerț” Societate pe Acţiuni a depus în instanța de judecată cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat privind anularea deciziei nr.76 din 25 februarie 2013. În motivarea acţiunii, Banca Comercială „Banca de Finanțe și Comerț” Societate pe Acţiuni a invocat că, a primit de la Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chișinău dispoziţia nr.012012110806 din 08 noiembrie 2012 privind suspendarea operaţiunilor la conturile bancare ale contribuabilului „Repost Com” Societate cu răspundere limitată, care a fost executată de către Bancă imediat şi necondiţionat, conform art.229 Cod Fiscal, care prevede cazurile de aplicare a măsurilor speciale pentru asigurarea stingerii obligaţiei fiscale.

Ulterior, Băncii i-a fost prezentată în original încheierea judecătorească nr. 3c/a-1126/12 din 14 decembrie 2012 emisă de judecătoria Rîşcani, mun.Chișinău, privind suspendarea dispoziţiei Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chișinău nr.012012110806 din 08 noiembrie 2012. Încheierea dată era definitivă şi executorie. Încheierea judecătorească de asigurare a acțiunii a fost executată în aceeași zi, respectînd prevederile art.16 Codul de procedură civilă, conform căruia, actele judecătoreşti (hotărîri, încheieri, decizii, etc.) sunt obligatorii şi se execută pe întreg teritoriul RM. Mai tîrziu, Banca Comercială „Banca de Finanțe și Comerț” Societate pe Acţiuni a fost supusă controlului fiscal tematic de către Direcţia Generală a Marilor Contribuabili a Inspectoratului Fiscal Principal de Stat privind respectarea legislaţiei referitor la deblocarea conturilor bancare ale „Repost Com” Societate cu răspundere limitată.

Prin decizia Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr.76 din 25 februarie 2013 s-a dispus aplicarea față de Banca Comercială „Banca de Finanțe și Comerț” Societate pe Acţiuni şi încasarea la buget, conform prevederilor alin. (4), art. 253 din Codul Fiscal, a amenzii în mărime de 90 539 lei, pentru încălcarea prevederilor alin. (8), art. 229 din Codul fiscal privind anularea dispoziţiei de suspendare a Inspectoratului Fiscal de Stat, în cazul înlăturării abaterii depistate sau în baza hotărîrii de judecată, precum şi a prevederilor art. 27 Cod Executare privind executarea măsurilor de asigurare prin intermediul executorului judecătoresc.

La data de 11 martie 2013 Banca Comercială „Banca de Finanțe și Comerț” Societate pe Acţiuni a depus cerere prealabilă, în temeiul art. 14 Legea contenciosului administrativ, solicitînd anularea deciziei Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr.76 din 25 februarie 2013. La 15 aprilie 2013 Banca Comercială „Banca de Finanțe și Comerț” Societate pe Acţiuni a recepţionat decizia nr.202 din 12 aprilie 2013 a Inspectoratului Fiscal Principal de Stat de respingere a contestaţiei şi de menţinere în vigoare a deciziei Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr.76 din 25 februarie 2013. Consideră, Banca Comercială „Banca de Finanțe și Comerț” Societate pe Acţiuni decizia Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr.76 din 25 februarie 2013 ilegală, fiind contrară prevederilor art.229 alin.(8) Cod Fiscal, în care este prevăzut expres şi exhaustiv cazurile de anulare a dispoziţiei organului fiscal de suspendare a operaţiunilor la conturile bancare.

Menționează Banca Comercială „Banca de Finanțe și Comerț” Societate pe Acţiuni că, suspendarea dispoziţiei Inspectoratului Fiscal Principal de Stat reprezintă, de facto, o măsură de asigurare a procesului de contencios administrativ inițiat, fiind totodată, o măsură diferită de măsurile de asigurare standarde prevăzute de art.175 Codul de procedură civilă, şi fiind reglementată de art.21 al Legii contenciosului administrativ, de drept, are calitatea de măsură de asigurare excepţională, atribuită în exclusivitate instanţelor de contencios administrativ.

A mai indicat reclamantul că, Inspectoratul Fiscal Principal de Stat pretinde comiterea unei abateri fiscale, fără a indica temeiul tragerii la răspundere pentru încălcare fiscală și tipul de abatere fiscală; decizia autorității fiscale este lipsită de suport juridic, bazată pe interpretarea incorectă, subiectivă, unilaterală și incompletă a legislației în vigoare și a datelor și circumstanțelor litigiului, temeiuri pentru care este pasibil de a fi anulată. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 23 septembrie 2013, menţinută prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 03 decembrie 2013, acţiunea Băncii Comerciale „Banca de Finanțe și Comerț” Societate pe Acţiuni a fost admisă și anulată decizia Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr.76 din 25 februarie 2013. La data de 31 ianuarie 2014, Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 03 decembrie 2014 și a hotărârii Judecătoriei Rîşcani mun.Chişinău din 23 septembrie 2013, solicitând casarea acestora şi emiterea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii.

În motivarea recursului a indicat, că decizia instanței de apel o consideră ilegală, fiind emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material, instanța de apel nu a interpretat corect prevederile Codului fiscal, precum și nu au fost apreciate probele administrare de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat care servesc la constatarea circumstanțelor ce justifică acțiunile întreprinse de organul fiscal. Suplimentar, a invocat că în rezultatul controlului fiscal tematic efectuat a fost stabilit faptul că intimatul a încălcat prevederile alin. (8) art. 229 din Codul Fiscal, ca urmare intimatului i-a fost aplicată amenda în proporție de 30% din suma trecută la scăderi în perioada de nesuspendare a operațiunilor, conform prevederilor alin. (4) art. 253 Cod Fiscal.

Comunică, că în conformitate cu pct. 2.4. și 2.5. a Hotărîrii Băncii Naționale nr. 375 din 15 decembrie 2005 ”Cu privire la aprobarea Regulamentului privind suspendarea operațiunilor, sechestrarea și perceperea în mod incontestabil a mijloacelor bănești din conturile bancare”, banca informează suplimentar organul care a emis documentul de suspendare privind acumularea mijloacelor bănești în conturile bancare. Banca încetează executarea documentului de suspendare în ziua în care primește decizia instanței de judecată sau înștiințarea organului care l-a emis privind sistarea sau retragerea acestuia.

Astfel, Banca Comercială „Banca de Finanțe și Comerț” Societate pe Acţiuni a ignorat prevederile Hotărîrii Băncii Naționale nr. 375 din 15 decembrie 2005 și nu a informat organul fiscal despre faptul că, dispozițiile privind suspendarea operațiunilor la conturile bancare ale Societății cu răspundere limitată ”Repost Com” vor fi anulate conform încheierii Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 14 decembrie 2012. La fel, afirmă recurentul că prevederile art.31 din Legea contenciosului administrativ, alin. (2) art. 27 din Codul de executare, precum și alin. (2) art. 178 Codul de procedură civilă, obligă instanțele de judecată să elibereze titlul executoriu în baza încheierii de asigurare a acțiunii, fapt care a fost ignorat de intimat.

La data de 27 martie 2014 Banca Comercială „Banca de Finanțe și Comerț” Societate pe Acţiuni a depus referință, solicitînd respingerea recursului ca neîntemeiat. Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 16 aprilie 2014, recursul Inspectoratului Fiscal Principal de Stat a fost admis, casată decizia Curții de Apel Chișinău din 03 decembrie 2014 și hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 23 septembrie 2013, fiind emisă o nouă hotărîre prin care cererea Băncii Comerciale „Banca de Finanțe și Comerț” Societate pe Acţiuni împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat privind anularea deciziei nr.76 din 25 februarie 2013 a fost respinsă.

Admițînd recursul în sensul declarat, instanța de recurs a considerat că, în conformitate cu art.178 alin. (2) Codul de procedură civilă, în baza încheierii de asigurare a acțiunii, judecătorul sau instanța eliberează titlul executoriu reclamantului, iar copia încheierii de asigurare a acțiunii - pîrîtului, iar conform art. 229 alin. (8) Cod Fiscal, ordinul privind suspendarea operaţiunilor la conturile bancare ale contribuabilului se anulează o dată cu lichidarea încălcării pentru care a fost aplicată suspendarea sau în cazul satisfacerii de către organul competent a contestaţiei contribuabilului, a cererii contribuabilului (debitorului), ţinînd cont de motivele temeinice invocate de acesta, inclusiv constituirea de garanţii – bunuri libere de orice sarcini, oferite în vederea sechestrării, scrisoare de garanţie bancară, gaj asupra unor bunuri mobile, fidejusiune, precum şi în baza deciziei instanţei de judecată sau a contractului de amînare şi eşalonare.

Concomitent, se deduce că după emiterea încheierii de asigurare, instanța de judecată urma să elibereze un titlu executoriu, care prin intermediul executorului judecătoresc urma să fie pus în executare, Banca Comercială „Banca de Finanțe și Comerț” Societate pe Acţiuni a executat încheierea instanței de judecată privind aplicarea măsurii de asigurare, direct, fiindu-i prezentată însuși încheierea și nu un titlu executoriu, după cum prevede expres art. 27 Cod de executare și art. 178 Codul de procedură civilă. La data de 06 iunie 2014 Banca Comercială „Banca de Finanțe și Comerț” Societate pe Acţiuni a depus cerere de revizuire a deciziei Curții Supreme de Justiție din 16 aprilie 2014. Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 01 octombrie 2014, cererea de revizuire depusă de Banca Comercială „Banca de Finanțe și Comerț” Societate pe Acţiuni s-a admis.

S-a casat decizia Curții Supreme de Justiție din 16 aprilie 2014 adoptate în cauza civilă la cererea înaintată de Banca Comercială „Banca de Finanțe și Comerț” Societate pe Acţiuni împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat privind anularea deciziei nr. 76 din 25 februarie 2013 și s-a reținut pricina pentru examinarea recursului în Curtea Supremă de Justiție în alt complet de judecători. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, din următoarele considerente. În conformitate cu art.434 alin.(1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei redactate.

În conformitate cu art.444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) Cod de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. Analizând legalitatea actelor de dispoziţie atacate, prin prisma argumentelor invocate de participanţii la proces şi a materialelor din dosar, Colegiul lărgit consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins din următoarele motive. Materialele dosarului atestă că, conform dispoziţiei emisă de Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun.

Chişinău privind suspendarea operaţiunilor la conturile bancare ale contribuabilului nr.012012110806 din 08 noiembrie 2012, s-a dispus suspendarea operaţiunilor de treceri la scăderi pe conturile „Repost Com” Societate cu răspundere limitată pentru săvîrşirea încălcării care cade sub incidenţa prevederilor art. 253 alin. (1) din Codul Fiscal (f.d.7). Fiind remisă în adresa Băncii Comerciale „Banca de Finanțe și Comerț” Societate pe Acţiuni de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chişinău dispoziţia nr.012012110806 privind suspendarea operaţiunilor la conturile bancare ale contribuabilului „Repost Com” Societate cu răspundere limitată, a fost executată de bancă în aceeaşi zi conform prevederilor dispoziţiilor actului autorităţii emitente.

Ulterior, fiind contestată de către „Repost Com” Societate cu răspundere limitată dispoziţia din 08 noiembrie 2012, emisă de Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chişinău, prin încheierea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău nr. 3c/a-1126/12 din 14 decembrie 2012 s-a dispus suspendarea dispoziţiei Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chişinău nr. 012012110806 din 08 noiembrie 2012, prin care au fost suspendate operaţiunile la conturile bancare ale contribuabilului „Repost Com” Societate cu răspundere limitată (f.d.8). Fiind recepţionată de Banca Comercială „Banca de Finanțe și Comerț” Societate pe Acţiuni, încheierea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 14 decembrie 2012 a fost executată de bancă în aceeaşi zi, prin deblocarea contului contribuabilului.

Drept consecinţă, prin decizia Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr. 76 din 25 februarie 2013 asupra cazului de încălcare a legislaţiei comisă de către Banca Comercială „Banca de Finanțe și Comerț” Societate pe Acţiuni s-au aplicat sancţiuni în conformitate cu prevederile art.253 alin.(4) din Codul Fiscal pentru încălcarea legislaţiei şi s-a încasat la buget amendă în mărime de 90 539 lei pentru neexecutarea deciziei organului cu atribuţii de administrare fiscală de suspendare a operaţiunilor la conturile bancare ale contribuabilului, în proporţie de 30% din suma trecută la scăderi în perioada de nesuspendare a operaţiunilor (f.d.4). La data de 11 martie 2013 Banca Comercială „Banca de Finanțe și Comerț” Societate pe Acţiuni a depus cerere prealabilă, în temeiul art. 14 Legea contenciosului administrativ, solicitînd anularea deciziei Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr.76 din 25 februarie 2013 (f.d.5).

La 15 aprilie 2013 Banca Comercială „Banca de Finanțe și Comerț” Societate pe Acţiuni a recepţionat decizia nr.202 din 12 aprilie 2013 a Inspectoratului Fiscal Principal de Stat de respingere a contestaţiei şi de menţinere în vigoare a deciziei Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr.76 din 25 februarie 2013 (f.d.6). La data de 23 aprilie 2013, Banca Comercială „Banca de Finanțe și Comerț” Societate pe Acţiuni a depus în instanța de judecată cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat privind anularea deciziei nr.76 din 25 februarie 2013. Prin hotărîrea primei instanţe, menţinută prin decizia instanţei de apel, s-a admis acţiunea şi s-a anulat decizia nr.76 din 25 februarie 2013 emisă de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat asupra cazului de încălcare a legislaţiei comisă de către Banca Comercială „Banca de Finanțe și Comerț” Societate pe Acţiuni privind aplicarea şi încasarea la buget a amenzii în sumă de 90 539 lei.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră juste hotărîrea primei instanţe şi decizia instanţei de apel. Astfel, conform încheierii Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 14 decembrie 2012, instanţa de judecată a dispus imperativ, în temeiul art. 21 din Legea contenciosului administrativ, suspendarea dispoziţiei privind suspendarea operaţiunilor la conturile bancare ale contribuabilului „Repost Com” Societate cu răspundere limitată emisă de Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chişinău, instanţa menţionînd în dispozitiv că încheierea este definitivă şi executorie din momentul emiterii acesteia.

În conformitate cu art. 16 Codul de procedură civilă, hotărîrile, încheierile, ordonanţele şi deciziile judecătoreşti definitive, precum şi dispoziţiile, cererile, delegaţiile, citaţiile, alte adresări legale ale instanţei judecătoreşti, sînt obligatorii pentru toate autorităţile publice, asociaţiile obşteşti, persoanele oficiale, organizaţiile şi persoanele fizice şi se execută cu stricteţe pe întreg teritoriul Republicii Moldova. Neexecutarea nemotivată a actelor judecătoreşti, dispoziţiilor, cererilor, delegaţiilor, citaţiilor, altor adresări legale, precum şi lipsa de consideraţie faţă de judecată, atrag răspunderea prevăzută în prezentul cod şi în alte legi. În conformitate cu art. 255 Codul de procedură civilă, hotărîrea judecătorească se execută, în modul stabilit de lege, după ce rămîne definitivă, cu excepţia cazurilor de executare imediată după pronunţare.

Din esenţa normelor de drept enunţate se concluzionează că, actul judecătoresc de dispoziţie definitiv şi executoriu, emis conform dispoziţiei art. 14 Codul de procedură civilă, în virtutea legislaţiei în vigoare, este obligatoriu conformării de către orice persoană fizică sau juridică, or, dispoziţia art. 255 Codul de procedură civilă impune obligaţia executării actelor judecătoreşti de dispoziţie, în modul stabilit de lege, după ce rămîne definitivă. Astfel, Banca Comercială „Banca de Finanțe și Comerț” Societate pe Acţiuni, avînd în vedere prezentarea actului judecătoresc de dispoziţie definitiv şi executoriu prin suspendarea dispoziţiei Inspectoratului Fiscal de Stat mun.Chişinău, conformîndu-se prevederilor legale enunţate l-a executat, punînd în aplicare obligaţia impusă de legiuitor privind executarea unei hotărîri judecătoreşti, obligaţie inerentă actului justiţiei şi autorităţii judecătoreşti.

Caracterul obligatoriu al sentinţelor şi al altor hotărîri judecătoreşti definitive rezultă şi din prevederile art. 120 din Constituţia Republicii Moldova, conform cărora, este obligatorie respectarea sentinţelor şi a altor hotărîri definitive ale instanţelor judecătoreşti, precum şi colaborarea solicitată de acestea în timpul procesului, al executării sentinţelor şi a altor hotărîri judecătoreşti definitive.

În conformitate cu art.239 Cod Fiscal, Titlul V, scopul procedurii de examinare a cazului de încălcare fiscală se identifică prin clarificarea exhaustivă și obiectivă a circumstanțelor în care s-a produs soluționarea lui în strictă conformitate cu legislația, art.247 al Codului Fiscal stabilind imperativ că la examinarea cazului de încălcare fiscală urmează a se stabili dacă a avut loc o încălcare fiscală, dacă subiectul încălcării prezumate urmează a fi supus răspunderii prevăzute de lege și dacă sînt alte circumstanțe importante pentru soluționarea justă a cazului. În acest sens, în strictă corespundere cu dispozițiile art. 231 Cod Fiscal, Inspectoratul Fiscal Principal de Stat urma să stabilească dacă în corespundere cu dispozițiile Codului Fiscal, în acțiunile băncii comerciale există încălcările fiscale imputate, prescrise de art. 253 alin. (4) Codul Fiscal, or temeiul tragerii la răspundere fiscale este însăși încălcarea, care la speța în cauză nu există.

În aceste circumstanţe, instanţa de recurs consideră întemeiate concluziile instanţelor ierarhic inferioare care au constatat lipsa existenţei pretinselor încălcări ale legislaţiei fiscale de către Banca Comercială „Banca de Finanțe și Comerț” Societate pe Acţiuni, respectiv şi al temeiului tragerii la răspundere fiscală şi aplicării sancţiunii sub formă de amendă reclamantului/recurent pentru executarea unui act judecătoresc definitiv şi executoriu. Contravenţia fiscală nu poate fi incriminată băncii, care incontestabil şi imediat a executat ordinul organului fiscal de suspendare a operaţiunilor la conturile „Repost Com” Societate cu răspundere limitată din momentul recepţionării acestuia, iar ulterior a executat dispoziţia judecătorească privind suspendarea ordinului, circumstanţe ce exclud răspunderea băncii de neexecutare prin însăşi executarea inclusiv a actului judecătoresc.

Faţă de cele ce preced se constată temeinicia hotărîrii primei instanţe şi deciziei instanţei de apel, ce impune situaţia menţinerii lor. Nu pot fi reţinute argumentele recurentului referitor la faptul că de către bancă au fost încălcate prevederile art. 178 alin. (2) Codul de procedură civilă şi art. 27 alin. (2) Cod de executare, care obligă instanţele de judecată să elibereze titlu executoriu în baza încheierii de asigurare a acţiunii şi prin urmare, după recurent, încheierea din 14 decembrie 2012 urma a fi executată doar prin intermediul executorului judecătoresc şi cu eliberarea unui titlu executoriu. Instanţa de recurs consideră că acest argument nu este plauzibil.

În susţinerea netemeiniciei lui, instanţa de recurs invocă prevederile art.1 alin.(2) Cod de executare, conform cărora executarea stabileşte competenţa executorului judecătoresc, modul şi condiţiile de executare silită a documentelor executorii, precum şi prevederile art.10 alin.(1) Cod de executare, care prescriu în mod expres esenţa executării silite şi aplicării Codului de executare. Astfel, conform prevederilor normative în vigoare, executarea silită reprezintă un ansamblu de măsuri prevăzute de Codul de executare, prin care creditorul realizează, prin intermediul executorului judecătoresc, cu concursul organelor de stat abilitate, drepturile sale, recunoscute printr-un document executoriu, dacă debitorul nu-şi îndeplineşte benevol obligaţiile.

Prin urmare, esenţa executorului judecătoresc este de a asigura executarea unor obligaţii, care nu au fost executate benevol, dar nu de a lipsi pe cineva de dreptul de a executa benevol obligaţiile care-i revin. În susţinerea acestei idei, instanţa de recurs mai invocă că titlu executoriu se eliberează de instanţa de judecată, pentru a oferi persoanei un instrument de iniţiere a procedurii de executare silită, or potrivit codului de executare titlu executoriu serveşte drept temei pentru intentarea unei proceduri de executare silită.

Aşadar, interpretarea prevederilor art. 27 din Codul de executare în forma în care este făcută de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat şi aplicarea sancţiunii faţă de Banca Comercială „Banca de Finanțe și Comerț” Societate pe Acţiuni pentru executarea dispoziţiilor instanţelor de judecată, sub formă de încheiere, aduce atingere prevederilor art.16 Codul de procedură civilă, fiind subminat caracterul obligatoriu al actelor judecătoreşti şi constituie o încălcare a drepturilor debitorului sau a persoanei terţe de a-şi onora şi executa benevol obligaţiile, fără a fi trecut prin mecanismul coercitiv de executare silită.

În această ordine de idei şi avînd în vedere că hotărîrea primei instanţe şi decizia instanţei de apel sunt legale şi întemeiate, iar recursul este neîntemeiat, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a-l respinge, cu menţinerea hotărîrii primei instanţe şi deciziei instanţei de apel. În conformitate cu art. 445 al. (1) lit. a) Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se respinge recursul declarat de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat de pe lîngă Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova. Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 03 decembrie 2013 şi hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 23 septembrie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Banca Comercială „Banca de Finanțe și Comerț” Societate pe Acţiuni împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat cu privire la contestarea actului administrativ. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul: Svetlana Filincova Judecătorii: Petru Moraru Iurie Bejenaru Elena Covalenco Dumitru Mardari