3ra-422/14 — Anularea deciziei

La data de 23.04.2013, SA”Banca de Finanţe şi Comerţ” (în continuare SA”FinComBank”) a depus în instanța de judecată cerere împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat privind anularea deciziei nr.76 din data de 25.02.2013.

În motivarea acţiunii SA "FinComBank" a invocat că, a primit de la Inspectoratul Fiscal de Stat dispoziţia nr. 012012110806 din 08.11.2012 privind suspendarea operaţiunilor la conturile bancare ale contribuabilului SRL„Repost Com”, care a fost executată de către Bancă imediat şi necondiţionat, reieşind din cerinţele art.229 Cod Fiscal, care prevede măsuri speciale pentru asigurarea stingerii obligaţiei fiscale.

Ulterior, Băncii i-a fost prezentată în original încheirea judecătoreasca nr. 3c/a- 126/12 din data de 14.12.2012 emisă de judecătoria Rîşcani, mun.Chișinău, privind suspendarea dispoziţiei IFS nr.012012110806 din 08.11.2012. Încheierea data era definitivă şi executorie.

Banca a executat prevederile încheirii date conform legislaţiei în vigoare în limitele indicate în aceasta de instanţa de judecată, respectind astfel prevederile 1 art.16 CPC, conform căruia, actele judecătoreşti (hotărîri, încheieri, decizii, etc.) sunt obligatorii şi se execută pe întreg teritoriul RM.

Ulterior, SA „FinComBank” a fost supusă controlului fiscal tematic, privind respectarea legislaţiei referitor la deblocarea conturilor bancare ale „Repost- Com” SRL de către Direcţia Generală a Marilor Contribuabili a Inspectoratului Fiscal Principal de Stat.

Prin decizia Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr.76 din 25.02.2013 s-a dispus aplicarea către ”FinComBank” SA şi încasarea la buget, conform prevederilor alin. (4), art. 253 din Codul Fiscal, a amenzii în mărime de 90 539 lei. Ca urmare a controlului tematic privind respectarea legislaţiei, Inspectoratul Fiscal Principal de Stat a invocat încălcarea de către ”FinComBank ” SA a prevederilor alin. (8), art. 229 din Codul fiscal privind anularea dispoziţiei de suspendare a IFS în cazul înlăturării încălcării depistate sau în baza hotărîrii de judecată şi prevederilor art.27 Cod Executare privind executarea măsurilor de asigurare prin intermediul executorului judecătoresc.

La data de 11.03.2013 ”FinComBank” SA a înaintat în adresa Inspectoratului Fiscal Principal de Stat o cerere prealabilă în temeiul prevederilor art. 14 din Legea contenciosului administrativ, prin care a solicitat anularea deciziei IFPS nr.76 din 25.02.2013.

La 15.04.2013 ”FinComBank” SA a recepţionat de la Inspectoratul Fiscal Principal de Stat decizia nr. 202 din 12.04.2013, prin care s-a decis de a respinge contestaţia declarată de către ”FinComBank” SA şi de a menţine în vigoare decizia Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr.76 din 25.02.2013.

Consideră, SA”FinComBank”, decizia nr.76 din data de 25.02.2013 a Inspectoratului Fiscal Principal de Stat ilegală deoarece, art.229, alin.(8) Cod Fiscal, care se pretinde a fi încălcat de Bancă, prevede expres şi exhaustiv cazurile de anulare a dispoziţiei IFS de suspendare a operaţiunilor la conturile bancare, care sunt: lichidarea încălcărilor admise de contribuabil; satisfacerea de organul competent al contestaţiei contribuabilului; constituirea unei garanţii; decizia instanţei de judecată. Atunci cînd, în primul rînd nu este vorba de anularea dispoziţiei IFS, privind anularea dispoziţiei în cauză, instanţa de contencios administrativ urmează să se expună, procesul de judecată este în curs de desfăşurare şi în al doilea rînd, Banca nu a deblocat contul contribuabilului din oficiu şi la propria iniţiativă, ci, dimpotrivă, a executat hotărîrea instanţei de judecată privind suspendarea dispoziţiei IFS. Indică Banca că, prin urmare dispoziţiile alin.(8), art.229 Cod Fiscal nu sunt aplicabile situaţiei date.

Mai indică Banca că, art.27 Cod de Executare, prevede procedura de executare a măsurilor de asigurare aplicate de instanţa de judecată în temeiul prevederilor art.174 - 182 Codului de Procedură Civilă. Suspendarea Dispoziţiei IFS este, de facto, o măsură de asigurare a procesului de contencios administrativ iniţiat, însă, totodată, această măsură este una diferită de măsurile de asigurare prevăzute de art.175 CPC, şi fiind reglementată de art.21 al Legii contenciosului administrativ, de drept, are calitatea de măsură de asigurare excepţională, atribuită în exclusivitate instanţelor de contencios administrativ. Nu este statuat expres delimitarea măsurilor de asigurare, fapt care cauzează interpretări diferite, dar suspendarea actului administrativ este o măsură excepţională şi se 2 tratează excepţional de celelalte. După cum rezultă din prevederile art.278 CPC, acţiunile în contencios administrativ se examinează conform prevederilor codului de procedură civilă cu excepţiile şi completările stabilite de legislaţiei contenciosului administrativ şi prevederile p.47 Hotărîrii Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr.10 din 30.10.2009, instanţa de contencios administrativ este în drept să suspende actul administrativ sau să aplice măsuri de asigurare prevăzute de art.175 CPC. Astfel, indică Banca în cererea de chemare în judecată că, prevederile art.27 Cod de Executare nu pot fi atribuite situaţiei date.

A mai indicat Banca în cererea de chemare în judecată că, Inspectoratul Fiscal pretinde comiterea unei abateri fiscale de către Bancă, însă omite determinarea abaterii care se incriminează Băncii, atunci cînd potrivit art.231 Cod Fiscal, temeiul tragerii la răspundere pentru încălcare fiscală este însăşi încălcarea fiscală. În acelaşi timp, atît în art.229 cît în capitolul 15 Titlul V Cod Fiscal, tipurile de încălcări fiscale şi răspunderea pentru ele nu este prevăzută o astfel de încălcare fiscală precum - executarea hotărîrii instanţei judecătoreşti privind suspendarea dispoziţiei de suspendare a operaţiunilor la conturile bancare direct de către o instituţie financiară, dar nu prin intermediul executorului judecătoresc. Consideră Banca că, în acțiunile sale nu există încălcări fiscale şi în conformitate cu art.7 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, nimeni nu poate fi condamnat pentru o acţiune sau o omisiune, care în momentul săvîrşirii nu constituia infracţiune potrivit dreptului naţional sau internaţional. Poziţia instanţelor de fond şi de apel:

Prin hotărârea din data de 23.09.2013 a judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău, menţinută prin decizia din data de 03.12.2013 a Curţii de Apel Chişinău, acţiunea SA”FinComBank” a fost admisă și anulată decizia Inspectoratului Fiscal Principal de Stat. Instanţa de fond şi de apel au reţinut că, Banca a acționat legal, și că, IFPS ilegal a emis decizia contestată, dat fiind că, Banca legal a executat încheierea instanței de judecată privind aplicarea măsurii de asigurare. Solicitarea recurentului:

La data de 31.01.2014, recurentul, Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, a declarat recurs împotriva deciziei din data de 03.12.2014 a Curţii de Apel Chişinău şi a hotărârii din data de 23.09.2013 a judecătoriei Rîşcani mun.Chişinău, solicitând casarea acestora şi emiterea unei noi hotărâri privind respingerea acţiunii.

Prin încheierea din 26 martie 2014, recursul a fost recunoscut admisibil. Argumentele părţilor:

În motivarea recursului, recurentul a indicat că, la data de 03.12.2013 Colegiul civil al Curţii de Apel Chişinău a examinat apelul declarat de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către B.C.’’Banca de Finanţe şi Comerţ” SA privind anularea Deciziei IFPS nr.76 3 din 25.02.2013 asupra cazului de încălcare a legislaţiei. După examinarea cauzei Colegiul civil al Curţii de Apel Chişinău a respins cererea de apel declarată de către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat şi a menţinut hotărîrea din data de 23.09.2013 a judecătoriei Rîşcani mun.Chişinău.

Indică Inspectoratul Fiscal Principal de Stat că, nu este de acord cu decizia Curţii de Apel Chişinău din 23.09.2013, o consideră ca fiind emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material - Codului fiscal.

Consideră, IFPS că, nu au fost apreciate probele administrate de IFPS care servesc la constatarea circumstanţelor ce justifică acţiunile întreprinse de organul fiscal.

La fel, Inspectoratul Fiscal Principal de Stat consideră că, instanţa de fond şi Colegiul civil al Curţii de Apel Chişinău au examinat superficial materialele cauzei şi nu au dat aprecierea concludentă circumstanţelor puse soluţionării pricinii.

În rezultatul controlului fiscal efectuat a fost stabilit faptul că, intimatul a încălcat revederile alin. (8) art. 229 din Codul fiscal, care stipulează că, ordinul privind suspendarea operaţiunilor la conturile bancare ale contribuabilului se anulează o dată cu lichidarea încălcării pentru care a fost aplicată suspendarea sau în cazul satisfacerii de către organul competent a contestaţiei contribuabilidui, a cererii contribuabilului (debitorului), ţinînd cont de motivele temeinice invocate de acesta, inclusiv constituirea de garanţii - bunuri libere de orice sarcini, oferite în vederea sechestrării, scrisoare de garanţie bancară, gaj asupra unor bunuri mobile, fidejusiune, precum şi în baza deciziei instanţei de judecată sau a contractului de amînare şi eşalonare,.

Ca urmare, intimatului i-a fost aplicată amenda în proporţie de 30% din suma trecută la scăderi în perioada de nesuspendare a operaţiunilor, conform prevederilor alin. (4) art. 253 Cod fiscal, pentru neexecutarea deciziei organului cu atribuţii de administrare fiscală de suspendare a operaţiunilor la conturile bancare ale contribuabilului, suma amenzii constituie 90 539 lei.

A mai indicat recurentul că, în conformitate cu pct.2.1 a hotărîrii Băncii Naţionale nr.375 din 15.12.2005, cu privire la aprobarea Regulamentului privind suspendarea operaţiunilor, sechestrarea şi perceperea în mod incontestabil a mijloacelor băneşti din conturile bancare, suspendarea operaţiunilor din conturile bancare se efectuează de către organele abilitate prin lege cu acest drept şi are ca scop limitarea dreptului contribuabililor şi al altor persoane asupra cărora poate fi aplicată procedura de suspendare, de a folosi mijloacele băneşti care se află şi/sau se vor depune la conturile bancare, cu excepţia celor de împrumut şi provizorii (de acumulare a mijloacelor financiare pentru formarea sau majorarea 4 capitalului social), precum şi celor ale persoanelor fizice care nu sînt subiecţi ai activităţii de întreprinzător.

Totodată, indică recurentul că, conform pct.2.4 şi 2.5 din Hotărîrea Băncii Naţionale nr. 375 din 15.12.2005, în perioada suspendării operaţiunilor din conturile bancare, banca informează suplimentar organul care a emis documentul de suspendare privind acumularea mijloacelor băneşti în conturile bancare. Banca încetează executarea documentului de suspendare în ziua în care primeşte decizia instanţei de judecată sau înştiinţarea organului care l-a emis privind sistarea sau retragerea acestuia. În cazul dat în adresa intimatului a fost expediată încheierea instanţei de judecată și nu decizia, la rîndul său organul fiscal nu a trimis în adresa băncii nici o înştiinţare privind sistarea sau retragerea acestuia.

Astfel, indică recurentul că, B.C.’’Banca de Finanţe şi Comerţ” S.A a ignorat prevederile Hotărîrii Băncii Naţionale nr. 375 din 15.12.2005 şi nu a informat organul fiscal despre faptul că, dispoziţiile privind suspendarea operaţiunilor la conturile bancare ale SRL „Repost Com” vor fi anulate conform încheierii din 14.12.2012, emisă de judecătoria Rîşcani, mun.Chișinău.

Mai menționează recurentul că, în cazul în care obiectul acţiunii sunt dispoziţiile de suspendare a operaţiunilor la conturile bancare, instanţa nu era în drept să suspende executarea acestora. Ignorînd aceste prevederi instanţele de judecată au considerat că, decizia IFPS este ilegală, pasibilă de anulat, deoarece nu s-a stabilit faptul încălcării de către intimat a prevederilor alin. (4) art. 253 din Codul fiscal.

Mai mult ca atît, indică recurentul că, Colegiul civil al Curţii de Apel Chişinău a apreciat critic şi argumentele referitor la aplicarea prevederilor alin.(2) art.178 din CPC, care stipulează, că in baza încheierii de asigurare a acţiunii, judecătorul sau instanţa eliberează titlul executoriu. Referitor la poziţia Colegiului civil al Curţii de Apel Chişinău privind aplicarea prevederilor Hotărârii Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr. 3 din 15.04.2013 ”privind modificarea şi completarea Hotărârii explicative cu privire la aplicarea de către instanţele de judecătoreşti a legislaţiei ce reglementează asigurarea acţiunii la judecarea cauzelor civile nr. 32 din 24.10.2003” şi anume pct. 9 si pct. 14, indică recurentul că, nu sunt de acord din motivul, că Plenul Curţii Supreme de Justiţie a emis Hotărîrea dată bazîndu- se pe prevederile Codului de Procedură Civilă şi Legea contenţiosului administrativ. Astfel, potrivit art. 31 din Legea contenciosului administrativ, hotărârile judecătoreşti irevocabile, adoptate în condiţiile acestei legi, constituie titluri executorii, alin. (2) art. 27 din Codul de executare, precum şi alin. (2) art. 178 CPC obligă instanţele de judecată să elibereze titlu executoriu în baza încheierii de asigurare a acţiunii.

Reieşind din cele expuse, IFPS consideră, că atît judecătoria Rîşcani, mun. Chişinău la emiterea hotărîrii din data de 23.09.2013 cît şi Colegiului civil al Curţii de Apel Chişinău au aplicat eronat normele de drept material.

La data de 27.03.2014, SA”FinComBank” a depus referință la recursul declarat și a solicitat respingerea acestuia. Aprecierea instanţei de recurs: 5

Analizând legalitatea actelor de dispoziţie atacate, prin prisma argumentelor invocate şi a materialelor din dosar, Colegiul consideră recursul drept întemeiat şi care urmează a fi admis din următoarele motive.

În conformitate cu art.174 CPC, la cererea participanţilor la proces, judecătorul sau instanţa poate lua măsuri de asigurare a acţiunii. Asigurarea se admite în orice fază a procesului pînă la etapa în care hotărîrea judecătorească devine definitivă, în cazul în care neaplicarea măsurilor de asigurare a acţiunii ar face imposibilă executarea hotărîrii judecătoreşti.

În conformitate cu art.178, alin.(2)CPC, în baza încheierii de asigurare a acţiunii, judecătorul sau instanţa eliberează titlul executoriu reclamantului, iar copia încheierii de asigurare a acţiunii – pîrîtului.

Conform art.229, alin.(8)Cod fiscal, ordinul privind suspendarea operaţiunilor la conturile bancare ale contribuabilului se anulează o dată cu lichidarea încălcării pentru care a fost aplicată suspendarea sau în cazul satisfacerii de către organul competent a contestaţiei contribuabilului, a cererii contribuabilului (debitorului), ţinînd cont de motivele temeinice invocate de acesta, inclusiv constituirea de garanţii – bunuri libere de orice sarcini, oferite în vederea sechestrării, scrisoare de garanţie bancară, gaj asupra unor bunuri mobile, fidejusiune, precum şi în baza deciziei instanţei de judecată sau a contractului de amînare şi eşalonare.

Conform art.253, alin.(4)Cod fiscal neexecutarea deciziei organului cu atribuţii de administrare fiscală de suspendare a operaţiunilor la conturile bancare ale contribuabilului se sancţionează cu amendă în proporţie de 30% din suma trecută la scăderi în perioada de nesuspendare a operaţiunilor.

Conform art.12 Cod de executare, titlul executoriu se eliberează creditorului la cerere de către prima instanţă, după rămînerea definitivă a hotărîrii. În cazurile prevăzute la art.256 din Codul de procedură civilă, precum şi în cazul în care instanţa a dispus executarea imediată, titlul executoriu se eliberează imediat.

Din materialele dosarului rezultă că, judecătoria Rîșcani, mun.Chișinău prin încheierea din data de 14.12.2012, examinînd cauza civilă la cererea de chemare în judecată a SRL”Repost-Com” împotriva IFS mun.Chișinău privind recunoașterea nulității actului administrativ, a admis cererea SRL”Repost-com” privind aplicarea măsurii de asigurare și a suspendat decizia IFS privind suspendarea operațiunilor la conturile bancare ale contribuabililor c/f 1002600009703, nr.012012110808 din data de 08.11.2012 remisă BC”Eximbank – Gruppo Veneto Bancă ”SA, dispoziția nr.012012110809 din data de 08.11.2012 remisă BC”Moldindconbank”SA, dispoziția nr.012012110806 din data de 08.11.2012 remisă Băncii ”FinComBank”SA, dispoziția nr.012012110805 din data de 08.11.2012 remisă Băncii ”Moldova- Agroindbank” SA.(f.d.9)

Fiind prezentată Băncii ”FinComBank”SA încheierea judecătoriei Rîșcani, mun.Chișinău din data de 14.12.2012, Banca a executat-o.

La data de 25.02.2013, IFPS a emis decizia nr.76 privind sancționarea Băncii ”FinComBank”SA în conformitate cu art.253, alin.(4)Cod fiscal pentru încălcarea legislației, cu amendă în mărime de 90539 lei.(f.d.4) 6

De asemenea s-a stabilit, că, Banca”FinComBank”SA nefiind de acord cu decizia supra a depus către IFPS, la data de 11.03.2013 o cerere prealabilă. Prin decizia nr.202 din data de 12.04.2013, IFPS a considerat neîntemeiată cererea prealabilă a Băncii.(f.d.6)

Colegiul reține faptul că, judecătoria Rîșcani, mun.Chișinău a emis încheierea din data de 14.12.2012 ca măsură de asigurare în cauza, în procedura contenciosului adminsitrativ la cererea SRL”Repost com” împotriva IFS privind anularea actului administrativ.

Conform art.27, alin.(1)-(2) Cod de executare, documentele executorii, eliberate de instanţa de judecată, prin care s-a dispus aplicarea măsurilor de asigurare a acţiunii sau de asigurare a probelor, sau de anulare a lor se pun în executare prin intermediul executorului judecătoresc. În baza încheierii de asigurare a acţiunii, instanţa de judecată eliberează un titlu executoriu.

Astfel, reține Celegiul că, după emiterea încheierii de asigurare, instanța de judecată urma să elibereze un titlu executoriu, care prin intermediul executorului judecătoresc urma să fie pus în executare.

Din materialele dosarului, Colegiul a conchis că, Banca ”FinComBank”SA a executat încheierea instanței de judecată privind aplicarea măsurii de asigurare, direct, fiindu-i prezentată însuși încheierea și nu un titlu executoriu după cum prevede expres art.27 Cod de executare și art.178CPC.

Aici, Colegiul respinge argumentul Băncii precum că, măsura de asigurare în contenciosul administrativ se aplică în mod special fiind aplicabile prevederile art.21 al Legii contenciosului administrativ și nu prevederile Codului de procedură civilă, din următoarele considerente.

Articolul 21 al Legii contenciosului administrativ prevede posibilitatea suspendării actului administrativ contestat, dar textul legii date nu stabilește o modalitate aparte de executare a încheierii prin care instanța se expune asupra măsurii de asigurare fie în vederea admiterii aplicării ei sau respingerii acesteia.

Astfel, Colegiul conchide că, după aplicarea măsurii de asigurare, instanța de judecată urma să elibereze un titlu executoriu, care urma să fie pus în executare în conformitate cu prevederile legale, ceea ce nu s-a făcut, iar Băncii i-a fost prezentată doar încheierea instanței privind aplicarea măsurii de asigurare pe care aceasta a executat-o, suspendînd astfel decizia IFS privind suspendarea operațiunilor la conturile bancare a SRL”Repost -Com”, încălcînd astfel prevederile legale privind executarea încheierii instanței de aplicare a măsurii de asigurare.

Din aceste considerente, Colegiul reține că, IFPS, în virtutea atribuțiilor sale, în conformitate cu art.253 Cod fiscal, corect a aplicat sancțiuni SA”FinConBank” și decizia nr.76 din data de 25.02.2013 este legală și întemeiată.

Totodată, Colegiul respinge argumentul recurentului referitor la legalitatea emiterii de către instanța de judecată a încheierii de aplicare a măsurii de asigurare, ori acest aspect a fost supus controlului legalității – încheierea fiind atacată și asupra ei expunîndu-se Curtea de Apel Chișinău. Mai mult că, aceasta nu este obiect al recursului declarat. 7

Astfel, Colegiul ajunge la concluzia că intimatul - SA”FinConBank” urma să execute încheierea instanței privind aplicarea măsurii de asigurare în baza unui titlu executoriu emis și pus în executare conform prevederilor legale, și omițînd acest aspect a comis încălcare a prevederilor art.178 CPC și 27 Cod de executare. În consecinţă, decizia IFPS mun. Chişinău nr.76 din data de 25.02.2013 este legală în fond, fiind emisă cu respectarea prevederilor legale.

Instanţele de judecată corect au indicat la caracterul obligatoriu al hotărîrilor judecătoreşti, însă obligativitatea hotărîrii judecătoreşti pentru debitor este condiţionată în unele cazuri de timp – perioada cînd este pusă în executare (art.36/1 al Legii privind sistemul bugetar şi procesul bugetar, art.256 CPC – executarea imediată a hotărîrii judecătoreşti), modalitatea de punere în executare – de care persoane sau organe anume (art.15 Cod de executare – de către instanţa de judecată din oficiu, art.27 Cod de executare – prin intermediul executorului judecătoresc).

Mai mult ca atît, obligativitatea hotărîrilor judecătoreşti, dar şi caracterul condiţionat al acestora, în unele cazuri, a fost enunţat în hotărîrea nr.1 din 15.01.2013 a Curţii Constituţionale a RM, pct.97, în care s-a indicat că ”…prin prisma art.120 din Legea Supremă, obligativitatea hotărîrii judecătoreşti apare din momentul în care aceasta devine definitivă şi nu este condiţionată de înaintarea de către creditor a documentului executoriu către executorul judecătoresc”.

Colegiul relevă că, în conformitate cu art.31 al Legii contenciosului administrativ, doar hotărîrile judecătorești irevocabile constituie titluri executorii și nu încheierile privind asigurarea acțiunii pentru care a fost suspendat actul administrativ contestat. În acest context, este de menționat că, încheierea de asigurare a acțiunii nu întrunește condițiile unei hotărîri judecătorești care ar putea fi pusă în executare fără a fi eliberat titlu executoriu, deoarece nu este adoptată asupra acțiunii judecate în fond, după cum prevede art.25 al Legii contenciosului administrativ și mai mult ca atît nu este irevocabilă, după cum prevede art.31 al Legii sus menționate.

Având în vedere cele expuse mai sus, decizia din data de 03.12.2013 a Curţii de Apel Chişinău şi hotărârea din data de 23.09.2013 a judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău sunt ilegale, fiind adoptate cu aplicarea eronată a normelor de drept material, şi urmează a fi casate.

În conformitate cu art. 432 alin.(2) lit.c), art. 445 alin.(1) lit.b) CPC, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e: Se admite recursul declarat de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat. Se casează decizia din data de 03.12.2013 a Curţii de Apel Chişinău şi hotărârea din data de 23.09.2013 a judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău şi se emite o hotărâre nouă prin care: - cererea SA”Banca de Finanţe şi Comerţ” împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat privind anularea deciziei nr.76 din data de 25.02.2013 se respinge. 8 Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. președinte, judecător Nicoale Clima judecători Svetlana Novac Tatiana Vieru Ion Corolevschi Oleg Sternioală 9