3ra-1104/14 — Contestarea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-1004/14 Instanţa de fond: Judecătoria Rîşcani mun. Chişinău (judecător: S. Papuha ) Instanţa de apel: Curtea de Apel Chişinău (judecători:L. Bulgac, N. Craiu, M. Guzun)

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE

ÎNCHEIERE Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ 01 octombrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, în componenţa: Preşedinte, judecător Svetlana Novac Judecători: Tatiana Vieru Oleg Sternioală examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Albu Gheorghe împotriva deciziei din data de 20 mai 2014 a Curţii de Apel Chişinău, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Albu Gheorghe împotriva ÎS „Cris „Registru” cu privire la recunoaşterea dreptului de posesor de bună credinţă şi obligarea înregistrării camionului, c o n s t a t ă : La data de 15 ianuarie 2013, Albu Gheorghe a depus în instanţa de judecată cerere împotriva ÎS „Cris „Registru” cu privire la recunoaşterea dreptului de posesor de bună credinţă şi obligarea înregistrării camionului.

În motivarea acţiunii a indicat că a importat în Republica Moldova camionul de model Volkswagen LT 46, caroserie nr. WVIZZZ2DZ2H021690 în baza certificatului de înmatriculare nr. AP 448472 în care este indicat data primei înmatriculări în Republica Cehă – 08.04.2002, iar în baza adeverinţei vamale nr 0276539 din 22.02.2012 eliberate la vama Leuşeni - Albiţa se confirmă că au fost achitate toate plăţile vamale.

Susţine că în temeiul acestei adeverinţe s-a adresat la ÎS „Cris”Registru” Direcţia Înregistrare a Transportului şi Calificarea Conducătorilor Auto cu cerere de înmatriculare a camionului dat, însă prin răspunsul recepţionat i-a fost comunicat despre faptul că înmatricularea nu este posibilă din motivul că camionul nominalizat a fost fabricat în anul 2001. Consideră reclamantul că decizia de refuz de a înmatricula camionul Volkswagen LT 46 este neîntemeiată, deoarece camionul a fost procurat legal, cu actele de înmatriculare unde este indicat anul fabricării 2002, iar conform legislaţiei Republicii Cehe anul fabricării este considerat data primei înregistrări, ceia ce este necesar de a lua în consideraţie şi de a admite înmatricularea camionului.

Mai menţionează că camionul a fost dobîndit legal prin contractul de vânzare- 1 cumpărare, fiind eliberat certificatul de înmatriculare nr. AP 448472, iar prin refuzul de înmatriculare a camionului, autorităţile publice au încălcat dreptul de posesor de bună-credinţă, care conform CEDO este analogic dreptului de proprietate. Prin hotărîrea din data de 24.10.2013 a judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău s-a admis cererea înaintată de Albu Gheorghe. Prin decizia din data de 20 mai 2014 a Curţii de Apel Chişinău, apelurile declarate de către ÎS „Cris”Registru” şi Albu Gheorghe au fost admise, casată hotărîrea primei instanţe şi emisă o hotărîre nouă de respingere a acţiunii. La data de 15.07.2014, Albu Gheorghe a depus recurs împotriva deciziei din data de 20.05.2014 a Curţii de Apel Chişinău.

În motivarea recursului a indicat că, instanţa de apel a aplicat o lege ce nu trebuia fi aplicată, fiind interpretată în mod eronat legea. Susţine că instanţa de apel s-a expus asupra legalităţii ordinului nr. 407-O din 24.09.2012 emis de Serviciul Vamal, prin care a fost anulată adeverinţa vamală nr. 0276539 din 22.02.2012. Însă, instanţa de apel nu i-a dat posibilitate recurentului de a prezenta probe în susţinerea ilegalităţii ordinului emis. Mai susţine că, Serviciul Vamal nu a adoptat o decizie de sancţiune vamală pentru a putea fi contestată în ordinea stabilită de legislaţie, ceea ce prezumă legalitatea adeverinţei vamale eliberate. De asemenea a indicat recurentul că conform prevederilor art.31 al Codului vamal şi p.3.6.

al Hotărârii Plenului CSJ nr.26 din 22.11.2004 la examinarea acestor categorii de litigii, instanţele de judecată sunt obligate să ţină cont că în cazul în care pârâtul susţine faptul că potrivit legislaţiei ţării de origine a automobilului, data producerii este apreciată după alte criterii, dar nu după data nominală, acesta va trebuie să dovedească acest lucru prin prezentarea legii străine, care va fi apreciată conform art.13 CPC. Astfel, instanţa de fond a examinat corect acest litigiul şi a aplicat legea ţării străine. Mai indică că prin prisma legii, importul este regimul vamal în care mărfurile introduse pe teritoriul vamal primesc statut de mărfuri puse în liberă circulaţie numai după ce sînt plătite drepturile de import şi sînt aplicate măsurile de politică economică.

Prin adeverinţa vamală eliberată şi perceperea taxelor vamale, s-a stabilit cert şi incontestabil statutul de liberă circulaţie a automobilului importat. Totodată indică recurentul că, conform legii contenciosului administrativ sarcina probaţiunii cade pe seama pîrîtului, iar la materialele cauzei lipsesc dovezi de stabilire a mărfii ca „prohibite de legislaţie la introducerea în ţară”. Consideră că la adoptarea deciziei contestate, instanţa de apel nu a cercetat capătul de cerere privind calitatea de dobânditor de bună-credinţă, însă examinînd fondul cauzei avea obligaţia de a se expune asupra respingerii cerinţei înaintate. La data de 21.08.2014, reprezentantul ÎS „Cris”Registru” – Cogîlniceanu Tatiana a depus referinţă, solicitînd respingerea recursului.

Analizînd modul în care recurentul şi-a exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanţei de apel atacate, Colegiul consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive. Potrivit art. 437 alin.(1) lit. f) CPC „cererea de recurs trebuie să conţină, printre altele, esenţa şi temeiurile recursului, argumentul ilegalităţii deciziei atacate”. 2 Totodată, participanţii la proces sunt în drept să declare recurs numai în cazul în cazul în care invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) sau (4) CPC. Astfel, recursul împotriva deciziilor instanţei de apel este o cale de atac de drept, vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziţie contestat.

Colegiul constată că argumentele invocate de recurent în cererea de recurs vizează temeinicia deciziei instanţei de apel şi a hotărârii instanţei de fond şi ar putea fi încadrate temeiul prevăzut de art. 386 alin.(1) lit. b) CPC, aplicabil doar procedurii de apel. Asemenea temei nu se regăseşte în art. 432 CPC aplicabil recursului. Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) CPC, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 CPC.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Cu referire la argumentul recurentului privind aplicarea eronată de către instanţele judecătoreşti inferioare a normelor de drept material, Colegiul menţionează că în cererea de recurs nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea eronată a normelor de drept material şi din care circumstanţe aceasta rezultă. Colegiul reţine că acest argument al recurentului poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Albu Gheorghe nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Se recunoaşte inadmisibil recursul declarat de Albu Gheorghe împotriva deciziei din data de 20 mai 2014 a Curţii de Apel Chişinău. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele, judecător Svetlana Novac Judecătorii: Tatiana Vieru Oleg Sternioală 3