2ra-2568/14 — Repararea prejudiciului

Dosarul nr. 2ra-2568/14 Instanţa de fond: judecătoria Slobozia (judecător: D. Dubcoveţchi) Instanţa de apel: Curtea de Apel Bender (judecători: M. Anton, Gr. Druguş, S. Vrabie)

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE

ÎNCHEIERE Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ 24 septembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, în componenţa: Preşedinte, judecător Galina Stratulat Judecători: Iurie Bejenaru Oleg Sternioală examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de administratorul SRL „Paravent-Grup” – Iarovoi Eduard împotriva deciziei din data de 25 martie 2014 a Curții de Apel Bender, adoptate în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de SRL „Paravent-Grup” împotriva Nataliei Filipopolscaia cu privire la repararea prejudiciului material cauzat, c o n s t a t ă : La data de 02 august 2013, SRL „Paravent Grup” a înaintat în judecată acţiune civilă împotriva Nataliei Filipopolscaia cu privire la repararea prejudiciului cauzat în urma activităţii de muncă.

În motivarea acțiunii s-a indicat că, la data de 01.01.2013 Filipopolscaia Natalia a fost angajată la SRL „Paravent-Grup” în funcţia de barman, pe o durată nedeterminată, în baza contractului individual de muncă nr. 1 din 01.01.2013 şi a ordinului nr. 1 din 01.01.2013. Prin pct. 9 al contractului i s-a stabilit răspunderea materială individuală deplină, pentru orice prejudiciul material cauzat valorilor băneşti şi a celor materiale a angajatorului în timpul derulării contractului individual de muncă.

Mai invocă că, la 14.01.2013 administratorul SRL „Paravent-Grup” a aprobat Regulamentul intern al societăţii, care prevede printre altele şi obligaţiunile salariaţilor să cunoască şi să aplice prevederile legislaţiei şi a actelor normative în domeniu, să respecte regulile de efectuare a decontărilor în numerar prin intermediul mașinii de casă şi control cu memorie fiscală, iar în aceeaşi zi Filipopolscaia Natalia a făcut cunoştinţă cu Regulamentul intern al societăţii, contra semnătură. Susţine că, la data de 02.04.2013 inspectorii fiscali au efectuat un control fiscal la barul de pe str. Mileşti 24/7, mun. Chişinău, ce aparţine SRL „Paravent-Grup”, în prezenţa barmanului Nataliei Filipopolscaia.

La efectuarea controlului s-au depistat mai multe încălcări ale legislaţiei fiscale, menţionate în actul de control nr. 1-611648 din 02.04.2013 şi anume: excedentul de mijloace băneşti în casieria maşinii de casă şi 2 control, precum şi neprezentarea documentelor de provenienţă a mărfii. Adică, salariata Filipopolscaia Natalia a admis încălcarea legislaţiei fiscale, dar şi a obligaţiunilor salariatului prevăzute de art. 9 alin. (2) lit. a), c), i) etc. a Codului muncii şi a Regulamentului intern al societăţii. A mai susţinut reclamantul că, conform Deciziei nr. 1701/3/11 din 24.04.13 a IFS mun. Chişinău, angajatorului i-a fost aplicată amendă în mărimea de 35 000 lei. Prin urmare, reclamantul a achitat 50% din amenda aplicată, conform art. 234 alin. (2) din Titlul V al Codului fiscal, iar suma definitivă a prejudiciului suportat de angajator din vina salariatului, constituie 17 500 lei.

Decizia IFS mun. Chişinău a fost contestată de către reclamant, însă contestaţia a fost respinsă, pe motiv că Filipopolscaia Natalia fiind în calitate de angajată a SRL „Paravent-Grup” a participat la controlul operativ şi a semnat actul de control fiscal. Totodată, pentru încălcarea fiscală comisă de vânzător, este tras la răspundere contribuabilul persoana juridică, angajator al acestuia. Astfel, vina salariatului care a săvârşit o încălcare fiscală este confirmată prin Decizia IFS mun. Chişinău, iar suma prejudiciului suportat de către angajator în urma acţiunilor salariatului este stabilită conform Deciziei IFS mun. Chişinău nr. 1701/3/11 din 24.04.2013 (pct. I), şi a ordinului de plată nr. 510 din 25.04.2013, în sumă de 17 500 lei.

Subliniază şi faptul că, prin ordinul din 30.04.2013 Natalia Filipopolscaia a fost sancţionată disciplinar sub formă de mustrare aspră şi a fost preavizată privind necesitatea reparării prejudiciului material suportat de către angajator, în mărimea deplină, iar la data de 18.07.2013 a fost concediată din serviciu în baza art. 86 alin. (1) lit. h) al Codului munci, deoarece din data de 25.04.13 Natalia Filipopolscaia nu s-a mai prezentat la serviciu. Cu toate acestea, conform art. 327 alin. (3) al Codului muncii, încetarea raporturilor de muncă după cauzarea prejudiciului material şi/sau a celui moral nu presupune eliberarea părţii contractului individual de muncă de repararea prejudiciului. Mai mult ca atît, Filipopolscaia Natalia a refuzat prezentarea explicaţiilor pe marginea cazului dat, ceea ce se confirmă prin procesul-verbal semnat de un reprezentant al angajatorului şi un reprezentant al salariaţilor.

Menţionează că, în scopul soluţionării amiabile a litigiului reclamantul de nenumărate ori a expediat somaţie în formă scrisă, solicitînd discutarea modului de stingere a obligaţiei, la care pîrîta nu a expediat nici un răspuns. Reieşind din faptul că pîrîta nu a întreprins careva măsuri pentru a ajunge la un acord comun cu reclamantul, ultimul a solicitat încasarea de la Filipopolscaia Natalia în beneficiul SRL „Paravent-Grup” suma de 17500 lei, cu titlu de prejudiciu material cauzat angajatorului prin încălcarea obligaţiilor de muncă. Prin hotărîrea din 18 noiembrie 2013 a judecătoriei Slobozia acţiunea înaintată de SRL „Paravent-Grup” a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia din 25 martie 2014 a Curții de Apel Bender a fost respins apelul declarat de SRL „Paravent-Grup” şi menţinută hotărîrea din 18 noiembrie 2013 a judecătoriei Slobozia.

La data de 23 iunie 2014, administratorul SRL „Paravent-Grup” – Iarovoi Eduard a depus recurs împotriva deciziei din 25 martie 2014 a Curții de Apel Bender. În motivarea recursului s-a indicat că, atît hotărîrea primei instanţe, cît şi decizia instanţei de apel sunt ilegale şi neîntemeiate, fiind aplicate eronat normelor de drept material, fiind apreciate arbitrar probele anexate la materialele pricinii. Mai indică recurentul că, concluzia instanţelor privind nevinovăţia pîrîtei în încălcarea legislaţiei fiscale este una neîntemeiată. Mai mult ca atît, instanţa de apel nu s- 2 a pronunţat în privinţa unei probe, nu şi-a motivat decizia la aceasta parte, contrar prevederilor art. 373. 383 CPC.

În opinia recurentului, pîrîta trebuie să compenseze recurentului nu mai puţin de 5 000 lei - suma amenzii minime aplicabile pentru neutilizarea maşinii de casă (micşorată conform art. 234 alin. (2) Cod fiscal). De asemenea instanţele fără careva probe au concluzionat precum că pîrîta nu este vinovată nici la neprezentarea documentelor la prima cerere a organului fiscal. Însă este stabilit faptul că pîrîta, fiind singură la serviciu în timpul controlului fiscal, a primit cererea din partea organului fiscal de a prezenta documentele, dar nu le-a prezentat. Mai mult ca atît, pîrîta nu a dovedit faptul că nu a avut acces la aceste documente, ori că la momentul controlului actele solicitate au lipsit.

Cu toate acestea instanţa în mod arbitrar a interpretat decizia organului fiscal în sensul că actele solicitate nu se aflau la pîrîtă, ceea ce înseamnă că pîrîtei nu-i poate fi imputată neprezentarea acestora. În fapt, în deciziile organului fiscal nu se menţionează nimic despre aceasta. Or, din nou se prezintă aprecierea arbitrară a probelor de către instanţa judecătorească. A mai invocat şi în continuare că, instanţele au menţionat incorect despre inexistenţa unui contract de răspundere materială deplină încheiat cu pîrîta. Examinînd temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul declarat de către administratorul SRL „Paravent-Grup” – Iarovoi Eduard, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele invocate în cererea de recurs nu pot constitui temei de admitere a acesteia, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în 2 verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) şi (4) CPC. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către administratorul SRL „Paravent-Grup” – Iarovoi Eduard ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Se recunoaşte inadmisibil recursul declarat de către administratorul SRL „Paravent- Grup” – Iarovoi Eduard împotriva deciziei din 25 martie 2014 a Curții de Apel Bender. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului Galina Stratulat Judecătorii: Iurie Bejenaru Oleg Sternioală 2