2ra-2567/13 — Anularea ordinelor cu privire la aplicarea sancţiunii disciplinare şi concediere

dosarul nr.2ra-2567/13 prima instanţă: I. Polişciuc instanţa de apel: Gh. Eni, V. Movilă, N. Bondarenco DECIZIE 02 octombrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ala Cobăneanu, Iuliana Oprea Sveatoslav Moldovan, Ion Corolevschi examinând recursul declarat de către Judecătoria Cantemir, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Ioanei Bulgaru împotriva Judecătoriei Cantemir cu privire la anularea ordinelor cu privire la aplicarea sancţiunii disciplinare şi concediere, restabilirea la lucru, obligarea încheierii contractului individual de muncă, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la lucru şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 05 martie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Judecătoria Cantemir şi menţinută hotărârea Judecătoriei Leova din 31 octombrie 2012, c o n s t a t ă: La 10 mai 2012, Ioana Bulgaru a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Judecătoriei Cantemir cu privire la anularea ordinului cu privire la concediere, restabilirea la lucru, obligarea încheierii contractului individual de muncă, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la lucru şi repararea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că prin ordinul pârâtului nr. 20 din 15 martie 2012 a fost concediată din funcţia de îngrijitoare de încăperi, începând cu 16 martie 2012, în baza art. 86 alin. (1) lit. g) din Codul muncii, pentru încălcarea repetată pe parcursul anului a obligaţiunilor de muncă. Consideră că ordinul menţionat este ilegal. Menţionează că ordinul de aplicare a sancţiunii disciplinare contravine art. art. 206-210 din Codul muncii, deoarece în ordin nu au fost menţionate temeiurile de fapt ale aplicării sancţiunii disciplinare. Susţine că ea nu este vinovată de cele menţionate în ordinul de sancţionare. Afirmă că pârâtul, la emiterea ordinului menţionat, a încălcat şi prevederile art. 81 alin. (3) din Codul muncii, care statuiază că contractul individual de muncă încetează în temeiul ordinului (dispoziţiei, deciziei, hotărârii) angajatorului, care se aduce la cunoştinţa salariatului, sub semnătură, cel tîrziu la data eliberării din serviciu.

Prin urmare, solicită anularea ordinului pârâtului nr. 20 din 15 martie 2012 cu privire la concediere, restabilirea sa în funcţia de îngrijitoare de încăperi la Judecătoria Cantemir, obligarea pârâtului de a încheia cu ea contract individual de muncă pe o perioadă nedeterminată, încasarea de la pârât a salariului pentru absenţa forţată de la lucru, începând cu ziua concedierii pînă la ziua restabilirii la lucru, repararea prejudiciului moral şi încasarea cheltuielilor de judecată. Ulterior, Ioana Bulgaru a depus o cerere de chemare în judecată suplimentară, prin care a solicitat anularea ordinului pârâtului nr. 59 din 11 septembrie 2011 cu privire la aplicarea sancţiunii disciplinare sub formă de mustrare în legătură cu lipsa nemotivată de la lucru pe 10 septembrie 2011, pe perioada de 7 ore, invocând că ordinul menţionat este ilegal şi contravine art. art. 206-201 din Codul muncii.

Menţionează că ea nu este vinovată de încălcarea disciplinei de muncă invocată în ordin, deoarece în acea zi a avut permisiunea de a lipsi temporar de la serviciu. Susţine că explicaţiile din 10 septembrie 2011 nu au fost date de către ea şi nici semnătura de pe aceste explicaţii nu-i aparţin. Afirmă că ordinul menţionat nu i-a fost adus la cunoştinţă şi nici semnătura de pe ordin nu-i aparţine. De asemenea, a mai invocat că la emiterea ordinul nr. 20 din 15 martie 2012 cu privire la concediere, pârâtul a încălcat art. 87 alin. (1) din Codul muncii, precum şi art. 86 alin. (2) din Codul muncii, deoarece începând cu 16 martie 2012, ea s-a aflat în concediu medical.

Prin hotărârea Judecătoriei Leova din 31 octombrie 2012 acţiunea a fost admisă parţial, au fost declarate ilegale şi anulate ordinele preşedintelui Judecătoriei Cantemir nr. 59 din 11 septembrie 2011 cu privire la aplicarea sancţiunii disciplinare şi nr. 20 din 15 martie 2012 cu privire la concedierea Ioanei Bulgaru, a fost restabilită Ioana Bulgaru în funcţia de îngrijitoare de încăperi la Judecătoria Cantemir şi a fost încasat de la Judecătoria Cantemir în beneficiul Ioanei Bulgaru salariul pentru lipsa forţată de la lucru pentru perioada 16 martie 2012 – 31 octombrie 2012 în sumă de 6814,11 lei, suma de 2000 lei, în vederea reparării prejudiciului m oral şi cheltuielile de judecată în sumă de 3000 lei, iar în total suma de 11814,11 lei.

În rest acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Cahul din 05 martie 2013 a fost respins apelul declarat de către Judecătoria Cantemir şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 03 iunie 2013, Judecătoria Cantemir a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi pronunţarea unei noi hotărâri. Recurentul Judecătoria Cantemir, în motivarea recursului, a indicat că nu este de acord cu decizia instanţei de apel. Menţionează că instanţa de apel a concluzionat că angajatorul, contrar prevederilor art. art. 56 li 58 din Codul muncii, nu a perfectat cu intimata contractul individual de muncă în formă scrisă şi ca consecinţă invocarea abaterii disciplinare repetate pe parcursul unui an nu-şi găseşte suport prin faptul că nu există contractul în formă scrisă, prin care s-ar specifica obligaţiile angajatei.

Consideră că instanţa de apel, ajungând la această concluzia, a interpretat eronat legea, deoarece conform art. 58 alin. (1) din Codul muncii, contractele individuale de muncă încheiate pînă la data intrării în vigoare a actualului cod pot fi perfectate în formă scrisă numai cu acordul părţilor. Ca urmare, obligaţiile angajatei, care a fost angajată pînă la intrarea în vigoare a actualului cod, rămân valabile şi concluzia precum că angajata are obligaţia de a efectua curăţenie la un anumit etaj nu-şi găseşte suport. Susţine că angajata nu a fost impusă de a efectua un volum de lucru, specific posturii ocupate, mai mare decît cel prevăzut de actele normative în domeniu.

Afirmă că instanţa de apel, concluzionând că angajatorul a concediat-o pe intimată în lipsa acordului sindical impus de art. 87 alin. (1) din Codul muncii, nu a ţinut cont de faptul că ultima a invocat că în lipsa organului sindical, angajatorul urma să solicite acordul reprezentanţilor colectivului de muncă la concedierea sa. Deci, angajata recunoaşte inexistenţa organului sindical şi nu neagă afirmaţiile angajatorului în acest sens. Invocă că este în contradicţiile cu normele de drept material concluzia instanţelor judecătoreşti precum că intimata nu a cunoscut despre aplicarea sancţiunii disciplinare sub formă de mustrare prin ordinul nr. 59 din 11 septembrie 2011, care a fost semnat de către intimată.

În conformitate cu art. 440 alin. (2) Codul de procedură civilă, completul din 3 judecători prin încheierea din 28 august 2013 a considerat recursul admisibil şi a dispus examinarea fondului de un complet din 5 judecători. În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea deciziei instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe.

Pe parcursul judecării pricinii s-a constatat că prin ordinul Judecătoriei Cantemir nr. 63 din 31 ianuarie 1986, Ioana Bulgaru a fost angajată în calitate de îngrijitoare de încăperi-curier, începând cu 03 februarie 1986. Ulterior, prin ordinul Judecătoriei Cantemir nr. 59 din 11 septembrie 2011 Ioanei Bulgaru i-a fost aplicată sancţiunea disciplinară sub formă de mustrare, în legătură cu lipsa nemotivată de la serviciu pe 10 septembrie 2011, pe perioadă de 7 ore, iar prin ordinul Judecătoriei Cantemir nr. 20 din 15 martie 2012 Ioana Bulgaru a fost concediată din funcţia de îngrijitoare de încăperi în baza art. 86 alin. (1) lit. g) din Codul muncii, pentru încălcarea repetată, pe parcursul unui an, a obligaţiilor de muncă, începând cu 16 martie 2012. Înaintând prezenta cerere de chemare în judecată, Ioana Bulgaru a solicitat anularea ordinelor Judecătoriei Cantemir nr. 59 din 11 septembrie 2011 cu privire la aplicarea sancţiunii disciplinare şi nr. 20 din 15 martie 2012 cu privire la concediere, restabilirea sa în funcţia de îngrijitoare de încăperi la Judecătoria Cantemir, obligarea Judecătoriei Cantemir de a încheia cu ea contract individual de muncă pe o perioadă nedeterminată, încasarea de la Judecătoria Vulcăneşti a salariului pentru absenţa forţată de la lucru, începând cu ziua concedierii pînă la ziua restabilirii la lucru,

repararea prejudiciului moral şi încasarea cheltuielilor de judecată. Instanţele judecătoreşti, fiind investite cu judecarea pricinii în cauză, au ajuns la concluzia temeiniciei parţiale a acţiunii. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, analizând materialele anexate la dosar, în coraport cu legislaţia în vigoare ce guvernează raportul juridic litigios, ajunge la concluzia că soluţia dată de către instanţele judecătoreşti este una legală şi întemeiată. Conform art. 206 alin. (1) din Codul muncii, pentru încălcarea disciplinei de muncă, angajatorul are dreptul să aplice faţă de salariat următoarele sancţiuni disciplinare: avertismentul; mustrarea; mustrarea aspră şi concedierea (în temeiurile prevăzute la art. 86 alin. (1) lit. g)-r)).

Actele pricinii denotă faptul că prin ordinul Judecătoriei Cantemir nr. 59 din 11 septembrie 2011 Ioanei Bulgaru i-a fost aplicată sancţiunea disciplinară sub formă de mustrare, în legătură cu lipsa nemotivată de la serviciu pe 10 septembrie 2011, pe perioadă de 7 ore. În şedinţa de judecată a primei instanţe intimata Ioana Bulgaru a explicat că în dimineaţa zilei de 10 septembrie 2011, a fost la lucru, a făcut curăţenie şi la orele 09.00 a plecat acasă. Pe la orele 10.00-11.00, preşedintele judecătoriei a început să o caute şi telefonând-o, a găsit-o acasă şi i-a spus să se prezinte la lucru. Ea tot atunci a venit la lucru şi, fiindu-i arătat lucrul, pe care trebuie să-l facă, a făcut curăţenie şi la orele 13.00 a plecat acasă.

Din explicaţia scrisă de către Vasile Raicu la 11 septembrie 2011 rezultă că la 10 septembrie 2011, intimata Ioana Bulgaru a plecat acasă la orele 09.00 (f. d. 34). Prin urmare, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţele judecătoreşti corect au concluzionat că la 10 septembrie 2011, Ioana Bulgaru a lipsit de la lucru în intervalul de timp 09.00-11.00, adică mai puţin de 4 ore consecutive în timpul zilei de muncă. Conform art. 86 alin. (1) lit. g) din Codul muncii, concedierea – desfacerea din iniţiativa angajatorului a contractului individual de muncă pe durată nedeterminată, precum şi a celui pe durată determinată – se admite pentru încălcarea repetată, pe parcursul unui an, a obligaţiilor de muncă, dacă anterior au fost aplicate sancţiuni disciplinare.

Conform art. 9 alin. (2) lit. a), d) şi f) din Codul muncii, salariatul este obligat să-şi îndeplinească conştiincios obligaţiile de muncă prevăzute de contractul individual de muncă; să respecte disciplina muncii şi să manifeste o atitudine gospodărească faţă de bunurile angajatorului şi ale altor salariaţi. Din materialele dosarului rezultă că intimata Ioana Bulgaru a fost angajată în cadrul Judecătoriei Cantemir în funcţia de îngrijitoare de încăperi prin ordinul nr. 63 din 31 ianuarie 1986, însă Judecătoria Cantemir nu a perfectat ulterior cu intimata contractul individual de muncă în formă scrisă, deşi, art. 58 alin. (3) din Codul muncii prevede că dacă salariatul dovedeşte faptul admiterii la muncă, perfectarea contractului individual de muncă în forma scrisă va fi efectuată de angajator ulterior, în mod obligatoriu.

De asemenea, din materialele dosarului rezultă că prin ordinul Judecătoriei Cantemir nr. 20 din 15 martie 2012 Ioana Bulgaru a fost concediată din funcţia de îngrijitoare de încăperi în baza art. 86 alin. (1) lit. g) din Codul muncii, pentru încălcarea repetată, pe parcursul unui an, a obligaţiilor de muncă, începând cu 16 martie 2012. Din ordinul menţionat rezultă că la 15 martie 2012, Vasile Raicu, şeful serviciului auxiliar, a depus o explicaţie, prin care s-a stabilit că Ioana Bulgaru, deţinând funcţia de îngrijitoare de încăperi, în atribuţiile căreia intră efectuarea curăţeniei în incinta instanţei de judecată şi asigurarea integrităţii inventarului de lucru şi a mijloacelor de curăţire, a refuzat să efectuieze curăţenie în birourile de serviciu ale Judecătoriei Cantemir, iar fiindu-i cerute explicaţiile de rigoare, a relatat că ea nu poate să facă curăţenie, deoarece nu-i permite sănătatea, fără să prezinte certificat medical, care ar confirma că nu este aptă de muncă.

Astfel, conform ordinului menţionat, intimata Ioana Bulgaru a fost concediată pentru neexecutarea obligaţiilor de serviciu. La caz, se reţine că conform informaţiei contabilului-şef al Judecătoriei Cantemir, pentru deservirea eficientă a clădirii de către îngrijitorii de încăperi au fost repartizate spaţiile şi, anume, Ioanei Bulgaru i-a revenit etajul nr. 1, cu suprafaţa de 190,86 m.p., iar Vasilisei Rotaru – etajul nr. 2, cu suprafaţa de 244,12 m.p. (f. d. 27). De asemenea, din informaţia contabilului-şef al Judecătoriei Cantemir rezultă că la 01 februarie 2012, Vasilisa Rotaru a ieşit în concediu medical, de aceea în sarcina Ioanei Bulgaru a fost pusă deservirea şi etajului nr. 2. Actele pricinii denotă faptul că la 15 martie 2012, intimata Ioana Bulgaru a efectuat munca, care-i era încredinţată permanent şi nu a făcut curăţenie la etajul nr. 2 al încăperii, care de fapt nu era sectorul de deservire al acesteia.

Conform art. 50 din Codul muncii, angajatorul nu are dreptul să ceară salariatului efectuarea unei munci care nu este stipulată în contractul individual de muncă, cu excepţia cazurilor prevăzute de prezentul cod. Conform art. 156 alin. (1) din Codul muncii, salariaţilor care, în afară de munca lor de bază, stipulată în contractul individual de muncă, îndeplinesc, la aceeaşi unitate, o muncă suplimentară într-o altă profesie (funcţie) sau obligaţiile de muncă ale unui salariat temporar absent, fără a fi scutiţi de munca lor de bază (în limitele duratei normale a timpului de muncă stabilite de prezentul cod), li se plăteşte un spor pentru cumularea de profesii (funcţii) sau pentru îndeplinirea obligaţiilor de muncă ale salariatului temporar absent.

Pe parcursul judecării pricinii s-a constatat că recurentul Judecătoria Cantemir nu a prezentat careva probe, care să confirme că intimata Ioana Bulgaru a fost avizată contra semnătură despre extinderea sarcinii în vederea exercitării muncii în sectorul deservit de un alt îngrijitor de încăperi temporar absent şi despre achitarea unui spor pentru îndeplinirea obligaţiilor de muncă ale salariatului temporar absent. Conform art. 87 alin. (1) şi (4) din Codul muncii, concedierea salariaţilor membri de sindicat în cazurile stipulate la art.86 alin.(1) lit.c), d), e), g) şi h) poate avea loc doar cu acordul preliminar scris al organului (organizatorului) sindical din unitate. Organele sindicale (organizatorii sindicali) indicate la alin.(1)-(3) îşi vor comunica acordul sau dezacordul (opinia consultativă) privind concedierea salariatului în termen de 10 zile lucrătoare de la data solicitării acordului de către angajator.

În cazul în care răspunsul nu a fost primit de angajator în acest termen, acordul (comunicarea opiniei consultative) a organului respectiv se prezumă.

La materialele dosarului a fost anexat certificatul nr. 1440 din 11 iulie 2012, eliberat de către contabilul-şef al Judecătoriei Cantemir, din care rezultă că în Judecătoria Cantemir nu activează comitetul sindical, deoarece prin cererile depuse angajaţii au refuzat să li se reţină plata pentru cotizaţii sindicale, inclusiv şi Ioana Bulgaru prin cererea depusă la 02 februarie 2011 (f. d. 37). În şedinţa de judecată a primei instanţe reprezentantul recurentului, Aliona Butuc a explicat că pînă în anul 2009-2010, preşedinte al comitetului sindical al Judecătoriei Cantemir a fost Vera Arseni, iar apoi a avut loc o şedinţă a angajaţilor judecătoriei, la care ea a fost aleasă în calitate de preşedinte al comitetului sindical pînă în luna ianuarie-februarie 2011. De asemenea, a mai explicat că în luna februarie 2011, toţi angajaţii judecătoriei au scris cereri, prin care au solicitat să nu li se reţină cotizaţiile sindicale, însă nu cunoaşte dacă în judecătorie a fost dizolvat comitetul sindical, nefiind nici un document cu privire la aceasta.

Or, conform art. 11 alin. (1) din Legea sindicatelor nr. 1129-XIV din 07 iulie 2000, activitatea sindicatului poate înceta în baza hotărârii membrilor lui, în modul stabilit de statut. Din materialele dosarului rezultă că recurentul nu a prezentat probe pertinente şi veridice, care ar confirma că administraţia a respectat prevederile art. 87 alin. (1) din Codul muncii şi că în Judecătoria Cantemir nu există organul sindical, motiv pentru care concedierea intimatei a avut loc fără acordul preliminar scris al organului sindical din unitate.

În asemenea împrejurări, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţele judecătoreşti corect au concluzionat că Ioana Bulgaru a fost concediat ilegal din funcţia de îngrijitoare de încăperi şi, prin urmare, temeinic şi legal au admis parţial acţiunea, au declarat ilegale şi au anulat ordinele preşedintelui Judecătoriei Cantemir nr. 59 din 11 septembrie 2011 cu privire la aplicarea sancţiunii disciplinare şi nr. 20 din 15 martie 2012 cu privire la concedierea Ioanei Bulgaru, au restabilit-o pe Ioana Bulgaru în funcţia de îngrijitoare de încăperi la Judecătoria Cantemir şi au încasat de la Judecătoria Cantemir în beneficiul Ioanei Bulgaru salariul pentru lipsa forţată de la lucru pentru perioada 16 martie 2012 – 31 octombrie 2012 în sumă de 6814,11 lei, suma de 2000 lei, în vederea reparării prejudiciului m oral şi cheltuielile de judecată în sumă de 3000 lei, iar în total suma de 11814,11 lei, iar argumentele invocate de către recurent în acest sens nu pot fi reţinute ca întemeiate.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe sunt întemeiate şi legale, iar argumentele invocate de către recurent sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se respinge recursul declarat de către Judecătoria Cantemir.

Se menţine decizia Curţii de Apel Cahul din 05 martie 2013 şi hotărârea Judecătoriei Leova din 31 octombrie 2012 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Ioanei Bulgaru împotriva Judecătoriei Cantemir cu privire la anularea ordinelor cu privire la aplicarea sancţiunii disciplinare şi concediere, restabilirea la lucru, obligarea încheierii contractului individual de muncă, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la lucru şi repararea prejudiciului moral. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Valeriu Doagă judecătorul Judecătorii Ala Cobăneanu Iuliana Oprea Sveatoslav Moldovan Ion Corolevschi