3ra-145/15 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: L. Lupaşco dosarul nr. 3ra-145/15 (Judecătoria Rîşcani mun. Chişinău) instanţa de apel: N. Budăi, I. Muruianu, A. Gavriliţă (Curtea de Apel Chişinău) ÎNCHEIERE 11 februarie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul: Iulia Sîrcu Judecătorii: Iurie Bejenaru, Iuliana Oprea examinând, fără înştiinţarea participanţilor la proces, chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „ALDARON”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată Societăţii cu Răspundere Limitată „ALDARON” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat mun.

Chişinău cu privire la contestarea actelor administrative, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 16 octombrie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chişinău, casată hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 25 aprilie 2014 şi pronunţată o hotărâre nouă prin care acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată, c o n s t a t ă La 10 februarie 2014, Societatea cu Răspundere Limitată „ALDARON” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chişinău cu privire la contestarea actelor administrative. Prin încheierea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 25 aprilie 2014, a fost încetat procesul în partea pretenţiei privind anularea procesului-verbal cu privire la contravenţie Seria MF nr. 0032280/77 din 16 noiembrie 2013 întocmit de către IFS mun.

Chişinău. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 25 aprilie 2014, a fost admisă acţiunea, fiind anulate decizia nr. 3431/1/5 din 03 decembrie 2013 „Asupra cazului de încălcare a legislaţiei comisă de către SRL „ALDARON”” şi decizia nr. 2 din 09 ianuarie 2014 „Pe marginea contestaţiei împotriva deciziei nr. 3431/1/5 din 03 decembrie 2013” întocmite de către IFS mun. Chişinău. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 16 octombrie 2014, a fost admis apelul declarat de către IFS mun. Chişinău, casată hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 25 aprilie 2014 şi pronunţată o hotărâre nouă prin care acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. La 11 decembrie 2014, în termenul prevăzut de lege, SRL „ALDARON” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 16 octombrie 2014 şi menţinerea hotărârii Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 25 aprilie 2014. În motivarea recursului SRL „ALDARON” a invocat că instanţa de apel nu a elucidat pe deplin toate circumstanţele importante ale pricinii, concluziile acesteia vin în contradicţie cu probele administrate, fapt ce a adus la încălcarea şi aplicarea eronată a normelor de drept material.

În susţinerea cererii de recurs SRL „ALDARON” a indicat că intimatul a efectuat prima cumpărătură de control în sumă de 400 lei, la 16 noiembrie 2013, orele 1037, fapt ce se confirmă prin bonul de casă nr. 2539, respectiv nu putea să fei întocmit Actul de control la orele 1015. Totodată, referitor la a doua cumpărătură de control recurentul consideră că este eronată concluzia atât a instanţei de apel, cât şi a organului fiscal precum că inspectorul fiscal care a efectuat cumpărătura a achitat suma de 325 dolari SUA, deoarece la materialele cauzei lipseşte dovada privind existenţa bancnotelor în valută străină, cu atât mai mult că, nici în actul de control nu au fost indicate câte bancnote în valută străină au fost prezentate, valoarea lor nominală, seria şi numerele acestora.

Afirmă recurentul că intimatul pentru a doua cumpărătură a primit bonul de casă nr. 2540, ora 1044, în sumă de 4250 lei. Mai mult decât atât, controlul operativ nu a constatat lipsa maşinii de casă şi de control sau defectarea acesteia, nesigilarea sau neînregistrarea la organul fiscal, iar intimatul în Actul de control nu a specificat concret care normă de drept la momentul efectuării controlului a fost încălcată de către SRL „ALDARON”. La 29 decembrie 2014, în adresa intimatului IFS mun. Chişinău a fost expediată copia recursului declarat de către SRL „ALDARON” cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei la recurs. La 26 ianuarie 2015, intimatul IFS mun.Chișinău a depus referință la recursul declarat de SRL „ALDARON” prin care a solicitat respingerea acestuia ca inadmisibil.

Indică intimatul că argumentele invocate în cererea de recurs nu pot constitui temei de admitere a acesteia, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, instanța de apel a examinat pricina sub toate aspectele, iar argumentele expuse de către recurent au fost verificate minuțios de către instanța de apel. Totodată, susține intimatul că, conform jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere și să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucru, însă motivele recursului invocate în speță sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii care au fost apreciate corespunzător.

Examinând temeiurile recursului declarat de către SRL „ALDARON” în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de 2 contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, consideră că recursul este inadmisibil, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4). Potrivit art. 432 CPC, alin. (2), (3) şi (4), se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către SRL „ALDARON” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentului cu soluţia pronunţată de către instanţa de apel şi nu relevă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Astfel, argumentul recurentului precum că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele prezente la materialele cauzei şi nu a luat în consideraţie existenţa bonurilor de plată pentru sumele indicate de către inspector ca constituind prețul cumpărăturilor, nu poate fi reţinut ca motiv al admisibilităţii prezentului recurs deoarece este vădit neîntemeiat, fapt confirmat prin data și ora la care au fost emise aceste bonuri, și anume cu mult mai târziu decât întocmirea actului de control. Or, recurenta-reclamantă a emis aceste bonuri după controlul 3 efectuat deja și intenționat cu scopul de a induce instanța în eroare, fapt confirmat prin materialele pricinii.

Referitor la argumentele recurentului cu privire la aplicarea eronată a normelor de drept material cu privire la art.443 alin.(1) lit.e) din Codul Contravențional, instanța de recurs accentuează că acestea sunt irelevante în cazul din speță, ori, capătul de cerere privind anularea procesului verbal cu privire la contravenție nr.MF 0032280/77 din 16 noiembrie 2013 a fost încetat prin încheierea Judecătoriei Rîșcani mun.Chișinău din 25 aprilie 2014, pe motiv că nu urmează a fi examinat în procedură civilă. Alte argumente invocate în recursul declarat nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei pentru casare a deciziei recurate, şi urmează a fi respinse.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie accentuează că recursul exercitat conform Secţiunii a II-a din CPC are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar nu și temeinicia în fapt a acesteia.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei degajate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speţa Purcell contra Irlandei, decizia cu privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor indicate în procesul judecării pricinii, asupra căror instanţele ierarhic inferioare s-au pronunţat deja în modul corespunzător.

Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către SRL „ALDARON”, ca fiind inadmisibil. n conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (1) şi (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Societatea cu răspundere limitată „ALDARON” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iurie Bejenaru Iuliana Oprea 4