2ra-2843/14 — Constatarea şi recunoaşterea în calitate de dobînditor de bună credinţă

prima instanţă: M. Ţurcanu dosarul nr. 2ra-2843/14 instanţa de apel: M. Antonov, G. Druguş, S. Vrabii ÎNCHEIERE 23 octombrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul - Valeriu Doagă Judecătorii - Iuliana Oprea, Sveatoslav Moldovan examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului depus de Nastas Nicolae în pricina civilă intentată la cererea declarată de Nastas Nicolae, persoană interesată Ministerul Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor şi întreprinderea de stat „CRIS Registru” cu privire la constatarea şi recunoaşterea ca dobânditor de bună-credinţă, împotriva deciziei Curţii de Apel Bender din 13 mai 2014, c o n s t a t ă La 17.09.2013 Nastas Nicolae a depus în instanţa de judecată cererea cu privire la constatarea şi recunoaşterea ca dobânditor de bună-credinţă a automobilul "Hyundai 11-100 Porter", În motivarea cererii petiţionarul Nastas Nicolae a menţionat, că la începutul anului 2009 a procurat din Federaţia Rusă automobilul "Hyundai 11-100 Porter", fiind ulterior importat în Republica Moldova cu achitarea taxelor vamale.

Ulterior, s-a adresat oficiului teritorial al întreprinderii de stat „CRIS Registru” pentru a petrece procedura de înmatriculare, fiind informat peste 3 săptămâni că, i- a fost refuzat în înmatriculare pe motiv că, motorul automobilului este furat. Menţionează Nastas Nicolae că, prin ordonanţa procurorului în Procuratura Rîşcani mun. Chişinău Ion Brînza din 26 februarie 2010 s-a refuzat în pornirea 1 urmăririi penale pe faptul furtului motorului "Hyundai H-100 Porter" pe motiv că, fapta respectivă nu este infracţiune. Face referire că, s-a adresat Direcţiei înregistrare a transportului şi calificarea conducătorilor auto din cadrul Î.S.

" CRIS Registru" cu solicitarea de a-i fi eliberat certificatul de înmatriculare pentru automobilul "Hyundai H-100 Porter", în rezultatul cărui fapt a fost informat că eliberarea şi perfectarea certificatului de înmatriculare va fi posibilă în cazul recunoaşterii de către instanţa de judecată a faptului că este cumpărător de bună-credinţă. Solicită Nastas Nicolae constatarea ca dobânditor de bună credinţă a automobilului "Hyundai H-100 Porter", deoarece la momentul încheierii tranzacţiei de vânzare-cumpărare nu a cunoscut că, automobilul procurat este cu alt motor, şi că se află în căutare internaţională, precum şi nu are altă posibilitate de a constata faptul juridic solicitat.

Prin hotărârea Judecătoriei Căuşeni din 20 noiembrie 2013 s-a admis cererea declarată de Nastas Nicolae, s-a recunoscut Nastas Nicolae ca dobânditor de bună- credinţă a automobilului „Hyundai H-100 Porter", nr. caroseriei X7MXKN7FP7MO19741, nr. motorului DFBF7512908 şi numărul de înmatriculare CSAL376, s-a menţionat că recunoaşterea lui Nastas Nicolae ca dobânditor de bună-credinţă a automobilului „Hyundai H-100 Porter", numărul de înmatriculare CSAL376 acordă dreptul de a perfecta certificatul de înmatriculare. Prin decizia Curţii de Apel Bender din 13 mai 2014 s-a admis apelul declarat de Î.S. "CRIS Registru", s-a casat hotărârea Judecătoriei Căuşeni din 20 noiembrie 2013 cu pronunţarea unei hotărîri noi de respingere a cererii.

La 18 iulie 2014 Nastas Nicolae a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Bender din 13 mai 2014, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel cu menţinerea hotărîrii primei instanţe. În motivarea recursului Nastas Nicolae a invocat că, instanţa de apel nu a luat în considerare circumstanţele importante ale pricinii, precum şi a apreciat eronat ordonanţa procurorului în Procuratura Rîşcani mun. Chişinău, Ion Brînza din 26 februarie 2010. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate 2 eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. În conformitate cu art.433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d)recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră, că recursul declarat nu se încadrează în temeiurile prevăzute la normele de drept citate. Argumentele invocate în recurs precum că, instanţa de apel nu a luat în considerare circumstanţele importante ale pricinii, precum şi a apreciat eronat ordonanţa procurorului în Procuratura Rîşcani mun. Chişinău, Ion Brînza din 26 februarie 2010 nu pot fi reţinute pe motiv că, cele menţionate au constituit obiect 3 de examinare în instanţa de apel, care a determinat şi apreciat corect circumstanţele cauzei, cu argumentări adecvate bazate pe normele de drept ce reglementează raportul juridic în litigiu.

Astfel, instanţa de recurs notează că, Nastas Nicolae nu a invocat nici un argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel. În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că “... art.6 paragraf l din Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) În conformitate cu art. 433, art. 440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de Nastas Nicolae se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iuliana Oprea Sveatoslav Moldovan 4