2ra-2929/15 — Recunoaşterea cumpărătorului de bună credinţă

prima instanţă – S. Papuha dosarul nr. 2ra-2929/15 instanţa de apel – I. Cimpoi, N. Craiu, N. Simciuc ÎNCHEIERE 16 decembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Galina Stratulat examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Anischevici Andrei în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Anischevici Andrei împotriva Direcţiei Înregistrare şi Calificarea Conducătorilor Auto al ÎS CRIS “Registru” cu privire la recunoaşterea ca cumpărător de bună credinţă, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 14 mai 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Anischevici Andrei şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani municipiul Chişinău din 24 decembrie 2014, de respingere a acţiunii c o n s t a t ă La 16 mai 2013, Anischevici Andrei a depus cerere de chemare în judecată împotriva Direcţiei Înregistrare şi Calificarea Conducătorilor Auto al ÎS CRIS “Registru”, intervenienţi accesorii Serviciul Vamal, Comisariatul de Poliţie Rîşcani mun.

Chişinău, BNC „Interpol Moldova” şi Seredenco Piotr cu privire la recunoaşterea ca cumpărător de buna credinţă. În motivarea acţiunii, reclamantul a indicat că, la 12 decembrie 2009 în baza contractului de vînzare-cumpărare, a cumpărat de la Seredenco Piotr, automobilul de model „SEAT Cordoba”, anul fabricării 2009, culoare roşie, numărul motorului BNV129815, numărul caroseriei VSSZZZ6LZ9R026932, numărul certificatului de înmatriculare 97206030, numărul de înmatriculare iniţial SR BJ 870. Atît contractul de vînzare-cumpărare, cît şi actele ulterior înregistrate au fost perfectate la Biroul de inventariere tehnică nr. 2 din mun. Chişinău.

Ulterior, autovehiculul a fost reînmatriculat după Anischevici Andrei, fiindui atribuit numărul de înmatriculare K AB 807, supus testării tehnice şi asigurat prin obţinerea poliţei de asigurare Seria AA nr. 0385324. Precizează reclamantul că în perioada 2010-2011, nu s-a confundat cu dificultăţi la capitolul posesiunii asupra autovehiculului, pe motiv că în realitate a procurat acest bun la preţul de 15 000 lei, pe care l-a achitat vînzătorului. Consideră că, bunul iniţial fiind deja înmatriculat se presupune că a fost verificat la capitolul legalităţii importului în Republica Moldova, fiind verificat atît de serviciul vamal cît şi de pîrît, testat tehnic şi asigurat. Ulterior, fiind stopat de agenţii de circulaţie, i s-a comunicat că automobilul în cauză se află în căutare fiind sustras şi urmează a fi sechestrat.

Susţine că pentru a verifica cele declarate de colaboratorii poliţiei rutiere, la finele anului 2012, de către Direcţia înregistrare a Transporturilor, i s-a comunicat că, în procesul efectuării acestor proceduri de înmatriculare, automobilul în cauză a fost verificat în ordinea stabilită pe contururile criminogene ale MAI, în rezultatul căruia nu s-au constatat careva informaţii privind aflarea acestui mijloc de transport în lista celor căutate. Totodată, Direcţia înregistrare a Transporturilor a mai comunicat că în procesul examinării petiţiei cet. Anischevici Andrei automobilul sus-menţionat a fost verificat repetat la capitolul criminogen prin intermediul BNC Interpol la data de 15 ianuarie 2013 în rezultatul căruia s-a constatat că acesta figurează în lista celor căutate din data de 23 mai 2011, urmare cărui fapt în Registrul de Stat al transporturilor a fost înregistrată informaţia respectivă.

Aceste acţiuni au servit ca temei la intentarea cauzei penale nr.2012990312, în baza art. 248 al. 5 (contrabanda) Cod penal de către comisariatul de poliţie din sectorul Rîşcani mun. Chişinău. Invocă reclamantul că la procurarea acestuia bun mobil litigios, nu a putut cunoaşte cu exactitate despre legalitatea sau ilegalitatea (posibilă) importului, înmatricularea legală ulterioară şi dreptul proprietarului anterior la înstrăinarea bunului. Conform art. 331 Cod civil, dobînditorul de bună-credinţă dobîndeşte dreptul de proprietate asupra bunului mobil şi cazul în care cel care a dispus de bun nu era proprietarul lui. Nu există bună- credinţă cînd dobînditorul ştia sau trebuia să ştie că cel de care a dobîndit bunul nu era proprietarul lui.

Buna-credinţă trebuie să subziste pînă în momentul intrării în posesiune inclusiv. Cere Andrei Anischevici recunoaşterea sa în calitate de cumpărător de bună- credinţă asupra automobilul de model „SEAT Cordoba”, anul fabricării 2009, culoare roşie, numărul motorului BNV129815, numărul caroseriei VSSZZZ6LZ9R026932, numărul certificatului de înmatriculare 97206030, numărul de înmatriculare iniţial SR BJ 870. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 24 decembrie 2014 acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 14 mai 2015, a fost respins apelul declarat de către Anischevici Andrei şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 24 decembrie 2014. La 14 iulie 2015 Anischevici Andrei a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii.

În motivarea recursului au invocat că decizia instanţei de apel este emisă cu încălcarea normelor de drept material şi procedural. Astfel, indică că la 12 decembrie 2009 a încheiat cu Seredenco Piotr contractul de vînzare-cumpărare a automobilului indicat supra. Or, conform art. 316 alin. (1) şi (2) Cod civil proprietatea este, în condiţiile legii, inviolabilă. Dreptul de proprietate este garantat. Conform art. 331 alin. (1) Cod civil, dobînditorul de bună-credinţă dobîndeşte dreptul de proprietate asupra bunului mobil şi în cazul în care cel care a dispus de bun nu era proprietarul lui. Nu există bună-credinţă cînd dobînditorul ştia sau trebuia să ştie că cel de la care a dobîndit bunul nu era proprietarul lui.

Buna-credinţă trebuie să subziste pînă în momentul intrării în posesiune inclusiv. Consideră recurentul că este proprietar al automobilului, deoarece este de bună- credinţă. Mai mult ca atît, indică recurentul că, efectuînd suplimentar verificarea automobilului, la 15 ianuarie 2013 a constatat că acesta este inclus în lista celor căutate din 23 mai 2011. Precizează recurentul că, instanţele eronat au aplicat prevederile normelor materiale apreciind că ÎS CRIS “Registru”, nu poate avea calitatea procesuală de pîrît or, această instituţie a statului efectuează înmatricularea automobilelor şi eliberează certificatele de înmatriculare. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Anischevici Andrei nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentul recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Anischevici Andrei asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat Anischevici Andrei ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul declarat de Anischevici Andrei se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Galina Stratulat