3ra-1050/15 — Contestarea actului administrativ

Prima instanță: Judecătoria Rîşcani mun. Chişinău Dosarul nr. 3ra-1050/15 Judecător: S. Bleşceaga Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău Judecători: N. Budăi, I. Muruianu, L. Bulgac DECIZIE 23 septembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele ședinței, judecătorul Iulia Sîrcu Judecători Ion Corolevschi, Iuliana Oprea, Galina Stratulat, Ion Druţă examinând recursul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe municipiul Chişinău, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea Comercială „Standard Impex” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe municipiul Chişinău privind anularea Deciziei nr. 664/1/4 din 22 februarie 2013 şi Deciziei nr. 302 din 17 aprilie 2013 emise de Inspectoratul Fiscal mun.

Chişinău, împotriva deciziei Curții de Apel Chişinău din 23 aprilie 2015, prin care a fost menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 08 decembrie 2014, prin care acţiunea a fost admisă parţial, c o n s t a t ă La 27 mai 2013, SRL „Standard Impex” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată către Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chişinău, solicitînd anularea Deciziei nr. 664/1/4 din 22 februarie 2013 emisă de Inspectoratul fiscal mun. Chişinău, Direcţia Control Fiscal şi Deciziei Inspectoratului Fiscal mun. Chişinău nr. 302 din 17 aprilie 2013, precum şi încasarea de la bugetul de stat în favoarea reclamantului a sumei de 282 831 lei. În motivarea acţiunii reclamantul a invocat că, conform deciziei nr. 11396 din 01 februarie 2013, emisă de către şeful-adjunct al Inspectoratul Fiscal de Stat mun.

Chişinău, V. Sîrbu, în privinţa reclamantului SC „Standard Impex" SRL, în perioada 01-04 februarie a anului 2013, a fost efectuat controlul la faţa locului prin metoda verificării parţiale în privinţa corectitudinii calculării şi transferului la buget a TVA. În urma controlului efectuat, pârâtul a stabilit că în perioada trimestrului I al anului 2012, reclamantul a atribuit la trecerea în cont TVA în sumă totală de 148 333 MDL, aferentă procurărilor de materiale şi servicii de instalare şi amenajare a terenurilor de joacă, livrate de SRL „Sport L.L.”, conform contractului din 15 octombrie 2012, a acordului adiţional nr. 1 din 15 octombrie 2012 şi în baza facturi verificate şi anexate la acţiune.

Cu menţiunea că SRL „Sport L.L.”, în perioada fiscală L/11/2012 a efectuat livrări de mărfuri şi prestări de servicii de instalare şi amenajare a terenurilor de joacă în adresa întreprinderii SRL „Standard Impex”, în baza facturilor fiscale nominalizate, fără a prezenta Serviciului Fiscal declaraţia privind TVA pentru perioada L/1 1/2012 şi, respectiv, suma TVA nu a fost achitată la buget. Astfel, de către inspectorii fiscali s-a constatat nerespectarea prevederilor art. 101, alin. (1), art. 102, alin. (1), art. 115 din Codul Fiscal de către SRL „Standard Impex” prin atribuirea neîntemeiată la decontări cu bugetul în perioada fiscală L/l/2012 a TVA în sumă de 148 333 MDL în baza facturilor fiscale eliberate de către SRL „Sport L.L.”, reieşind din faptul neprezentării declaraţiei TVA pentru perioada fiscală L/l/2012 şi respectiv, neachitării TVA la buget de către SC „Sport L.L.” SRL.

S-a menţionat precum că anume această acţiune a determinat diminuarea TVA aferentă bugetului în perioada fiscală L/l/2012 în sumă de 148 333 MDL. Totodată s-a indicat că, contribuabilul a încălcat obligaţiunile prevăzute la art. 8, pct. (2) lit. (c) din Titlul I „Dispoziţii generale” al Codului Fiscal şi Ordinul IFPS nr. 128 din 29 iunie 2006 despre aprobarea formularului declaraţiei privind TVA şi a modului de completare a declaraţiei privind TVA, prin întocmirea incompletă şi neconformă a Declaraţiei privind TVA pentru perioada fiscală L/l/2012. La fel, s-a mai indicat că contrar prevederilor art. 8, alin. 2) lit. e) din Codul fiscal, s-a stabilit neachitarea în termen a taxei pe valoarea adăugată şi conform art. 228, alin. 2) urmează a fi calculată majorare de întârziere până la data adoptării deciziei.

Astfel, conform documentelor prezentate la control achitarea pentru bunurile materiale, serviciile procurate în sumă de 889996 MDL a fost efectuată de către SRL „Standard Impex” prin intermediul contractului de cesiune nr. 22/11/2012 din 22 noiembrie 2012 încheiat între SRL „Standard Impex” iniţial şi SRL „Sport L.L.” - creditor şi SRL „Adras Com”, cesionar (noul debitor) şi actului de cesiune nr. 20/11/2012 din 20 noiembrie 2012. Astfel s-a constatat că au fost încălcate prevederile art. 10, alin. (5) al Legii RM cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi, prin încălcarea modului de achitare cu furnizorii prin intermediari în sumă de 889 996 lei MDL. În baza deciziilor contestate, de către Inspectoratul fiscal mun.

Chişinău a fost calculată spre plată suma de 282 831 lei MDL, dintre care: 148 331 lei MDL, în calitate de taxă pe valoare adăugată, 2 083 lei MDL - majorare de întârziere, 134 500 lei MDL - amenzi fiscale şi 8 900 lei MDL - amendă pecuniară. Pretinde reclamantul că, în temeiul art. 1 din Codul fiscal, autoritatea fiscală are menirea de a verifica corectitudinea calculării impozitelor şi a taxelor şi nicidecum interpretarea relaţiilor economice a contribuabilului. Astfel de acte constituie în sine o imixtiune în activitatea agentului economic, inclusiv penalizarea acestuia pentru fapte care nu puteau fi prevăzute de către acesta şi nici nu puteau fi influențate în vreun fel. Deci, prin controlul efectuat, s-a constatat că reclamantul a îndeplinit cerinţele art. 117 din Codul fiscal, iar reprezentanţii pârâtului nu au formulat careva obiecţii la acest capitol.

Trecerea în cont a sumei TVA la valorile materiale, serviciile procurate, reprezintă operaţiunea de reducere a obligaţiunilor subiectului impozabil faţă de buget privind obligaţiile de achitare a TVA. Trecerea în cont a sumei TVA şi restituirea sumelor TVA sunt operaţiuni distincte şi se realizează conform regulilor stabilite de legislaţie pentru fiecare caz în parte. Astfel, subiectul impozabil calculează TVA de la livrările efectuate, formând datorie faţă de buget; trece în cont sume TVA achitate sau care urmează a fi achitate furnizorilor pentru valorile materiale, serviciile procurate, micşorând datoria faţă de buget; achită la buget diferenţa dintre sumele TVA calculate şi sumele TVA trecute în cont; în cazul depăşirii sumelor TVA trecute în cont asupra sumelor TVA calculate, suma depăşirii se raportează la următoarea perioadă fiscală sau se restituie la buget în dependenţă de situaţia concretă în raport cu legislaţia fiscală.

Deci, livrarea trebuie să fie efectuată de către furnizorul care a eliberat factura fiscală sau să fie importată de către subiectul impozabil. Această regulă se referă la cazurile în care cumpărătorul primeşte documentul justificat (factura fiscală), care corespunde cerinţelor prevăzute de art. 19 din Legea contabilității şi nu există probe cu privire la falsul blanchetei de strictă evidentă (factura fiscală), nu există probe care ar confirma faptul că cumpărătorul a ştiut despre neautenticitatea documentului şi a datelor incluse de el, nu există probe privind efectuarea livrării de către alte persoane decât cele indicate în factura fiscală la rubrica „Furnizor”. Responsabilitatea pentru întocmirea calitativă a documentelor justificative o poartă persoanele care întocmesc şi semnează aceste documente în temeiul art. 13 din Legea contabilităţii.

Invocă reclamantul că, legislaţia în vigoare reglementează că o tranzacţie de livrare-cumpărare a valorilor materiale sau de procurare a serviciilor cu utilizarea facturilor TVA (fiscale), ce ar permite trecerea în cont a TVA şi restituirea ulterioară a TVA din buget, se consideră legală în cazul în care: blancheta TVA (fiscală) este eliberată de organul autorizat legal; tranzacţia de livrare-cumpărare a valorilor materiale sau de procurare a serviciilor este reală cu achitarea furnizorului de către cumpărător a costului valorilor materiale sau serviciilor, inclusiv şi a sumei TVA; furnizorul este plătitor TVA, a declarat şi a achitat TVA la buget sau/şi a micşorat sumele TVA, atribuite în cont de la alte procurări de mărfuri sau servicii; nu se constată ilegalitatea documentelor privind cantitatea, costul mărfii sau serviciilor livrate-procurate şi respectiv, a sumelor TVA calculate.

Astfel, menţionează reclamantul că, prin faptele elucidate în actul de control fiscal şi prin deciziile ulterioare, pârâtul nu a probat cu certitudine existenţa unor condiţii dintre cele enumerate mai sus, care ar duce la încălcarea legislaţiei fiscale, dar s-a referit doar la nişte fapte declarative, ceea ce contravine principiului prezumției nevinovăției.

Invocă că constituirea agentului economic doar cu puţin înainte de efectuarea tranzacţiei, efectuarea unei singure operaţiuni economice, caracterul neregulat al operaţiunilor economice, interdependenţa dintre agenţii economici, încălcarea anterioară a legislaţiei fiscale, efectuarea tranzacţiei în alt loc, decât cel de aflare a contribuabilului, efectuarea decontărilor cu deservirea la o singură bancă, efectuarea plăţilor de tranzit între participanţii la operaţiunile economice interdependente, efectuarea operaţiunilor economice prin intermediari - aceste circumstanţe luate separat nu pot servi drept temei pentru recunoaşterea avantajului fiscal neîntemeiat. Insăşi faptul încălcării de către contribuabil a obligaţiunilor fiscale nu reprezintă dovada obţinerii de către contribuabil a avantajului fiscal nejustificat.

Mai menţionează reclamantul că nu poartă răspundere pentru neexecutarea obligaţiilor fiscale de către o altă întreprindere, cu care aceasta a avut relaţii economice. Pretinde că, în temeiul art. 232 din Codul fiscal, încălcarea nu a fost comisă de către SRL „Standard Impex”, ci de către alte întreprinderi cu care reclamantul a avut raporturi juridice. Astfel, lipseşte temeiul prevăzut de art. 231 din Codul fiscal privind tragerea la răspundere. Menţionează reclamantul că nu are posibilitate şi nicio obligaţie legală de a influenta contragenţii săi să săvârşească careva fapte în raport cu inspectoratul fiscal, în special să prezinte dările de seamă, declaraţiile la organul fiscal, să verifice corectitudinea întocmirii lor sau să achite TVA la bugetul de stat, aceasta fiind prerogativa şi chiar obligaţia serviciului fiscal.

Prin urmare, reprezentantul pârâtului, în cadrul controlului fiscal efectuat nu au constatat cu certitudine date cu caracter afirmativ cu privire la intenţia de rea-credinţă a reclamantului de a diminua sumele TVA. Argumentele şi concluziile pârâtului privind încălcarea art. 10 al. (5) din Legea cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi sunt nefondate, deoarece după cum rezultă din însăşi articolul menţionat, sancţiunea pentru achitările prin intermediari se aplică doar în cazul în care agenţii economici plătitori şi beneficiari nu au relaţii directe şi respectiv nici obligaţii financiare directe. Astfel precizează reclamantul, după cum a constatat şi organul fiscal, între SRL „Standard Impex” şi SRL „Andras Com” există relaţii directe şi anume.

apărute în baza contractului de preluare a datoriei nr. 22/11/2012 din 22 noiembrie 2012. în baza acestui contract o persoană juridică terţă şi anume, SRL „Andras Com”, s-a obligat să plătească datoria SRL „Standard Impex” către SRL „Sport L.L.” în sumă de 889 996 lei MDL, obţinînd şi dreptul de a cere de la SRL „Standard Impex” plata acestei sume, ceea ce reprezintă obligaţii financiare directe. Aceeaşi poziţie este susţinută şi de către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, care prin scrisoarea nr. 17-6-06/351 - 1649 din 03 aprilie 2002, a indicat că în partea ce ţine de operaţiunile de cesiune a creanţei, preluarea datoriei, acestea nu pot fi considerate drept decontări (în numerar sau prin virament) prin intermediari, deoarece în cazurile date sunt transmise toate drepturile si obligaţiile, pe când în cazul tranzacţiilor prin intermediari, acestea aparţin conducătorului de exemplu.

operaţiunile efectuate în bază de procură. Mai mult decât atât, preluarea datoriei este o instituţie a dreptului civil, perfect legală, reglementată de art. 567 - 571 Cod Civil al Republicii Moldova. Conform pct. 2 din contractul de preluare a datoriei nr. 22/11/2012 din 22 noiembrie 2012, creditorul şi-a expus acordul cu privire la preluarea datoriei SRL „Standard Impex” către SRL „Sport L.L.” în sumă totală de 889 996 lei MDL de către SRL „Andras Com”. Astfel, toate prevederile contractului de remitere a datoriei nr. 22/11/2012 din 22 noiembrie sunt perfect legale, transparente şi clare şi urmează a fi interpretate ca atare. Iar, în legătură cu faptul că reclamantul în activitatea sa a avut nevoie de certificat de lipsă a datoriilor la buget pentru a participa la licitaţii de executare a lucrărilor publice, acesta a fost nevoit să plătească la buget suma sancţiunilor aplicate în baza deciziilor contestate prin prezenta acţiune.

Plata sancţiunilor menţionate nu poate fi interpretată în niciun caz drept recunoaştere a vinovăţiei în comiterea unor delicte fiscale, constatate prin actele administrative contestate prin prezenta acţiune. În drept, şi-a întemeiat pretenţiile în baza prevederilor art. 567-571 Cod civil şi art. 10 pct. (5) din Legea cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi. La 19 noiembrie 2014, SRL „Standard Impex” a depus o cerere prin care a solicitat reducerea cuantumului pretențiilor prin excluderea solicitării de încasare de la bugetul de stat în favoarea reclamantului a sumei de 282 831 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîșcani mun. Chişinău din 08 decembrie 2014, acţiunea a fost admisă în parte, s-a dispus anularea deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat mun.

Chişinău nr. 664/1/4 din 22 februarie 2013 asupra cazului de încălcare a legislaţiei fiscale comisă de către SC „Standard Impex” SRL. În rest, pretenţiile reclamantului cu privire la anularea deciziei nr. 302 din 17.04.2013 au fost respinse ca fiind neîntemeiate. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 23 aprilie 2015, a fost respins apelul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chişinău şi menţinută fără modificări hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 08 decembrie 2014. Nefiind de acord cu decizia menționată, la 11 iunie 2015, în termenul prevăzut de lege, Inspectoratul Fiscal de Stat pe municipiul Chişinău a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii înaintate de SRL „Standard Impex” ca fiind nefondată.

În motivarea recursului, recurentul a indicat că atît decizia instanței de apel cît și hotărîrea primei instanțe sunt ilegale, fiind emise cu aplicarea eronată a normelor Codului Fiscal, instanța de apel cît şi instanţa de fond nu au constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, au aplicat eronat normele de drept material. La 27 iulie 2015, SRL „Standard Impex” a depus referință pe marginea recursului declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chişinău, solicitînd respingerea recursului și menținerea actelor judecătorești contestate. În conformitate cu art. 440 alin. (2) CPC, prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 12 august 2015, recursul Inspectoratului Fiscal de Stat mun.

Chişinău a fost declarat admisibil. În conformitate cu art. 444 CPC prezentul recurs se examinează fără prezenţa părţilor. Examinînd argumentele invocate în cererea de recurs în raport cu materialele cauzei şi referinţa prezentată, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul întemeiat, care urmează a fi admis din următoarele considerente: În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, „Instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, pronunţînd o nouă hotărîre”. Studiind materialele cauzei, Colegiul ajunge la concluzia că instanțele inferioare aplicînd eronat normele de drept material, incorect au admis acțiunea.

Referitor la aplicarea sancțiunii de către Inspectoratul Fiscal de Stat pentru încălcarea modului de achitare cu furnizorii prin intermediari, Colegiul menționează următoarele: Conform art. 10 alin. (5) din Legea nr. 845 din 03 ianuarie l992 cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi, „Faţă de întreprinderi şi organizaţii, indiferent de tipul lor de proprietate şi forma de organizare juridică, care efectuează decontări în numerar în sumă ce depăşeşte cumulativ 100 de mii de lei lunar, în baza obligaţiilor lor financiare, încălcînd modul stabilit de decontare prin virament, precum şi care efectuează decontări în numerar şi prin virament prin intermediari, indiferent de suma decontării efectuate, organele Serviciului Fiscal de Stat aplică sancţiuni pecuniare în proporţie de 10 la sută din sumele plătite, iar sumele amenzilor se fac venit la bugetul de stat [...].

În sensul prezentului punct, cuvîntul “intermediar” semnifică persoana căreia o altă persoană i-a plătit o sumă de bani, în numerar sau prin virament, neavînd către aceasta obligaţii financiare directe”. Colegiul constată că contractul nr. 22/11/2012 din 22 noiembrie 2012 încheiat între, SRL „Standard Impex”, SRL „Sport L.L.” și SRL „Andras Com”, nu este un contract de cesiune a creanței după cum susțin instanțele inferioare, ci un contract de preluare a datoriei, prin care SRL „Andras Com” a preluat datoria SRL „Standard Impex” pentru achitarea serviciilor prestate de către SRL „Sport L.L.” în sumă de 889 996 lei. Astfel avînd loc o subrogare de debitori.

Totodată, din decizia Inspectoratului Fiscal de Stat nr. 302 din 17 aprilie 2013 emisă pe marginea contestației depuse de SRL „Standard Impex” împotriva deciziei nr. 664/1/4 din 22 februarie 2013, rezultă că SRL „Standard Impex” prin ordinele de plată nr. 155 din 12 noiembrie 2012, nr. 156 din 14 noiembrie 2012, nr. 157 din 14 noiembrie 2012, nr. 157 din 14 noiembrie 2012, nr. 158 din 16 noiembrie 2012, nr. 159 din 19 noiembrie 2012, nr. 160 din 19 noiembrie 2012 a achitat suma de 890 000 lei către SRL „Andras Com”. De asemenea, potrivit procesului verbal al ședinței de judecată din 17 octombrie 2014 (f.d. 104), reprezentantul SRL „Standard Impex” – avocatul Vadim Vasiliev a confirmat că a avut loc achitarea datoriei respective către SRL „Andras Com”, care la rîndul său urma să se achite cu SRL „Sport L.L.”.

Prin urmare, ținînd cont de circumstanțele respective cît și de anexa nr. 1 la contractul nr. 22/11/2012 din 22 noiembrie 2012, Colegiul constată că de fapt contractul de preluare a datoriei reprezintă un mecanism deghizat de achitare cu furnizorii prin intermediari. Din acest considerent, Colegiul ajunge la concluzia că Inspectoratul Fiscal de Stat corect a stabilit existența faptului achitării cu furnizorii prin intermediari și corect a aplicat sancțiunea în proporţie de 10 la sută din sumele plătite. Conform art. 26 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000, Actul administrativ contestat poate fi anulat, în tot sau în parte, în cazul în care: a) este ilegal în fond ca fiind emis contrar prevederilor legii; b) este ilegal ca fiind emis cu încălcarea competenţei; c) este ilegal ca fiind emis cu încălcarea procedurii stabilite.

Materialele cauzei, și anume contractul de prestări servicii din 15 octombrie 2012 și facturile fiscale seria BV nr. 2674901 din 01 noiembrie 2012, seria BV nr. 2674902 din 02 noiembrie 2012, seria BV nr. 2674903 din 06 noiembrie 2012, seria BV nr. 2674904 din 07 noiembrie 2012, seria BV nr. 2674905 din 08 noiembrie 2012, seria BV nr. 2674906 din 12 noiembrie 2012, seria BV nr. 2674907 din 14 noiembrie 2012, seria BV nr. 2674908 din 16 noiembrie 2012, seria BV nr. 2674909 din 19 noiembrie 2012, atestă că SRL „Standard Impex” în perioada fiscală noiembrie 2012 a procurat de la SRL „Sport L.L.” servicii de amenajare a terenului de joacă.

Prin actul de control nr. 3-507546 din 04 februarie 2013 s-a constatat încălcarea de către SRL „Standard Impex” a obligațiilor contribuabilului prin diminuarea și neachitarea TVA pentru perioada fiscala noiembrie 2012 în sumă de 148 333 lei, întocmirea neconformă a declarației privind TVA perioada fiscala noiembrie 2012 și încălcarea prevederilor art. 10 alin. (5) din Legea nr. 845 din 03 ianuarie 1992. Prin decizia Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chișinău nr. 664/14 din 22 februarie 2013, s-a dispus încasarea la bugetul de stat a sumelor și taxelor calculate în rezultatul controlului: - TVA 148 333 lei; - Majorarea de întîrziere în sumă de 2 083 lei; - 44 500 lei - 30 % pentru suma TVA diminuată; - 1 000 lei cu titlu de sancțiune pentru întocmirea neconformă a declarației privind TVA.

-89 000 lei - sancțiune pecuniară în temeiul art. 10 alin. (5) din Legea nr. 845 din 03 ianuarie 1992. În conformitate cu art. 101 alin. (1) Cod Fiscal, „Subiecţii impozabili stipulați la art.94 lit. a) sînt obligaţi să declare, conform art.115, şi să achite la buget pentru fiecare perioadă fiscală, stabilită conform art.114, suma T.V.A., care se determină ca diferență dintre sumele T.V.A. achitate sau ce urmează a fi achitate de către cumpărători (beneficiari) pentru mărfurile, serviciile livrate lor şi sumele T.V.A. achitate sau ce urmează a fi achitate furnizorilor la momentul procurării valorilor materiale, serviciilor (inclusiv T.V.A. la valorile materiale importate) folosite pentru desfăşurarea activităţii de întreprinzător în perioada fiscală respectivă, ţinîndu-se cont de dreptul de trecere în cont conform art.102.” Conform art. 102 alin. (1) Cod Fiscal, „În cazul achitării T.V.A.

la buget, subiecților impozabili, înregistrați în calitate de plătitori ai T.V.A., li se permite trecerea în cont a sumei T.V.A. achitate sau care urmează a fi achitate furnizorilor plătitori ai T.V.A. pe valorile materiale, serviciile procurate (inclusiv transmise în cadrul realizării contractului de comision) pentru efectuarea livrărilor impozabile în procesul desfăşurării activităţii de întreprinzător”. Conform art. 102 alin. (6) Cod Fiscal, subiectul impozabil are dreptul la trecerea în cont a T.V.A. achitate sau care urmează a fi achitată pe valorile materiale, serviciile procurate dacă dispune: a) de factura fiscală la valorile materiale, serviciile procurate pe care a fost achitată ori urmează a fi achitată T.V.A., sau b) de documentul, eliberat de autorităţile vamale, care confirmă achitarea T.V.A.

la mărfurile importate; c) de documentul care confirmă achitarea TVA pentru serviciile importate. Conform art. 102 alin. (7) Cod Fiscal, livrarea în privinţa căreia se permite trecerea în cont a sumei TVA achitate sau care urmează a fi achitată pe valorile materiale, serviciile procurate, trebuie să fie efectuată subiectului impozabil de către furnizorul care a eliberat factura fiscală (procurată în modul stabilit de organul autorizat).

Avînd în vedere normele legale enunțate, Colegiul conchide că pentru a beneficia de dreptul la trecerea în cont a TVA, contribuabilul urmează să întrunească cumulativ următoarele condiții: 1) Agentul economic care procură marfa sau servicii trebuie să fie subiect impozabil cu TVA; 2) Suma TVA a fost achitată sau urmează a fi achitată furnizorului; 3) Marfa sau serviciile procurate trebuie să fie folosite pentru efectuarea livrărilor impozabile în procesul desfăşurării activităţii de antreprenoriat; 4) TVA să fie achitată la buget; 5) Livrarea în privinţa căreia se permite trecerea în cont trebuie să fie efectuată subiectului impozabil de către furnizorul care a eliberat factura TVA (procurată în modul stabilit de organul autorizat).

Colegiul consideră că instanțele inferioare admițînd acțiunea înaintată de SRL „Standard Impex”, nu au luat în considerare normele legale citate și nici faptul achitării de către SRL „Standard Impex” cu furnizorul prin intermediar, astfel TVA nefiind achitată în bugetul de stat. Prin urmare, organul fiscal corect a constatat încălcarea obligațiilor contribuabilului și corect a dispus încasarea TVA diminuată, a amenzii și majorării de întîrziere. Reieșind din cele menționate, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa decizia instanței de apel și hotărîrea primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care acțiunea înaintată de SRL „Standard Impex” împotriva Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun.

Chişinău privind anularea Deciziei nr. 664/1/4 din 22 februarie 2013 emisă de Inspectoratul fiscal mun. Chişinău şi Deciziei Inspectoratului Fiscal mun. Chişinău nr. 302 din 17 aprilie 2013, să fie respinsă ca neîntemeiată. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e : Se admite recursul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat pe municipiul Chişinău. Se casează integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 23 aprilie 2015 și hotărîrea Judecătoriei Rîșcani mun. Chişinău din 08 decembrie 2014, emise în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea Comercială „Standard Impex” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe municipiul Chişinău privind anularea Deciziei nr. 664/1/4 din 22 februarie 2013 şi Deciziei nr. 302 din 17 aprilie 2013 emise de Inspectoratul Fiscal mun.

Chişinău, și se emite o nouă hotărîre prin care: -Se respinge ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Societatea Comercială „Standard Impex” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe municipiul Chişinău privind anularea Deciziei nr. 664/1/4 din 22 februarie 2013 şi Deciziei nr. 302 din 17 aprilie 2013 emise de Inspectoratul Fiscal de Stat pe municipiul Chişinău. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Președintele ședinței, judecător Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi Iuliana Oprea Galina Stratulat Ion Druţă