3ra-1004/14 — Contestarea actului administrativ

prima instanță: L. Lupaşco dosarul nr. 3ra-1004/14 instanţa de apel: E. Clim, I. Cotruţă, T. Pelin DECIZIE 12 noiembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Iuliana Oprea Ion Druţă Tamara Chişca-Doneva examinând recursul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chișinău, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societății Comerciale „Tehnoproiect” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chișinău cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 09 aprilie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat mun.

Chișinău și menținută hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 29 octombrie 2013, prin care acțiunea a fost admisă integral, c o n s t a t ă: La 19 martie 2013, SC „Tehnoproiect” SRL a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chișinău cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acțiunii a indicat că, inspectorii fiscali din cadrul Direcției Control Fiscal al Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chișinău, au efectuat la întreprindere un control fiscal. prin metoda verificării parțiale. privind respectarea legislației fiscale în cadrul operațiunile economico-financiare efectuate între SC „Tehnoproiect” SRL şi SC „Altris-Prim” SRL în perioada 01 ianuarie 2009 - 30 noiembrie 2012, în rezultatul căruia a fost întocmit Actul de control fiscal nr. 3-509751 din 16 ianuarie 2013, iar ulterior, a fost emisă decizia Inspectoratului Fiscal de Stat mun.

Chișinău nr. 315/1/5 din 06 februarie 2013, prin care s-a dispus încasarea TVA, aplicarea amenzilor şi penalităților. Susține că la 12 februarie 2013, a contestat cu o cerere prealabilă Decizia Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chișinău cu nr. 315/1/5 din 06 februarie 2013, însă, prin Decizia Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chișinău nr. 109 din 05 martie 2013, recepționată de el la 18 martie 2013, cererea prealabilă a fost respinsă ca fiind neîntemeiată, şi menținută decizia Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chişinău cu nr. 315/1/5 din 06 februarie 2013. Invocă că facturile fiscale cu seria FU nr. 1164681 din 30 septembrie 2012, seria FU nr. 1164664 și nr. 1164667 din 22 octombrie 2012, au fost eliberate în temeiul art. 117 Cod Fiscal RM de către SC „Altris-Prim” SRL c/f.

1994600051692, în cazul SC „Tehnoproiect” SRL fiind respectate prevederile legislației fiscale în vigoare, inclusiv art. 102 alin. (7) Cod fiscal. Cu referire la pct. pct. 19, 20 şi 21 al Hotărârii explicative a Plenului Curţii Supreme de Justiţie „Cu privire la unele aspecte de aplicare a prevederilor legislaţiei fiscale la examinarea litigiilor despre urmărirea impozitelor şi taxelor, aplicarea sancţiunilor de către organele fiscale” nr. 25 din 15 iulie 2002, invocă că trecerea în cont şi/sau restituirea TVA poate avea loc şi în cazurile când factura fiscală este eliberată de organul autorizat legal, tranzacţia a avut loc de fapt, cumpărătorul a achitat furnizorului costul valorilor sau serviciilor procurate, inclusiv şi TVA devenind astfel de bună credință.

Or, furnizorul fiind plătitor al TVA la momentul tranzacţiei, ulterior nu declară sumele TVA ca obligaţiune fiscală sau reţine achitarea sumelor TVA la buget sau îşi sistează activitatea fără a achita sumele TVA, încasate de la cumpărător şi/sau nu micşorează sumele TVA atribuite în cont de la alte procurări de valori sau servicii. Nu se admite trecerea în cont şi/sau restituirea sumelor TVA în cazurile când tranzacţia de livrare-procurare a valorilor materiale sau serviciilor nu a avut loc în realitate, dar care este bazată fie pe blanchete TVA (fiscale), fie pe alte documente false, sau chiar sunt utilizate blanchete TVA fiscale, eliberate de organele autorizate.

Astfel, faptul că tranzacția între părți nu a fost executată se confirmă prin alte probe, sarcina probaţiei-executării tranzacţiei ca confirmare a refuzului restituirii sumelor TVA din buget urmează a fi pusă pe seama organelor fiscale, care ca parte în proces, pe baza documentelor justificative, ar demonstra ilegalitatea tranzacţiei (facturi false, contribuabili-fantome ilegali, legătură cauzală între furnizor şi cumpărător prin aceleaşi adrese ale sediilor firmelor, aceiaşi fondatori, aceleaşi persoane de conducere etc). Organele fiscale sânt responsabile de asigurarea colectării depline şi la termen a impozitelor şi taxelor locale de la contribuabilii obligaţi a vărsa impozitele şi taxele în buget, de aceea achitarea în buget a TVA, fiind o obligaţie fiscală a vânzătorului, nu poate fi pusă pe seama consumatorului de valori materialele şi servicii procurate, odată ce ultimul ca cumpărător de bună-credinţă, concomitent cu costul mărfurilor, serviciilor procurate, a achitat furnizorului şi TVA în conformitate cu legislaţia în vigoare.

Totodată susține că conform Deciziei Consiliului Coordonator al Inspectoratului Fiscal Principal de Stat din 11 mai 2004, s-a stabilit că începând cu 11 mai 2004, acţionând în strictă corespundere cu cerinţele art. 102 Cod fiscal, inspectoratele fiscale urmează să excludă practica de lipsire de dreptul la trecere în cont a sumelor TVA din motivul neachitării nedeclarării lor de furnizorii mărfurilor serviciilor. Respectiv, Consiliul Coordonator al Inspectoratului Fiscal Principal de Stat a stabilit prin hotărârea emisă că cumpărătorul nu poate răspunde pentru furnizorul mărfii sau pentru acţiunile, inacţiunile acestuia, cu atât mai mult pentru faptele furnizorilor săi, ceia ce corespunde şi art. 231 Cod fiscal.

În acest context, afirmă că în timpul controlului SC „Tehnoproiect” SRL a prezentat inspectorilor fiscali toate documentele ce confirmă că şi-a executat pe deplin obligaţiile fiscale, inclusiv facturile, contractul, iar afirmaţiile inspectorului fiscal, că la 25 octombrie 2012, SC „Altris-Prim” SRL nu aveau facturi fiscale, din motive că nu au fost transmise de către fostul director noului director, sunt neîntemeiate întrucît încălcarea dată nu poate fi impusă SC „Tehnoproiect” SRL. Solicită anularea Deciziei Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chișinău nr. 315/1/5 din 06 februarie 2013 și suspendarea acesteia până la soluționarea definitivă la cererea de chemare în judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun.

Chișinău din 29 octombrie 2013, acțiunea a fost admisă integral, fiind declarată ilegală și anulată Decizia Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chișinău nr. 315/1/5 din 06 februarie 2013. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 09 aprilie 2014, a fost respins apelul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chișinău și menținută hotărârea primei instanțe. La 19 iunie 2014, Inspectoratul Fiscal de Sat mun. Chișinău a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărârii prin care acțiunea să fie respinsă ca neîntemeiată. În motivarea recursului, recurentul a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel, considerând-o ilegală, neîntemeiată și emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material și procedural.

Menționează că SC „Tehnoproiect” SRL a înregistrat operațiuni economico- financiare de procurări de mărfuri și servicii de la SC „Altris-Prim” SRL în baza facturilor fiscale și anume factura seria FU nr. 1164681 din 30 septembrie 2012 în valoare de 119329 lei, inclusiv TVA-19888 lei, factura seria FU nr. 1164664 din 22 octombrie 2012 în valoare de 105364 lei, inclusiv TVA - 17561 lei și factura seria FU nr. 1164667 din 22 octombrie 2012 în valoare de 96555 lei, inclusiv TVA - 16093 lei.

Remarcă că la 26 octombrie 2012, SC „Altris-Prim” SRL a înregistrat modificarea completa a componenței fondatorilor, respectiv, prin actul de primire- predare a documentelor contabile din 25 octombrie 2012, blanchetele de facturi fiscale nefolosite cu seria FU numerele 1164623-1164800 au fost transmise de către fostul conducător, Sinițîn Nicolae, către noul fondator și conducător al întreprinderii, Stagher Pavel, astfel, SC „Tehnoproiect” SRL la momentul reflectării în documentele de evidență contabilă a operațiunilor economico-financiare cu SC „Altris-Prim” SRL nu dispunea de facturile fiscale susmenționate, respectiv, în cadrul controlului a fost stabilită încălcarea prevederilor art. 8 alin. (2) lit. c) din Codul fiscal, inclusiv și nerespectarea prevederilor art. 102 alin. (6) din Codul fiscal.

Susține că în cadrul examinării cauzei instanțele judecătorești au aplicat și interpretat eronat atît prevederile art. 102 alin. (1) Cod fiscal care reglementează modul de calculare și achitare a TVA cît și art. 102 alin. (1-6) Cod fiscal care prevede trecerea în cont a TVA pe valorile materiale, serviciile procurate. Mai mult, indică că prima instanță a examinat superficial circumstanțele cauzei, iar instanța de apel a expus în decizie circumstanțe și fapte care nu corespund realității și nu își găsesc confirmarea prin materialul probator anexat la actele cauzei.

Afirmă că instanța de apel la emiterea deciziei a lăsat fără apreciere faptul că conform normelor legislației fiscale în vigoare, subiectul impozabil are dreptul la trecerea din cont a TVA achitate sau care urmează a fi achitată pe valorile materiale, serviciile procurate dacă dispune de factura fiscală la valorile materiale, serviciile procurate pe care a fost achitată ori urmează să achite TVA, şi că în ședința de judecată s-a stabilit cu certitudine că la data invocată de contribuabil de primire facturilor fiscale menționate, acestea figurau ca acte contabile neautorizate, iar conform facturii fiscale prezentate instanței, pe acestea sunt aplicabile date calendaristice anterioare datei predării către noul administrator.

Astfel, facturile fiscale cu seria FU numerele 1164623-1164800 nu puteau fi întocmite cu datele calendaristice respective, întrucît la data de 25 octombrie 2012 , acestea au fost transmise către noul administrator ca documente contabile neutilizate, ne fiind înregistrate în stoc și nicidecum nu puteau fi eliberate cu acea dată. Respectiv, în situația în care s-a stabilit că la datele de 30 septembrie 2012 – 22 octombrie 2012 SC „Tehnoproiect” SRL nu i-au fost eliberate careva facturi fiscale de către SC „Altris-Prim” SRL, intimatul nu dispunea de facturile fiscale respective, atribuind la trecerea în cont suma TVA în mărime de 53535 lei, fapt care şi a determinat calcularea adăugător spre plata la buget TVA în sumă de 19881 lei, pentru perioada septembrie 2012 și 33 654 lei pentru perioada octombrie 2012, majorarea cu întîrziere în sumă de 1040 lei și aplicarea unei amenzi în mărime de 18 061 lei.

La fel, invocă recurentul şi practica judiciară, susţinînd că Curtea de Apel Chișinău o cauză similară prin decizia nr. 3a-116/14 din 06 martie 2014, a respins cererea de apel depusă de către SA „Ingvar-Trans-Vest” și a menținut hotărârea Judecătoriei Rîşcani din 12 noiembrie 2013, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea intentată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chișinău cu privire la contestarea actului administrativ, iar prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 04 iunie 2014, recursul declarat de către SA „Ingvar-Trans-Vest” a fost declarat inadmisibil. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

La caz, se constată că copia deciziei instanței de apel din 09 aprilie 2014, a fost expediată în adresa recurentului Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chișinău la data de 24 aprilie 2014, însă date care ar confirma şi recepţionarea acesteia la materialele cauzei lipsesc. Astfel instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 19 iunie 2014, în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe cu emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acţiunii din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, pronunţând o nouă hotărâre. După cum denotă actele cauzei în baza Deciziei privind inițierea controlului fiscal nr. 11188 din 15 ianuarie 2013, de către inspectorul Inspectoratului Fiscal mun.

Chişinău a fost efectuat un control fiscal la fața locului prin metoda verificării parțiale SC „Tehnoproiect” SRL, privind respectarea prevederilor legislației fiscale în partea ce ține de efectuarea operațiunilor economico-financiare efectuate cu SC „Altirs-Prim” SRL, în rezultatul cărui, prin Actul de control nr. 3-509751 din 16 ianuarie 2013, s-a stabilit încălcarea prevederilor art.102 alin. (6), art. 8 alin. (2) lit. c) din Codul fiscal și Ordinul Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr. 128 din 29 iunie 2006 despre aprobarea formularului declarației privind TVA și a modului de completare a Declarației privind TVA, prin completarea incorectă a declarațiilor TVA pentru perioadele fiscale L/09/12 și L/10/12 și respectiv, diminuarea sumei TVA aferentă bugetului pentru perioada fiscală L/09/12 cu 19 881 lei ți pentru perioada fiscală L/10/12 cu 33 654 lei (f.d.

6-7). Drept urmare, Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chişinău a emis decizia nr. 315/1/5 din 06 februarie 2013, prin care s-a dispus încasarea la buget TVA în sumă 53535 lei, majorare de întîrziere pentru neachitare în termen a TVA în sumă de 1040 lei și amendă în mărime de 16 061 lei pentru diminuarea TVA și în mărime de 2 000 lei pentru întocmirea, incorectă a declarației privind TVA pentru L/0912 –L/10/12. (f.d. 9-12). Fiind investită cu judecarea acţiunii în cauză şi având ca obiect al litigiului anularea deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat mun.

Chişinău nr. 315/1/5 din 06 februarie 2013, prima instanţă a ajuns la concluzia temeiniciei acţiunii şi ilegalităţii actului administrativ contestat, drept temei reţinând că SC „Tehnoproiect” SRL a prezentat declarația privind TVA pentru perioada fiscală L/09/12–L/10/12 în conformitate cu art. 115 Cod fiscal, iar faptul că SC „Altris-Prim” SRL nu-și onorează obligațiile fiscale proprii față de buget nu prezintă dări de seamă și nu achită TVA la buget, nu constituie temei pentru nerestituirea TVA către SC „Tehnoproiect” SRL, concluzie care a fost menținută și de instanța de apel.

Verificând legalitatea şi temeinicia hotărârii primei instanţe și deciziei instanței de apel, în raport cu criticele formulate în recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că concluzia primei instanţe și instanței de apel este greşită, rezultată din aprecierea incorectă a materialului probator propus de părţi în raport cu prevederile legale aplicabile raportului juridic litigios.

În favoarea concluziei enunțate instanța de recurs reține că materialele cauzei atestă cu certitudine că în perioada septembrie-octombrie 2012 SC „Tehnoproiect” SRL a înregistrat operațiuni economico-financiare de procurări de mărfuri și servicii de la SC „Altris-Prim” în baza facturilor fiscale seria FU nr. 1164681 din 30 septembrie 2012 în valoare de 119 329 lei, inclusiv TVA – 19 888 lei, nr. 1164664 din 16 octombrie 2012 în valoare de 105 365, inclusiv TVA – 17 561 lei și nr. 1164667 din 22 octombrie 2012, în valoare de 96 555 lei, inclusiv TVA – 16093 lei (f.d.

18, 20, 21). Este cert și faptul că, la data de 26 octombrie 2012, SC „Altris-Prim” SRL a înregistrat modificarea completă a componenței fondatorilor, iar prin actul de primire- predare a documentelor contabile din 25 octombrie 2012, fostul conducător al întreprinderii a transmis către noul conducător blanchetele de facturi fiscale nefolosite cu seriile FU 1164623 – FU 1164800. Conform art. 8 alin. (2) lit. c) Cod Fiscal, contribuabilul este obligat să ţină evidenţa contabilă conform formelor şi modului stabilit de legislaţie, să întocmească şi să prezinte organului fiscal şi serviciului de colectare a impozitelor şi taxelor locale dările de seamă fiscale prevăzute de legislaţie, să asigure integritatea documentelor de evidenţă contabilă în conformitate cu cerinţele legislaţiei, să efectueze încasările băneşti în numerar prin intermediul dispozitivelor şi sistemelor pentru înregistrarea operaţiunilor cu numerar, respectînd reglementările aprobate de Guvern, inclusiv Lista genurilor de activitate al căror specific permite efectuarea încasărilor băneşti în numerar fără aplicarea maşinilor de casă şi de control.

Conform art. 101 alin. (1) Cod fiscal, subiecţii impozabili stipulaţi la art.94 lit. a) sînt obligaţi să declare, conform art.115, şi să achite la buget pentru fiecare perioadă fiscală, stabilită conform art.114, suma TVA, care se determină ca diferenţă dintre sumele TVA achitate sau ce urmează a fi achitate de către cumpărători (beneficiari) pentru mărfurile, serviciile livrate lor şi sumele TVA achitate sau ce urmează a fi achitate furnizorilor la momentul procurării valorilor materiale, serviciilor (inclusiv TVA la valorile materiale importate) folosite pentru desfăşurarea activităţii de întreprinzător în perioada fiscală respectivă, ţinîndu-se cont de dreptul de trecere în cont conform art.102.

În conformitate cu art. 102 alin. (1) Cod fiscal, trecerea în cont a TVA pe valorile materiale, serviciile procurate în cazul achitării TVA la buget, subiecţilor impozabili, înregistraţi în calitate de plătitori ai TVA, li se permite trecerea în cont a sumei TVA achitate sau care urmează a fi achitate furnizorilor plătitori ai TVA pe valorile materiale, serviciile procurate (inclusiv transmise în cadrul realizării contractului de comision) pentru efectuarea livrărilor impozabile în procesul desfăşurării activităţii de întreprinzător. Se permite trecerea în cont a TVA la serviciile importate, procurate de către subiecţii impozabili pentru efectuarea livrărilor impozabile în procesul desfăşurării activităţii de întreprinzător, numai în cazul achitării TVA la buget pentru serviciile menţionate în conformitate cu art.115.

Subiecţilor impunerii, înregistraţi în calitate de plătitori ai TVA, li se permite trecerea în cont a sumei TVA, achitate sau care urmează a fi achitată furnizorilor plătitori ai TVA, aferente cheltuielilor efectuate pînă la momentul înregistrării şi legate de procurarea mijloacelor fixe, cu destinaţie de producţie în agricultură, de construcţia şi reconstrucţia obiectelor cu destinaţie de producţie în agricultură, de crearea şi întreţinerea plantaţiilor tinere, de creşterea tineretului animal şi întreţinerea cirezilor.

Alin. (6) a aceluiaşi articol, stipulează că subiectul impozabil are dreptul la trecerea în cont a TVA achitate sau care urmează a fi achitată pe valorile materiale, serviciile procurate dacă dispune de: factura fiscală la valorile materiale, serviciile procurate pe care a fost achitată ori urmează a fi achitată TVA, documentul, eliberat de autorităţile vamale, care confirmă achitarea TVA la mărfurile importate, documentul care confirmă achitarea TVA pentru serviciile importate.

Prin urmare, prin prisma normelor enunţate instanţa de recurs conchide că actul administrativ contestat a fost emis în corespundere cu dispoziţiile legale aplicabile situaţiei date, deoarece, în situația în care facturile cu seria FU-1164623 – FU 1164800, inclusiv, facturile nr. 1164681 din 30 septembrie 2012, nr. 1164664 din 16 octombrie 2012 și nr. 1164667 din 22 octombrie 2012, au fost transmise noului conducător al SC „Altris-Prim” SRL doar la data de 25 octombrie 2012, anterior acestei date agentul economic SC „Tehnoproiect” SRL nu dispunea de facturile fiscale respective, iar la momentul reflectării în documentele de evidență contabilă a operațiunilor economico-financiare cu SC „Altris-Prim” SRL nu avea dreptul în sensul art. 102 alin. (6) Cod fiscal la trecerea în cont a TVA aferentă procurărilor în baza facturilor respective.

De altfel, facturile cu seria FU nr. 1164681 din 30 septembrie 2012, 1164664 din 16 octombrie 2012 și nr. 1164667 din 22 octombrie 2012 nu constituie documente justificative și nu pot fi acceptate la deducerea cheltuielilor achitate și trecerea în cont a TVA, pe cînd SC „Tehnoproiect” SRL neavînd temei pentru a trece în cont TVA, a diminuat suma TVA aferentă bugetului pentru perioada fiscală septembrie 2012 - octombrie 2012 cu 19 881 lei și respectiv, 33 654 lei. Mai mult ca atît, în sensul art. 102 alin.(6) Cod fiscal este de înţeles că, subiectul impozabil are dreptul la trecerea în cont a TVA achitate sau care urmează a fi achitată pe valorile materiale, serviciile procurate, dacă dispune de documentul care confirmă achitarea TVA, pe cînd în acest sens instanţei nu a fost prezentată nici o probă pertinentă şi admisibilă, sub formă de virament bancar sau altă formă de plată, care ar confirma achitarea TVA în temeiul facturilor menţionate.

Or, la caz, nu poate fi reţinut, drept probă veridică în sensul enunţat, actul de verificare reciprocă întocmit la situaţia din 14 ianuarie 2013, prezentat de către intimat în susţinerea poziţiei sale (f.d. 16), deoarece actul de verificare menţionat a fost întocmit şi semnat de SRL „Tehnoproiect” în mod unilateral. De altfel, la caz au relevanţă şi prevederile art. 228 al. (2) al Codului fiscal, pentru neplata impozitului, taxei în termenul şi în bugetul stabilite conform legislaţiei fiscale se plăteşte o majorare de întîrziere, determinată în conformitate cu alin.(3), pentru perioada care începe după scadenţa impozitului, taxei şi care se încheie în ziua plăţii lor efective inclusiv. Iar, reieșind din prevederile art. 261 al.

(4) Cod fiscal neplata sau plata incompletă a impozitului pe venit în rate se sancţionează cu amendă în cuantum calculat, în modul stabilit la art. 228 alin.(3), unei perioade cuprinse între data stabilită pentru plata acestui impozit şi data stabilită pentru prezentarea declaraţiei fiscale. Suma neplătită a impozitului pe venit se determină ca diferenţă dintre impozitul calculat şi plătit de contribuabil şi impozitul pe care acesta era obligat să-l plătească. Astfel, se atestă faptul că SC „Tehnoproiect” SRL corect a fost supusă sancţiunii fiscale pentru încălcarea prevederilor legale enunţate mai sus, circumstanțe care duc la respingerea cerințelor intimatului, și a concluziilor instanțelor ierarhic inferioare precum că actul contestat a fost emis ilegal.

În acest context, sunt neîntemeiate argumentele intimatului susţinute, de altfel, şi de instanţele ierarhic inferioare, precum că SC „Tehnoproiect” SRL la încheierea perioadei fiscale a prezentat declarația privind TVA, conformîndu-se prevederilor art. 115 Cod fiscal, deoarece declarațiile vamale nr. 1164681, nr. 1164664 și nr. 1164667, sunt datate cu 30 septembrie 2012, 16 octombrie 2012 și respectiv 22 octombrie 2012 și semnate de directorul SC „Altris-Prim” SRL – Svagher Pavel, însă facturile respective au fost primite de Svagher Pavel ca blanchete de facturi fiscale nefolosite doar ulterior - la data de 25 octombrie 2012. Faţă de cele ce preced, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că temei pentru admiterea acţiunii şi anularea actului contestat nu este, iar concluziile primei instanţei cu privire la temeinicia acţiunii sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii, fiind dată o interpretare greşită normelor de drept material.

Distinct de cele relatate şi având în vedere faptul că, circumstaneţele pricinii au fost stabilite de către prima instanţă şi nu este necesară verificarea suplimentară a cărorva dovezi, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa hotărârea primei instanţe şi de a emite o nouă hotărâre, prin care acţiunea SC „Tehnotproiect” SRL împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ de a respinge. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e: Se admite recursul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat mun.

Chişinău. Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 09 aprilie 2014 și hotărîrea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 29 octombrie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societății Comerciale „Tehnoprioect” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chișinău cu privire la contestarea actului administrativ, şi se emite o nouă hotărâre prin care: Se respinge acţiunea Societăţii Comerciale „Tehnoproiect” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ ca neîntemeiată. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Iuliana Oprea Ion Druță Tamara Chişca-Doneva