2ra-1867/14 — Anularea actelor juridice, repararea prejudiciului material şi moral

prima instanţă: L.Curca dosarul nr. 2ra-1867/14 instanţa de apel: N.Vascan, E.Clim, Iu.Cotruţă ÎNCHEIERE 11 iunie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul: Svetlana Filincova Judecătorii: Galina Stratulat, Iurie Bejenaru examinînd chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de către reprezentantul Vladislav Berezovschi în interesele recurentului Sîrbu Petru, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Sîrbu Petru către ÎM „Tirex Petrol” SA cu privire la anularea parţială a contractului individual de muncă, anularea ordinului de concediere, restabilirea la serviciu, încasarea prejudiciului material şi moral şi a cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 05 februarie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Sîrbu Petru, şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Cimişlia din 28 iunie 2013, c o n s t a t ă La data de 25 aprilie 2013 Sîrbu Petru a depus cerere de chemare în judecată către ÎM „Tirex Petrol” SA solicitînd anularea pct. 5 din contractul individual de muncă nr. 422/12 încheiat la 26 decembrie 2012, ca fiind contrară dispoziţiilor Codului Muncii, anularea ordinului nr.197-c din 22 februarie 2013, încasarea de la pîrît a despăgubirii pentru perioada de absenţă forţată de la muncă ne de 2640 lei,

a prejudiciului moral pentru concedierea ilegală de la muncă în mărime de 10 000 lei şi a cheltuielilor pentru asistenţa juridică în mărime de 2000 lei. La fel a solicitat obligarea pîrîtului să-l restabilească la muncă în funcţia de vînzător la staţia de alimentare cu combustibil nr. 58 din or. Cimişlia. În motivarea acţiunii reclamantul Sîrbu Petru a invocat că, la 26 decembrie 2012 a semnat cu pîrîtul contractul individual de muncă nr. 422/12 potrivit căruia a fost angajat în calitate de vînzător la staţia de alimentare nr. 58 a cu o perioadă de probă de 60 zile, adică pînă la 25.02.2013 cu un salariu lunar de 1320 lei.

A mai menţionat reclamantul că pct. 5 din acest contract, în partea în care se stipulează termenul de probă de 60 de zile, este nelegitim, iar contractul în această parte urmează a fi anulat deoarece este contrar art. 61 din Codul Muncii, conform căruia salariaţii angajaţi în baza contractului individual de muncă pe durată determinată pot fi supuşi unei perioade de probă care nu va depăşi: a) 15 zile calendaristice pentru o durată a contractului individual de muncă cuprinsă între 3 şi 6 luni; b) 30 de zile calendaristice pentru o durată a contractului individual de muncă mai mare de 6 luni. S-a mai indicat că, prin ordinul nr. 197-c din 22 februarie 2013 „Cu privire la concediere”, a fost desfăcut contractul individual de muncă susmenţionat, iar el a fost concediat de la 24 februarie 2013 în temeiul art. 86 al.

1 lit. a) Codul Muncii - rezultatul nesatisfacător al termenului de probă. A menţionat că temei al concedierii a servit nota de serviciu a maistrului SAC 58 şi procesul verbal al comisiei de examinare nr. 1 din 29 ianuarie 2013. A apreciat că din motivul nulităţii punctului respectiv, contractul individual de muncă nu a încetat în temeiurile prevăzute de cod, iar acţiunea acestuia şi încetarea lui ulterioară urma să aibă loc în baze generale. A declarat că ordinul de eliberare a fost semnat la 22 februarie 2013, adică peste 57 de zile de la angajare şi peste 27 de zile de la expirarea termenului legal al perioadei de probă. A afirmat că nu a fost înregistrat să participe la aceste cursuri, în general nu a fost instruit nici într-un mod în perioada lucrului la ÎM „Tirex Petrol” SA şi deci nu avea de unde să posede cunoştinţele asupra cărora a fost examinat.

Prin hotărîrea Judecătoriei Cimişlia din 28 iunie 2013 acţiunea înaintată de Sîrbu Petru a fost respinsă ca neîntemeiată. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, la 24 iulie 2013 Sîrbu Petru a solicitat admiterea apelului, casarea hotărîrii instanţei de fond şi emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 februarie 2014 a fost respins apelul declarat de către Sîrbu Petru, şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Cimişlia din 28 iunie 2013. La adoptarea soluţiei instanţa de apel a concluzionat că, prin conţinutul contractului individual de muncă nr. 422/12 din 26 decembrie 2012 (f.d. 5) s-a stabilit cu certitudine că la aceeaşi dată Sîrbu Petru a fost angajat în funcţia de operator - vînzător la staţia de alimentare nr. 58 Cimişlia.

Pentru o perioadă nedeterminată cu o perioadă de probă de 60 de zile pînă la 25 februarie 2013. Prin conţinutul fişei de evidenţă a instructajului în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă (f.d. 25-26) reiese că, încadrat la serviciu, salariatul a trecut cursul de instruire introductiv general în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă precum şi instruirea la locul de muncă. Prin conţinutul scrisorii nr. 47 emisă de ITM Cimişlia la 07 martie 2013 (f.d. 8), inspectoratul teritorial de muncă s-a expus asupra prevederilor pct. 5 din contractul individual de muncă şi nu a constatat careva abateri de la normele Codului muncii.

Mai mult ca atît, pentru funcţia de operator al staţiei de alimentare cu combustibil sunt stabilite patru categorii de calificare de la 2 până la 5. 2 Potrivit prevederilor art. 2 alin. (2) din legea RM nr. 847 din 14.02.2002 cu privire la salarizare prin îndrumar tarifar de calificare se înţelege o culegere de caracteristici de calificare a profesiilor sau specialităţilor şi funcţiilor, clasificate în compartimente pe unităţi de producţie şi feluri de ocupaţii, destinată pentru tarificarea lucrărilor şi conferirea categoriilor (claselor) de calificare muncitorilor şi specialiştilor. Din considerentul că Sîrbu Petru, a fost angajat la serviciu în prima categorie de calificare corespunzătoare funcţiei de operator vînzător la staţia de alimentare, instanţa de apel nu poate reţine argumentul acestuia referitor la ilegalitatea stabilităţii de către angajator a termenului de probă de 60 de zile.

Potrivit prevederilor art. 63 alin. (2) din CM RM în cazul în care rezultatul perioadei de probă este nesatisfăcător, acest lucru se constată în ordinul (dispoziţia, decizia, hotărîrea) cu privire la concedierea salariatului, ce se emite se face de către angajator pînă la expirarea perioadei de probă, fără plata indemnizaţiei de eliberare din serviciu. Salariatul are dreptul să atace concedierea în instanţa de judecată. Prin conţinutul ordinului nr. 197 din 22 februarie 2013 (f.d.

6), instanţa de apel a stabilit cu certitudine că de la 24.02.2013 contractul individual de muncă încheiat cu Sîrbu Petru a fost desfăcut în temeiul art. 86 alin. (1) lit. a) din Codul Muncii din motiv că salariatul nu a dat dovadă de iniţiativă şi străduinţă la însuşirea şi exercitare atribuţiilor de serviciu, iar în urma verificării efectuate la 29 ianuarie 2013 de comisia de examinare a cunoştinţelor angajaţilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, exploatării staţiei de alimentare, protecţia muncii, s-a stabilit că Sîrbu Petru a demonstrat rezultate nesatisfăcătoare, şi nu a fost admis la locul de muncă ca vînzător la staţia de alimentare cu produse petroliere.

La 09 aprilie 2014 reprezentantul Vladislav Berezovschi în interesele recurentului Sîrbu Petru a declarat recurs împotriva decizie Curţii de Apel Chişinău din 05 februarie 2014, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri de admitere integrală a acţiunii. În motivarea recursului s-a indicat că, instanţa de apel nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea justă a litigiului şi a aplicat şi interpretat eronat normele dreptului material şi procedural, fapt ce a dus la pronunţarea unei decizii ilegale şi neîntemeiate. La 29 mai 2014 ÎM „Tirex Petrol” SA a depus prin intermediul cancelariei o referinţă prin care a invocat dezacordul cu recursul declarat de reprezentantul Vladislav Berezovschi în interesele recurentului Sîrbu Petru, solicitînd respingerea acestuia ca inadmisibil.

3 Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către reprezentantul Vladislav Berezovschi în interesele recurentului Sîrbu Petru nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că argumentele reprezentantului Vladislav Berezovschi în interesele recurentului Sîrbu Petru formulate în recurs se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei. Instanţa de apel şi prima instanţă au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către reprezentantul Vladislav Berezovschi în interesele recurentului Sîrbu Petru, în esenţa lui, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor. Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respins. Or recursul, exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri 4 (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către reprezentantul Vladislav Berezovschi în interesele recurentului Sîrbu Petru ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de către reprezentantul Vladislav Berezovschi în interesele recurentului Sîrbu Petru se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru 5