3ra-477/15 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: V.Negru dosarul nr. 3ra-477/15 instanţa de apel: D.Manole, N.Traciuc, E.Clim ÎNCHEIERE 22 aprilie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Valentina Clevadî examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de ,,FinComBank” societate pe acţiuni, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de ,,FinComBank” societate pe acţiuni împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat privind contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 18 noiembrie 2014 prin care s-a respins apelul declarat de societatea pe acţiuni ,,Banca de Finanţe şi Comerţ” şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 08 aprilie 2014, c o n s t a t ă La 02 mai 2013 SA ,,Banca de Finanţe şi Comerţ” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat privind contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii s-a indicat că, în perioada 16.11.2012 - 12.12.2012, SA „Banca de Finanţe şi Comerţ” a fost supusă controlului fiscal din partea Direcţiei Generale a Marilor Contribuabili a Inspectoratului Fiscal Principal de Stat. În rezultatul efectuării controlului menţionat a fost întocmit actul nr. 5-661239 din 12 decembrie 2012, în baza căruia la 08 februarie 2013 a fost adoptată decizia nr. 52 asupra cazului de încălcare a legislaţiei comise de Bancă, fiind aplicate sancţiunile în privinţa Băncii pentru încălcările comise.

La 01 martie 2013, sub nr. 4037, Banca a înaintat Inspectoratului Fiscal Principal de Stat contestaţia, prin care a contestat concluziile făcute de organul fiscal şi sancţiunile aplicate în baza lor. 1 La 10 aprilie 2013, Inspectoratul Fiscal Principal de Stat a adoptat decizia nr. 189 pe marginea contestaţiei nominalizate, prin care a respins toate dezacordurile expuse în afară de una ce se referă la calculul eronat. Consideră reclamantul deciziile emise de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat ca fiind eronate, adoptate în contradicţie cu prevederile legale, cu faptele şi circumstanţele stabilite în cadrul controlului fiscal, fără analiza completă şi multilaterală a argumentelor şi documentelor prezentate de către Bancă.

Astfel, în pct. 1.3 al Titlului I al deciziei, Băncii i se impune încălcarea art. 88 pct. (1) din Codul fiscal pentru reţinerea întîrziată a impozitului pe venit în sumă de 193 lei, d-lui Hvorotovschii Victor. În acest sens indică că obligaţiunile de reţinere şi transferare a impozitului pe venit apar în momentul rambursării angajatului a surplusului de sumă pentru contribuţii reţinute în fondul de pensii, apărut în rezultatul discrepanţelor cerinţelor de întocmire a dărilor de seamă din CNAS şi IFS. Menţionează că toate probleme s-au ivit în anul 2011, cînd la solicitarea CTAS Botanica, Banca a prezentat corectată darea de seamă 4BASS pentru anul 2010, în care a fost diminuată suma contribuţiilor asigurărilor individuale la contul personal al lui Hvorotovschii Victor cu 1073,02 lei.

La momentul efectuării controlului, suma dată a fost considerată ca supraplată a contribuţiilor individuale. Cerinţa de reţinere a impozitului pe venit nu este justificată din cauza lipsei sursei de plată din care este calculată suma indicată, deoarece contribuţiile reţinute în plus ce au dus la micşorarea sumei impozitului pe venit la sursa de plată a angajatului băncii la momentul controlului încă nu au fost rambursate. Menţionează că, conform concluziilor indicate în decizie este necesar ca angajatul să declare venitul indicat prin prezentarea declaraţiei pentru anul 2010, însă, angajatul, dispunînd de o singură sursă de venit, este lipsit de obligaţia prezentării declaraţiei respective.

La fel, indică că în pct. 1.12 al Titlului I al deciziei, Băncii i se impune diminuarea sumei impozitului pe imobil în mărime de 16620,61 lei, dintre care suma de 11565 lei constituie reducerea de 15% din sumele calculate achitate pînă la 01 iulie 2010 şi suma de 5055,61 lei, este calculată suplimentar în rezultatul controlului regional în raioanele Drochia, Edineţ şi Ceadîr-Lunga. Reclamantul consideră că la adoptarea deciziei din partea Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nu a fost luat în considerare faptul că, conform Codului fiscal impozitul respectiv este considerat ca „impozit local”, care conform p. 5, art. 282 se achită la bugetele unităţilor administrativ-teritoriale de la locul amplasării obiectelor impunerii.

În bilanţul Băncii sunt reflectate mai mult de 30 obiecte imobile amplasate în 22 unităţi administrativ-teritoriale ale Republicii Moldova. Impozitul menţionat nu a fost achitat integral doar la obiectele amplasate în 3 unităţi administrativ-teritoriale, din ce cauză, nu poate fi de acord cu pierderea dreptului Băncii la reducerea de 15% la 19 2 unităţi administrativ-teritoriale în mărime de 11 186,73 lei, la care nu a fost efectuat calculul suplimentar al impozitului. De asemenea, luînd în consideraţie cele expuse, în baza încălcării nominalizate indicate în decizie pentru plata întîrziată a 11 186, 73 lei, a fost neîntemeiat calculată penalitatea în mărime de 3 385 lei. Prin urmare, consideră că, Banca întemeiat a solicitat diminuarea sumei datoriei faţă de buget la impozitul pe imobil cu suma de 14 721,47 lei, inclusiv penalitatea de 3 534,74 lei, iar mijloacele băneşti achitate conform deciziei din 08 februarie 2013, de a considera ca surplus la buget.

Cu referire la Titlul V al deciziei, Banca a statuat că nu este de acord cu constatările în privinţa încălcărilor cerinţelor alin. (5) art. 229 Cod fiscal. În acest sens menţionează că conturile clienţilor au fost deblocate de Bancă în baza comunicatului despre anularea dispoziţiei privind suspendarea operaţiunilor la conturile bancare, în ziua prezentării lui de către clienţi personal, şi nu în ziua parvenirii Registrelor. Obiecţiile indicate se referă la sancţiunile calculate în mărime de 152 613,30 lei.

Indică că în momentul desfăşurării operaţiunilor, blocarea contului a fost anulată de către IFS, ceea ce este confirmat prin data emiterii Comunicatului despre anularea dispoziţiei privind suspendarea operaţiunilor la conturile bancare, şi astfel, poate fi discutată numai aplicarea şi tratarea alin. (8) art. 229 Cod fiscal, ci nu a alin. (5), cum este indicat în decizia nr. 52. Afirmă reclamantul că, nici Codul fiscal, nici ordinul IFPS nr. 65 cu privire la executarea art. 229 a titlului V al Codului fiscal din 12 aprilie 2006, nu prevede modul detaliat al prezentării la Bancă a documentelor ce confirmă anularea dispoziţiei privind suspendarea operaţiunilor la conturile bancare. Mai mult, nici într- un document indicat nu există vre-o referire strictă la data primirii Registrului.

Din aceste motive, întru concretizarea procedurii primirii documentelor despre deblocarea conturilor clienţilor, Banca a trimis o interpelare la IFPS, iar ca răspuns, aceasta a descris cazul în care Banca are dreptul să deblocheze conturile în baza copiei prezentate de către client, întocmite în mod corespunzător, asigurînd confirmarea autenticităţii documentului fără prezentarea la Bancă a Registrului. Deoarece datoria faţă de buget a fost rambursată de către clienţi pînă la întocmirea Comunicatului despre anularea dispoziţiei privind suspendarea operaţiunilor la conturile bancare, consideră că deblocarea conturilor înainte de primirea „Registrului” în realitate nu a adus oarecare prejudiciu bugetului.

Mai indică reclamantul că nu este de acord cu aplicarea sancţiunilor pentru operaţiunea efectuată în bilanţ la ora 10:25:05 sec. la contul clientului ICS „Euromol Immo” SRL în sumă de 120 000 lei, atunci cînd Registrul despre blocarea conturilor clientului indicat a fost primit de către Oficiul central la 10:25, iar în cazul Băncii, dispoziţiile cu privire la suspendarea operaţiunilor pe conturile clienţilor deserviţi în 3 mun. Chişinău parveneau în oficiul central prin intermediul curierului, unde în Registrul special se aplica timpul primirii. Astfel, reclamantul a menţionat că, la şedinţele grupei de lucru create pe lîngă Ministerul Finanţelor, apăreau întrebări cu privire la posibilitatea aplicări sancţiunilor de către organe fiscale în legătură cu desfăşurarea operaţiunilor la conturile clienţilor deserviţi la filiale dacă timpul efectuării operaţiunilor nu corespunde cu timpul aplicat în Registru.

Problema dată a fost soluţionată odată cu introducerea circulaţiei electronice a documentelor dintre bănci şi organele fiscale doar din data de 1 septembrie 2012, însă, încălcările indicate în titlul V al deciziei se referă mai mult la perioada din lunile august-decembrie 2010. Relevă că la momentul actual nu existau oarecare obiecţii din partea organelor fiscale cu privire la aceste situaţii, de către Bancă fiind prezentate toate documentele necesare, dar în pofida argumentelor Băncii au fost aplicate sancţiuni la situaţiile menţionate.

Suplimentar, reclamantul a mai menţionat că în pct. 1 al concluziilor privind încălcările comise în decizie este indicată necesitatea calculări şi transferării în buget a sumei de 2134, 00 lei a impozitului pe venit, şi anume în punctul 1.4 în calitate de încălcare s-a imputat că Banca a diminuat suma impozitului pe venit destinat achitării la buget în mărime de 1134 lei, eroarea respectivă fiind depistată în mod independent de către Bancă, fiind deja achitată pe 17 august 2012. De asemenea indică că în pct. 1.5 în calitate de încălcare s-a imputat că Banca a diminuat suma impozitului pe venit destinat achitării la buget în mărime de 1000 lei, însă la data de 05 noiembrie 2010 prin ordinul de plată nr. 46002, impozitul pe venit a fost deja transferat la buget în volum deplin, adică în mărime de 6634,69 lei.

La 08 februarie 2012, pentru primirea facilităţii în mărime de 50%, Banca în mod repetat a transferat sumele indicate, ceea ce a dus la supraplată la buget a impozitului pe venit la subdiviziunea 0001 şi 0010, în sumă totală de 2134,00 lei, din care motive consideră necesar de a atribui mijloacele băneşti achitate de două ori, în mărime de 2134, 00 lei, ca avans la impozit pe venit. La fel menţionează că, Banca în baza deciziei nr. 52 din 08.02.2013 pentru primirea facilităţii în mărime de 50%, deja a achitat parţial sancţiunile fiscale calculate de către organul fiscal în mărime de 184 682 lei, din care considerente suma de 94 628, 15 lei a fost achitată neîntemeiat şi respectiv aceasta urma a fi restituită.

Solicită reclamantul, anularea următoarelor puncte ale părţii decisive din decizia Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr. 52 din 08.02.2013: pct. I liniuţa 1 - suma de 1134 lei (impozitul pe venit); pct. I liniuţa 2 - suma de 1000 lei (impozitul pe venit); pct. I liniuţa 4 - suma de 11 565 lei (impozitul pe bunurile mobiliare) cu indicarea sumei de 378,27 lei numai pe subdiviziunile 0034 - în sumă de 77,97 lei, 0025 - în sumă de 86, 97 lei, 0042 - în sumă de 213, 33 lei (micşorînd suma impozitului cu suma de 11186,73 lei contestate de bancă); pct. III liniuţele 4-15, 19- 4 23 - în mărime de 3 385 lei (penalitatea pentru neachitarea în termenul stabilit a impozitului pe bunurile imobiliare); pct. IV liniuţa 1 - suma de 640 lei, amendă pentru diminuarea impozitului pe venit din plăţile salariale; pct. IV liniuţa 2 - suma de 265 343 lei, amendă pentru neexecutarea deciziei de suspendare a operaţiunilor la contul bancar, cu indicarea sumei de 112 729,70 lei (micşorînd suma amenzii cu 152613,30 lei contestate de bancă); pct. V - suma de 970 593 lei (micşorarea pierderilor în scopuri fiscale), cu indicarea sumei de 111 669 lei (micşorînd suma de 858 924 lei contestată de bancă ca suma pierderilor micşorate de organul fiscal), cu indicarea sumei totale a pierderilor în scopuri fiscale de 83 925 437 lei,

precum şi a constatărilor respective din partea descriptivă a deciziei nr. 52 din 08.02.2013; recunoaşterea sumei de 2134 lei, achitată în mod repetat de SA „Banca de Finanţe şi Comerţ”, ca avans la impozitul pe venit; obligarea Inspectoratul Fiscal Principal de Stat să restituie din bugetul de stat societăţii pe acţiuni „Banca de Finanţe şi Comerţ” suma de 94 628,15 lei şi anularea deciziei Inspectoratul Fiscal Principal de Stat nr. 189 din 10.04.2013. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 08 aprilie 2014 cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, SA ,,Banca de Finanţe şi Comerţ” a contestat-o cu apel.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 noiembrie 2014 s-a respins apelul declarat de SA ,,Banca de Finanţe şi Comerţ” şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 08 aprilie 2014. La 12 februarie 2015 ,,FinComBank” SA a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea dispoziţiilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie admisă integral. În susţinerea recursului s-a invocat dezacordul cu hotărîrile contestate prin faptul că au fost emise cu interpretarea eronată a legii. Susţine că, instanţa nu a luat în consideraţie că impozitul pe venit urma a fi achitat conform prevederilor art. 92 alin. (1) Cod fiscal, în termen de o lună de la încheierea lunii în care au fost efectuate plăţile, iar Banca nu a avut temei legal să calculeze şi să reţină impozitul pe venit atît timp cît Hvorostovschii Victor nu a realizat un venit.

De asemenea indică că, nici prima instanţă, nici instanţa de apel, nu au menţionat faptul că Banca a deblocat conturile contribuabililor, executînd Comunicatele despre anularea dispoziţiilor privind suspendarea operaţiunilor la conturile bancare- Comunicate emise şi autentificate în modul corespunzător de către Organul fiscal, legalitatea cărora nu a fost contestată. Mai indică că instanţa de apel nu a explicat în decizia sa cum s-a produs diminuarea impozitului pe venit în situaţia achitării duble de către Bancă a sumelor date. 5 Verificînd legalitatea hotărîrii contestate prin prizma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat de către ,,FinComBank” SA urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Alin. (4) al articolului menţionat prevede că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către ,,FinComBank” SA este declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel.

Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). 6 Instanţa de recurs reţine că argumentele invocate de recurent în cererea de recurs poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Colegiul reiterează şi faptul că conform articolului 13 din Convenţia Europeană recursul trebuie să fie unul "efectiv", atît în practică, cît şi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII). Astfel, reieşind din considerentele menţionate Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de ,,FinComBank” SA ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către ,,FinComBank” societate pe acţiuni, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî 7