3ra-150/15 — Contestarea actului administrativ

Prima instanţă: O. Melniciuc dosarul nr. 3ra-150/15 (Jud. Rîşcani mun. Chişinău) Instanţa de apel: D. Manole, E. Fistican, N. Traciuc (Curtea de Apel Chişinău) DECIZIE 08 aprilie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi, Galina Stratulat Iuliana Oprea, Ion Druţă examinând, fără înştiinţarea participanţilor la proces, recursul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chişinău, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Albinstal” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 30 septembrie 2014 prin care a fost respins apelul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat mun.

Chişinău şi menţinută hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 08 aprilie 2014, c o n s t a t ă La 03 mai 2013 SRL „Albinstal” a depus la Judecătoria Centru mun. Chișinău cerere de chemare în judecată împotriva IFS mun. Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii, reclamanta a indicat că în perioada 30 ianuarie 2013 – 08 februarie 2013, IFS mun. Chişinău a efectuat un control fiscal la sediul SRL „Albinstal” pentru perioada de activitate 01 ianuarie 2008 – 31 decembrie 2012, în rezultatul căruia a fost întocmit actul de control nr. 5-660026 din 08 februarie 2013, stabilindu-se încălcări fiscale, și anume diminuarea în mod ilegal a venitului impozabil (cu diminuarea corespunzătoare a impozitului pe venit) și a sumei TVA aferentă bugetului, precum și majorarea pierderilor fiscale și a sumei TVA destinată trecerii în cont în perioada ulterioară.

În urma examinării materialelor actului de control respectiv, a fost emisă decizia nr. 890/p/1 din 06 martie 2013, prin care s-a dispus micșorarea pierderilor fiscale pentru perioada a. 2010 cu 459 355 lei și a sumei TVA destinată trecerii în cont pentru perioada ulterioară cu 64 375 lei (pct. I), calcularea și încasarea la buget a impozitului pe venit în sumă de 77 347 lei, TVA în sumă de 125 344 lei; încasarea la buget a majorărilor de întârziere în sumă de 31 488 lei și 377 lei (pct. IV); aplicarea amenzilor în sumă de 76 880 lei (pentru diminuarea venitului impozabil în perioada 2008-2011), 37 603 lei 1 (pentru diminuarea TVA în 2009-2012), 23 204 lei (pentru diminuarea impozitului pe venit), 1 734 lei (pentru plata incompletă a impozitului pe venit.

Consideră reclamanta SRL „Albinstal” decizia IFS pe mun. Chişinău nr. 890/p/1 din 06 martie 2013 neîntemeiată şi ilegală deoarece argumentele organului fiscal pe marginea încălcării legislației fiscale de către contribuabil sunt vădit nefondate și susceptibile respingerii integrale. Menționează că cheltuielile suportate pentru perioada supusă controlului fiscal au fost deduse şi atribuite la deduceri în scopuri fiscale conform documentelor primare şi de strictă evidenţă în conformitate cu prevederile relevante ale Codului Fiscal și Legea contabilităţii, în baza actelor de îndeplinire a lucrărilor, proceselor-verbale, foilor de parcurs şi facturilor fiscale prezentate de către agenţii economici cu care întreprinderea a avut raporturi contractuale.

Așadar, impozitul pe venit din activitatea economică în a. 2012 nu a fost diminuat cu suma de 77 347 lei. Concomitent, susţine SRL „Albinstal” că pârâtul incorect a indicat în actul administrativ contestat precum că au fost încălcate prevederile art. art. 101, 114, 115 din Codul Fiscal prin diminuarea sumei TVA aferentă bugetului în mărime de 125 344 lei pentru perioadele fiscale a. 2009, a. 2011-2012. Or, operaţiunile economice în care s-au indicat sumele TVA au fost efectuate în baza documentelor confirmative şi anume facturi fiscale şi contracte de colaborare cu subantreprenori.

Apreciază ca fiind abuziv argumentul organului fiscal precum că lucrările contractate de la SRL „Construct-Confort” realmente nu au avut loc, deoarece eventualele iregularități depistate la societatea-subantreprenor, și anume lipsa personalului specializat care ar fi efectuat lucrările de reparație, nu poate condiționa responsabilitatea SRL „Albinstal” pe acest teren și atragerea dânsei la răspundere fiscală. Cu atât mai mult, întreprinderea nu era obligată să ceară de la SRL „Construct-Confort” darea de seamă referitor la angajaţii acesteia.

Subliniază că, la momentul efectuării tranzacţiilor, a achitat către SRL „Construct-Confort” toate plăţile aferente, inclusiv TVA, respectiv a transmis obligaţia fiscală către furnizorul de bunuri care la rândul său trebuia să efectueze calcularea şi reţinerea impozitelor şi taxelor către bugetul de stat, iar careva temeiuri de a califica tranzacțiile efectuate cu SRL „Construct-Confort” ca fiind inexistente în realitate (fictive), nu există. La 29 martie 2013, reclamanta a depus cerere prealabilă (contestație) la IFS pe mun. Chişinău prin care a solicitat anularea deciziei nr. 890/p/1 din 06 martie 2013, care a fost respinsă ca fiind neîntemeiată prin decizia nr. 350 din 26 aprilie 2013. Solicită reclamanta SRL „Albinstal” anularea deciziei IFS pe mun.

Chişinău nr. 890/p/1 din 06 martie 2013. Prin încheierea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 29 august 2013 prezenta cauză, în temeiul art. 43 alin. (2) lit. b) CPC, a fost strămutată după competență jurisdicțională la Judecătoria Rîșcani mun. Chișinău. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 08 aprilie 2014, acţiunea a fost admisă parțial. S-a anulat decizia IFS pe mun.

Chişinău nr. 2 890/p/1 din 06 martie 2013, în partea micşorării pierderilor fiscale pentru anul 2010 cu 459 355 lei; încasării TVA destinată trecerii în cont pentru perioada ulterioară cu 64 375 lei; calculării şi încasării la buget a sumei de 77 347 lei ca impozit pe venit diminuat în anul 2012; încasării TVA în sumă de 125 344 lei; încasării majorării de întârziere pentru neachitarea în termenele stabilite a TVA în sumă de 31 488 lei; aplicării amenzii pentru diminuarea TVA pentru perioadele fiscale 2008 - 2011 în sumă de 76 880 lei; aplicării amenzii pentru diminuarea TVA pentru perioadele fiscale 2009 - 2012 în sumă de 37 603 lei; aplicării amenzii pentru diminuarea impozitului pe venit în sumă de 23 204 lei şi aplicării amenzii pentru achitarea incompletă a impozitului pe venit în rate pentru perioada fiscală 2012 în sumă de 1734 lei.

În rest, pretenţiile au fost respinse ca fiind neîntemeiate. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 30 septembrie 2014 a fost respins apelul declarat de către IFS pe mun. Chişinău şi menţinută hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 08 aprilie 2014. La 12 decembrie 2014, IFS mun. Chişinău a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 30 septembrie 2014 şi hotărârii Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 08 aprilie 2014, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătorești contestate cu emiterea unei noi hotărâri de respingere integrală a acţiunii SRL „Albinstal”. În motivarea recursului, recurentul a indicat că instanțele ierarhic inferioare au interpretat și aplicat în mod eronat normele de drept material şi procedural, precum și nu au constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele importante ale pricinii, iar concluziile instanțelor vin în contradicţie cu ultimele.

Menționează că instanțele ierarhic inferioare au desconsiderat în mod vădit faptul că, în perioada prestării serviciilor SRL „Construct-Confort”, dispunea doar de persoane angajate la întreprindere în funcţie de director, contabil-şef, manager şi contabil, iar în procesele-verbale de recepţie a lucrărilor executate şi devizele de cheltuieli aferente, părţile au indicat asupra executării lucrărilor de betonare, montare a blocurilor, sudare, armare, strobare, tencuire etc., pe când în perioada efectuării lucrărilor enunțate subantreprenorul SRL „Construct- Confort” nu avea angajate persoane specializate în aceste domenii cum ar fi zidari, sudori, tencuitori, muncitori calificaţi, care ar fi întreprins lucrările documentate.

De asemenea, nu s-a constatat nici executarea lucrărilor vizate de către alţi subantreprenori, în consecință fiind probat faptul că acestea realmente nu au avut loc. Consideră că intimata nu poate beneficia de dreptul la trecerea în cont a TVA în baza facturilor fiscale eliberate către SRL „Construct-Confort”, deoarece executarea lucrărilor înscrise în documentele primare eliberate de subantreprenor nu s-au confirmat. Mai mult decât atât, instanțele inferioare nu au luat în considerațiune faptul că trecerea în cont a TVA prin prisma art. 102 alin. (1) Cod Fiscal se permite doar în cazul achitării TVA la bugetul de stat, însă în speță SRL „Construct-Confort” nu a transferat în buget sumele respective solicitate de SRL „Albinstal” spre restituire.

3 Sub un alt aspect, enunță recurentul că hotărârile contestate nu satisfac cerințele unei motivări suficiente a actului judecătoresc, iar concluziile instanțelor de judecată un caracter arbitrar și pripit. Într-un final, remarcă că pe categoria respectivă de cauze deja există o practică stabilă a Curții Supreme de Justiție, conform căreia acțiunile în anulare inițiate de contribuabili au fost respinse ca fiind neîntemeiate. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Materialele dosarului atestă că copia redactată a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 30 septembrie 2014 a fost expediată în adresa participanților la proces la 07 noiembrie 2014. În circumstanţele relevate, recursul declarat de către IFS pe mun.

Chişinău la 12 decembrie 2014 se consideră a fi depus în termenul prevăzut de lege. La 29 decembrie 2014, în adresa intimatei SRL „Albinstal” a fost expediată copia recursului declarat de către IFS mun. Chişinău cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei la recurs. La 22 ianuarie 2015, SRL „Albinstal” a depus referință la recursul declarat, în care a invocat caracterul neîntemeiat și abuziv al acestuia și a solicitat respingerea lui cu menținerea hotărârilor judecătorești atacate. Consideră că instanțele ierarhic inferioare au elucidat pe deplin circumstanțele pricinii, au apreciat obiectiv probele administrate și au aplicat în mod just normele relevante de drept material, pronunțând în final o soluție legitimă și corectă.

Iar argumentele recursului le apreciază ca fiind declarative și bazate pe constatări ce țin de activitatea unui alt agent economic, enunțând că SRL „Albinstal” nu poate purta răspundere pentru faptul că subantreprenorul SRL „Construct-Confort” în perioada supusă verificării eventual nu ar fi angajat muncitori calificați capabili să efectueze lucrările contractate. Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 25 februarie 2015 recursul declarat de către IFS mun. Chişinău a fost considerat admisibil. În conformitate cu art. 444 CPC, prezentul recurs se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în recursul declarat de către IFS mun.

Chişinău și obiecțiile expuse în referința SRL „Albinstal”, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea hotărârilor judecătorești contestate, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. Conform art. 102 alin. (6) Cod Fiscal, subiectul impozabil are dreptul la trecerea în cont a T.V.A. achitate sau care urmează a fi achitată pe valorile materiale, serviciile procurate dacă dispune: a) de factura fiscală la valorile materiale, serviciile procurate pe care a fost achitată ori urmează a fi achitată T.V.A., sau b) de documentul, eliberat de autorităţile vamale, care confirmă 4 achitarea T.V.A.

la mărfurile importate; c) de documentul care confirmă achitarea TVA pentru serviciile importate. Alineatul (7) din articolul sus-menţionat prevede că, livrarea, în privinţa căreia se permite trecerea în cont a T.V.A. achitate sau care urmează a fi achitate pe valorile materiale, serviciile procurate, trebuie să fie efectuată subiectului impozabil de către furnizorul care a eliberat factura fiscală (eliberată de organul autorizat în modul stabilit) sau să fie importată de către subiectul impozabil. Potrivit art. 117 alin. (1) şi (2) Cod fiscal, subiectul impozabil care efectuează o livrare impozabilă pe teritoriul ţării este obligat să prezinte cumpărătorului (beneficiarului) factura fiscală pe livrarea în cauză.

Factura fiscală trebuie să includă următoarele informaţii: numărul curent al facturii; denumirea (numele), adresa şi codul fiscal al furnizorului; data eliberării facturii; data livrării, dacă ea nu corespunde cu data eliberării facturii; denumirea (numele), adresa şi codul fiscal al cumpărătorului; tipul livrării; pentru fiecare tip de livrare de mărfuri, servicii: cantitatea mărfii; preţul de achiziţie/livrare şi mărimea adaosului comercial cumulativ - în cazul livrării mărfurilor social importante; preţul unui articol de marfă fără TVA; cota TVA; suma TVA pe un articol de marfă; suma totală a livrării de mărfuri, servicii, care urmează a fi achitată; suma totală a TVA. Din suportul probator prezent la materialele cauzei rezultă că, potrivit deciziei IFS mun.

Chişinău nr. 11336 din 28.01.2013, s-a iniţiat controlul fiscal la faţa locului prin metoda verificării totale la SRL „Albinstal”, începând cu 30 ianuarie 2013 până la 08 februarie 2013, perioada supusă controlului fiscal fiind 01 ianuarie 2008 – 31 decembrie 2012, fiind întocmit, la 08 februarie 2013 actul de control fiscal nr. 5-660026 şi actul de prelungire a acestuia nr. 5-661300 privind corectitudinea calculării şi transferării la buget a impozitelor şi taxelor la SRL „Albinstal”.

În rezultatul examinării actului de control respectiv a fost emisă decizia nr. 890/p/l din 06 martie 2013, prin care s-a dispus: micșorarea pierderilor fiscale pentru perioada a. 2010 cu 459 355 lei și a sumei TVA destinată trecerii în cont pentru perioada ulterioară cu 64 375 lei (pct. I), reflectarea spre calcul în fișa contului personal suma supraplății nereale 43 lei taxă pentru apă (pct. II); calcularea și încasarea la buget a impozitului pe venit în sumă de 77 347 lei, TVA în sumă de 125 344 lei, impozitul funciar în sumă de 624 lei, contribuţii de asigurare socială de stat obligatorie în mărime de 2 789 lei (pct. III); încasarea la buget a majorărilor de întârziere în sumă de 31 488 lei și 377 lei (pct. IV); aplicarea amenzilor în sumă de 76 880 lei (pentru diminuarea venitului impozabil în perioada 2008-2011), 37 603 lei (pentru diminuarea TVA în 2009-2012), 23 204 lei (pentru diminuarea impozitului pe venit), 624 lei (pentru eschivarea de la plata impozitului funciar), 5 000 lei (pentru întocmirea necorespunzătoare a declarației persoanei juridice cu privire la impozitul pe venit, declarațiilor privind TVA și anexelor la acestea, blanchetelor de foi de parcurs pentru automobile), 1 734 lei (pentru plata incompletă a impozitului pe venit), 2 789 lei (pentru diminuarea contribuţiilor de asigurări sociale) (pct. V). Totodată, s-a stabilit că,

conform contractelor de subantrepriză pentru efectuarea lucrărilor de construcţie nr. 23/12 din 01 septembrie 2012, nr. 19/12 5 din 25 iunie 2012, nr.17/12 din 24 iunie 2012, încheiate între SRL „Albinstal” în calitate de beneficiar şi SRL “Construct-Confort”, în calitate de antreprenor, ultimul s-a obligat să efectueze lucrări de construcţie și montare. Subantreprenorul SRL “Construct-Confort” a eliberat beneficiarului SRL „Albinstal” pentru efectuarea lucrărilor de construcție și montare, în baza contractelor de subantrepriză, facturile fiscale seria FV nr. 3701515 din 28 decembrie 2011 în valoarea totală de 295 364 lei, inclusiv TVA în sumă de 49 227,30 lei (f.d. 48): seria FV nr. 9233003 din 30 iunie 2012 în valoare totală de 124 380 lei, inclusiv TVA în sumă de 20 730 lei (f.d.

39); seria FV nr. 9233018 din 20 iulie 2012 în valoarea totală de 46 032 lei, inclusiv TVA în sumă de 7 672 lei (f.d. 44); seria BV nr. 0855492 din 25 iulie 2012 în valoare totală de 118 584 lei, inclusiv TVA în sumă de 19 764 lei (f.d. 36); seria BV nr. 9233019 din 29 iulie 2012 în valoare totală de 94 110 lei, inclusiv TVA în sumă de 15 685 lei (f.d. 33); seria BV nr. 1598231 din 26 septembrie 2012 în valoare totală de 386 250 lei, inclusiv TVA în sumă de 64 375 lei (f.d. 28). În acest sens, se atestă că SRL „Construct-Confort” a furnizat, iar SRL „Albinstal” a achitat servicii în sumă totală de 1 064 720 lei, inclusiv TVA în suma totală de 177 453,30 lei.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie accentuează că facturile fiscale eliberate de SRL „Construct- Confort” au fost întocmite în conformitate cu prevederile ordinului Ministerului Finanţelor nr. 115 din 06 septembrie 2010 cu privire la aprobarea şi completarea formularului tipizat de document primar cu regim special “Factură fiscală”, anexa nr. 4, și corespund cerinţelor prevăzute de art. 19 al Legii contabilităţii nr.113 din 27 aprilie 2007 (“documente primare”).

Prin urmare, instanța de recurs conchide că TVA aferentă serviciilor prestate de către SRL „Construct-Confort” a fost atribuită corect în contul intimatei SRL ”Albinstal”, în baza facturilor fiscale, contractelor de subantrepriză, proceselor-verbale de recepţie a lucrărilor enunţate supra şi devizului de cheltuieli care nu sunt anulate și constituie documente justificative ce oferă dreptul la atribuirea în cont a TVA, astfel fiind realizate toate condițiile obligatorii pentru trecerea în cont a sumelor TVA.

În circumstanţele relevate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră justă concluzia instanţelor de judecată ierarhic inferioare referitor la faptul că subiectul impozabil are dreptul la trecerea în cont a TVA achitată sau care urmează a fi achitată pe valorile materiale, serviciile procurate, dacă dispune de factură fiscală la valorile materiale, serviciile procurate pe care a fost achitată sau urmează a fi achitată TVA, iar alte careva condiţii pentru trecerea în cont a TVA nu sunt prevăzute de legislaţia fiscală.

Nu pot fi reţinute argumentele recurentului precum că SRL ,,Construct- Confort” în perioada supusă verificării nu a dispus de muncitori pentru executarea lucrărilor şi nu a fost stabilit faptul executării lucrărilor de către alţi subantreprenori, persoane terţe, deoarece lucrările respective de facto au fost efectuate şi achitate plăţile pentru acestea, în temeiul contractelor de 6 subantrepriză pentru prestarea lucrărilor de construcţie, a devizelor de cheltuieli, a proceselor-verbale prin care se confirmă volumul de lucrări executate.

Iar intimatei SRL „Albinstal” nu-i poate fi imputată răspunderea pentru pretinsa situație că SRL „Construct-Confort”, în perioada supusă verificării, nu ar fi dispus de muncitori pentru executarea lucrărilor şi nu ar fi fost stabilit faptul executării lucrărilor de către alţi subantreprenori, deoarece intimata, prin lege, nu este responsabilă pentru neîndeplinirea de către alţi agenţi economici a prevederilor legislaţiei (fiscale, muncii, etc.), organul fiscal bazându-se doar pe constatări ce ţin de activitatea unui alt agent economic, şi anume a SRL „Construct-Confort”. Conform art. 169 alin. (2) Cod fiscal, obligaţia fiscală a contribuabilului ce urmează să fie stinsă de către un alt contribuabil care, conform legislaţiei fiscale, este obligat să reţină sau să perceapă de la primul sumele ce constituie obligaţia fiscală şi să o stingă încetează a fi obligaţia fiscală a primului şi devine obligaţia fiscală a celui de-al doilea din momentul reţinerii sau perceperii.

Deci, nu poate fi reținut nici argumentul recurentului IFS mun. Chişinău cu privire la nerespectarea de către instanțele inferioare a art. 102 alin. (1) Cod Fiscal prin autorizarea restituirii sumelor cu titlu de TVA care anterior nu au fost plătite în bugetul de stat, deoarece achitarea în buget a TVA constituie o obligaţiune fiscală a vânzătorului (prestatorului de servicii, antreprenorului) și nu poate fi pusă pe seama consumatorului de valori materiale şi servicii procurate, odată ce ultimul, ca cumpărător de bună-credinţă, concomitent cu costul mărfurilor, i-a achitat furnizorului taxa pe valoarea adăugată. Mai mult ca atât, se reține că prin prisma art. 11 alin. (1) din Codul fiscal, toate îndoielile apărute la aplicarea legislaţiei fiscale se vor interpreta în favoarea contribuabilului.

Având în vedere constatările enunțate supra, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie concluzionează că decizia emisă de recurentul-pârât este una lipsită de suport juridic, nefiind constatată şi demonstrată trecerea ilegală în cont a TVA, neachitarea în termen a TVA, majorarea sumei TVA destinată trecerii în cont în perioada ulterioară şi întocmirea neconformă a unor declaraţii privind TVA care au fi putut duce la aplicarea sancţiunilor fiscale, de către organul fiscal nefiind prezentate probe întru confirmarea legalităţii actului administrativ contestat.

Or, potrivit art. 24 alin. (3) al Legii contenciosului administrativ la examinarea acţiunii în materie de contencios administrativ în anulare sarcina probaţiunii este pusă pe seama pârâtului, însă recurentul-pârât nu a prezentat probe incontestabile, pertinente şi admisibile în sensul prevederilor art.121 şi 122 CPC, care ar respinge pretenţiile invocate de intimata-reclamantă. Iar admiterea recursului și răsturnarea soluției date de instanțele inferioare, în lipsa unui suport probatoriu incontestabil ce ar demonstra legalitatea și temeinicia deciziei contestate, ar echivala de fapt cu pronunțarea unei hotărâri judecătorești arbitrare și contrare legii. 7 Drept consecință, concluzia instanțelor de fond și de apel privind admiterea în parte a acțiunii SRL ”Albinstal” și anularea parțială a actului administrativ contestat este justă și corectă, urmând a fi menținută.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie accentuează că o asemenea soluție este conformă jurisprudenței degajate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului la capitolul raporturilor fiscale și achitării TVA.

Astfel, în speța de referință Bulves AD c. Bulgariei, hotărârea din 22 ianuarie 2009, definitivă din 22 aprilie 2009, Curtea de la Strasbourg a enunțat expres că, în circumstanțele în care statul nu are nici un indiciu precum că subiectul impozabil s-ar fi implicat direct în abuzul fraudulos al lanțului TVA la livrare sau cel puțin ar fi cunoscut cu faptul respectivului abuz, oricum sancționează agentul economic prin refuzul deducerii sau restituirii TVA, statul pune pe seama reclamantei o sarcină individuală excesivă care răstoarnă justul echilibru ce trebuie menținut între interesul general al societății și cel individual de protecție a dreptului de proprietate, conform exigențelor art. 1 Protocol 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului pe acest teren.

De asemenea, nu pot fi reținute nici argumentele recurentului privind indicarea neîntemeiată în actele de predare-primire a lucrărilor a contribuțiilor sociale salariale, acestea nefiind achitate în bugetul de stat de către SRL ”Construct-Confort”, deoarece un agent economic nu poate fi responsabil pentru neîndeplinirea obligațiilor incumbate față de stat ale altui agent economic, anume statului revenindu-i sarcina de a verifica și a atrage la răspundere, prin organele sale competente, persoanele care nu respectă obligațiile prevăzute de lege. Referitor la argumentul recurentului IFS mun. Chișinău privind nerespectarea practicii stabile a Curții Supreme de Justiție în această categorie de cauze, instanța de recurs îl apreciază ca fiind neîntemeiat și invocă decizia Curții Supreme de Justiție din 29 octombrie 2014 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a SRL ”Exfactor-Grup împotriva IFS mun.

Chișinău (3ra- 1150/14), în care Curtea Supremă de Justiție a menținut hotărârile judecătorești ale instanțelor ierarhic inferioare de admitere a acțiunii în contencios administrativ și anulare a deciziei IFS mun. Chișinău asupra cazului de încălcare fiscală, circumstanțele respectivei pricini fiind practic identice cu cele ale prezentei cauze deduse judecății. Iar speța citată de către recurent în susținerea recursului este irelevantă cazului din prezenta speță. Alte argumente invocate în recursul declarat nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei pentru casare a deciziei recurate, şi urmează a fi respinse.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, atât instanţa de apel, cât şi prima instanţă au constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea cauzei, au aplicat corect normele de drept material şi procedural, astfel, pronunțând o soluție legală şi întemeiată, iar 8 argumentele invocate de către recurent sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de către IFS mun. Chișinău şi de a menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 30 septembrie 2014 și hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 08 aprilie 2014. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se respinge recursul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat mun.

Chişinău. Se mențin decizia Curţii de Apel Chişinău din 30 septembrie 2014 și hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 08 aprilie 2014 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Albinstal” împotriva Inspectoratului Fiscal Stat mun. Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi Galina Stratulat Iuliana Oprea Ion Druţă 9