2ra-1283/14 — Anularea deciziilor, a ordinului de eliberare de la serviciu şi restabilirea în funcţie

prima instanţă – I. Potînga dosarul nr. 2ra-1283/14 instanţa de apel – N. Budăi, A. Nogai, I. Muruianu ÎNCHEIERE 16 aprilie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Petru Turcov, reprezentat de avocatul Gheorghe Susarenco în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Petru Turcov împotriva Întreprinderii de Stat „Centrul Resurselor Informaţionale de Stat „Registru” cu privire la anularea deciziilor şi ordinului cu privire la încetarea contractului individual de muncă, restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru perioada absenţei forţate de la lucru şi repararea prejudiciului moral împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 28 noiembrie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de Întreprinderea de Stat „Centrul Resurselor Informaţionale de Stat „Registru”, casată hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 09 august 2013, adoptată o nouă hotărâre prin care acţiunea a fost respinsă constată: La 20 iulie 2012, Petru Turcov a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎS CRIS „Registru” cu privire la anularea deciziilor şi ordinului cu privire la încetarea contractului individual de muncă, restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru perioada absenţei forţate de la lucru şi repararea prejudiciului moral. În motivarea acţiunii a indicat că la 21 aprilie 2012 s-a adresat către pârât cu cererea prin care a solicitat acordarea din motive familiale a unui concediu neplătit pentru perioada 03 mai 2012 – 05 mai 2012. Menţionează că el are doi copii în vârstă de până la 14 ani, şi conform art. 120 alin. (2) Codul muncii dispune de dreptul la concediul solicitat, care se acordă de angajator la cererea scrisă a salariatului.

Însă acordarea concediului din cont propriu i-a fost refuzată de către şeful adjunct al DÎT şi CCA, Ion Ciobanu. Consideră că acordarea concediului solicitat ţine de competenţa directorului general al ÎS CRIS „Registru”, dar nu a şefului adjunct al DÎT şi CCA. Afirmă că la 02 mai 2012 a depus repetat cerere pe numele Directorului general al ÎS CRIS „Registru”, prin care a solicitat acordarea din motive familiale a concediului din 1 contul propriu, pentru aceeaşi perioadă, fapt care l-a fel a fost refuzat de către şeful adjunct al DÎT şi CCA, fără careva motivaţie. Susţine că în ambele cazuri, acordarea şi perioada concediului solicitat a fost coordonată cu şeful BÎT nr. 5 mun. Chişinău, Victor Bolea.

Invocă că prin refuzul neîntemeiat de a i se acorda concediul neplătit a fost pus într- o situaţie dificilă, fiind nevoit să depună cerere de eliberare din funcţie de la 03 mai 2012, din motivul imposibilităţii acordării de către angajator a concediului neplătit de trei zile. Astfel, prin ordinul directorului general al ÎS CRIS „Registru” nr. 282 p din 07 mai 2012 reclamantul a fost eliberat din funcţie de la 03 mai 2012, în temeiul art. 85 alin. (1). Consideră ordinul nominalizat ilegal, din motiv că a fost impus să depună cererea de eliberare din serviciu, deoarece i s-a lezat dreptul lui la libertatea muncii şi dreptul la concediu neplătit de care a avut nevoie în perioada 03 mai 2012 – 05 mai 2012. Afirmă că acordarea concediului i-a fost refuzată de către o persoană, care nu are împuterniciri să decidă asupra acordării sau neacordării concediului.

Acordarea concediului este o împuternicire exclusivă a directorului general al ÎS CRIS „Registru”. Prin urmare, consideră că deciziile din 24 aprilie 2012 şi 02 mai 2012, prin care i s-a refuzat acordarea concediului neplătit pentru perioada sus indicată sunt ilegale, deoarece au fost primite cu depăşirea atribuţiilor funcţionale. Susţine că angajatorul i-a cauzat un prejudiciu material şi prejudiciu moral prin lezarea dreptului la libertatea muncii şi dreptului la concediul neplătit, prin lezarea posibilităţii de a munci, prin lipsa forţată de la muncă care l-a lipsit de surse de existenţă pe reclamant şi membrii familiei lui, prin depăşirea atribuţiilor funcţionale ale şefului adjunct al DIÎ şi CCA - Ion Ciobanu, refuzul cărui l-a impus să scrie cerere de eliberare din serviciu.

Mai indică că întru soluţionarea litigiului individual de muncă a adresat angajatorului ÎS CRIS „Registru” scrisoarea corespunzătoare, dar la care nu a primit nici un răspuns. Solicită anularea deciziilor din 24 aprilie 2012 şi 02 mai 2012 emise de Ion Ciobanu, şeful adjunct al DÎT şi CCA, prin care a fost refuzată acordarea concediului neplătit pentru perioada 03 mai 2012 – 05 mai 2012 şi obligarea ÎS CRIS „Registru” să emită ordinul de acordare a concediului solicitat de reclamant, anularea ordinului directorului general al ÎS CRIS „Registru” nr. 282 p din 07 mai 2012 prin care Petru Turcov a fost eliberat conform art. 85 alin. (1) cu restabilirea acestuia în funcţia de Inginer BÎT nr. 5 mun.

Chişinău, încasarea de la ÎS CRIS „Registru” în beneficiul lui Petru Turcov a compensaţiei pentru lipsa forţată de la serviciu şi compensaţiei pentru prejudiciului moral cauzat în sumă de 100000 lei. În cadrul dezbaterilor judiciare Petru Turcov a depus cerere de concretizare a pretenţiilor, prin care a solicitat anularea deciziilor din 24 aprilie 2012 şi 02 mai 2012 emise de Ion Ciobanu, şeful adjunct al Direcţiei Înregistrare a Transportului şi Calificarea Conducătorilor Auto a ÎS CRIS „Registru”, prin care i-a fost refuzat acordarea concediului neplătit pentru perioada 03 mai 2012 - 05 mai 2012 şi obligarea ÎS CRIS „Registru” să emită ordinul de acordare a concediului solicitat de reclamant, anularea ordinului directorului general al ÎS CRIS „Registru” nr. 282 p din 07 mai 2012 prin care Petru Turcov a fost eliberat conform art. 85 alin. (1) Codul muncii, restabilirea lui în funcţia de Inginer Birou Înmatricularea Transportului nr. 5 mun.

Chişinău, încasarea de la ÎS CRIS „Registru” în beneficiul reclamantului a compensaţiei pentru lipsa forţată de la serviciu, 2 pentru perioada 03 mai 2012 – 15 mai 2013, în sumă de 68748,39 lei şi compensaţiei pentru prejudiciul moral cauzat în mărime de 100000 lei. În motivarea cererii indică că îşi concretizează mărimea compensaţiei pentru lipsa forţată de la serviciu, iar alte cerinţe le susţine precum au fost formulate iniţial.

Ulterior, Petru Turcov a mai depus o cerere de concretizare a pretenţiilor, solicitând anularea deciziilor din 24 aprilie 2012 şi 02 mai 2012 emise de Ion Ciobanu, şeful adjunct al Direcţiei Înregistrare a Transportului şi Calificarea Conducătorilor Auto a ÎS CRIS „Registru”, prin care i-a fost refuzat acordarea concediului neplătit pentru perioada 03 mai 2012 - 05 mai 2012 şi obligarea ÎS CRIS „Registru” să emită ordinul de acordare a concediului solicitat de reclamant, anularea ordinului directorului general al ÎS CRIS „Registru” nr. 282 p din 07 mai 2012 prin care Petru Turcov a fost eliberat conform art. 85 alin. (1) Codul muncii, restabilirea lui în funcţia de Inginer Birou Înmatricularea Transportului nr. 5 mun.

Chişinău, încasarea de la ÎS CRIS „Registru” în beneficiul reclamantului a compensaţiei pentru lipsa forţată de la serviciu, pentru perioada 03 mai 2012 – 24 iulie 2013, în sumă de 81459,68 lei, compensaţiei pentru prejudiciul moral cauzat în mărime de 100000 lei, precum şi încasarea cheltuielilor de judecată pentru asistenţă juridică în sumă de 5000 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 09 august 2013 a fost admisă parţial acţiunea, recunoscute ilegale şi anulate deciziile din 24 aprilie 2012 şi din 02 mai 2012 emise de şeful-adjunct al DÎT CCA a ÎS CRIS „Registru”, Ion Ciobanu privind refuzul de acordare a concediului neplătit pentru perioada 03 mai 2012- 05 mai 2012, recunoscut ilegal şi anulat ordinul nr. 282-p din 07 mai 2012 de eliberare din funcţie a lui Petru Turcov în temeiul art. 85 alin. (1) Codul muncii emis de ÎS CRIS „Registru”, restabilit reclamantul Petru Turcov în funcţia de inginer din cadrul Subdiviziunii teritoriale a Biroului înmatricularea transportului nr. 5 mun.

Chişinău al Direcţiei de Înregistrare a Transporturilor şi Calificarea Conducătorilor Auto al ÎS CRIS „Registru”, încasat de la ÎS CRIS „Registru” în beneficiul reclamantului Petru Turcov pentru întreaga perioadă de absenţă forţată de la muncă de la 03 mai 2012 până la 09 august 2013 în sumă totală de 84561 lei, încasat prejudicial moral în mărime de un salariu mediu lunar ceea ce constituie 5550 lei şi cheltuieli de judecată pentru asistenţă juridică acordată în mărime de 3000 lei, în rest acţiunea a fost respinsă. Totodată, a fost menţionat că hotărârea se execută imediat în partea restabilirii în funcţie a lui Petru Turcov şi încasării în beneficiul lui a unui salariu mediu lunar în sumă de 5550 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 28 noiembrie 2013 a fost admis apelul declarat de ÎS CRIS „Registru”, casată hotărârea primei instanţe şi adoptată o nouă hotărâre prin care a fost respinsă acţiunea. La 27 ianuarie 2014, Petru Turcov, reprezentat de avocatul Gheorghe Susarenco a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe. Susţine că decizia integrală a instanţei de apel a primit-o la 06 decembrie 2013. În motivarea recursului invocă ilegalitatea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 28 noiembrie 2013, considerând că la caz au fost încălcate şi aplicate eronat normele de drept material.

Susţine că instanţa de apel arbitrar a apreciat probele din dosar, deoarece după cum rezultă din conţinutul ambelor cereri înaintate de către recurent directorului general al ÎS CRIS „Registru”, acordarea şi perioada acordării concediului solicitat a fost coordonată cu şeful BÎT nr. 5 mun. Chişinău, Victor Bolea. 3 Consideră că dacă şeful adjunct al DÎT şi CCA - Ion Ciobanu îşi expunea doar poziţia sa, atunci cererile pentru acordarea concediilor trebuiau să fie înaintate directorului general al intimatului, ceea ce nu a fost constatat în cadrul examinării cazului. Indică că din însăşi conţinutul cererii rezultă că aceasta este adresată directorului general al ÎS CRIS „Registru” şi prin urmare aspra acestei cereri urma să se expune anume acesta din urmă, ca reprezentant al unităţii în care a activat Petru Turcov, dar nu şefului adjunct al DÎT şi CCA.

Menţionează că este evident că şeful adjunct al DÎT şi CCA a aplicat pe cereri deciziile definitive privind neacordarea concediului, dar nu cum tendenţios apreciază instanţa de apel că acesta „a expus poziţia sa precum că la momentul respectiv nu este de acord cu acordarea acestuia”. Consideră neînţeles de unde instanţa de apel a cunoscut ce a avut în vedere şeful adjunct al DÎT şi CCA, fără a-l audia pe acesta, deoarece pe cerere a fost scris „Nu-s de acord” şi cererea nu a fost remisă directorului general al ÎS CRIS „Registru”, ceea ce înseamnă că a fost emisă o decizie finală. Afirmă că o asemenea apreciere a probelor pune la îndoială imparţialitatea instanţei de apel şi plasează pe o poziţie mai avantajoasă întreprinderea de stat, fiind încălcat principiul egalităţii părţilor în proces.

Invocă că instanţa de apel eronat a interpretat şi aplicat prevederile art. 85 Codul muncii. În art. 85 alin (1) Codul muncii este definită de legiuitor noţiunea de demisie - desfacere a contractului individual de muncă din proprie iniţiativă. Menţionează că legiuitorul nu a prevăzut noţiunea de „demisie din iniţiativă proprie” pe care o foloseşte instanţa de apel pentru a voala viciul de consimţământ al lui Petru Turcov de a se elibera din funcţie nu din iniţiativă proprie, dar reieşind din împrejurările formate de şeful adjunct al DIT şi CCA. În cerere recurentul a indicat expres că solicită eliberarea din funcţie în legătură cu neacordarea concediului, dar nu solicită demisia.

Consideră că la examinarea cauzelor ce au ca obiect declararea nulităţii actului de demisie, instanţele judecătoreşti trebuie să verifice, în baza probelor prezentate, modalitatea de exprimare a voinţei salariatului, faptul dacă voinţa exteriorizată în cererea de demisie a coincis cu voinţa reală a salariatului (existenţa viciilor de consimţământ), în special, veridicitatea unei posibile constrângeri psihice exercitate asupra salariatului în scopul depunerii cererii respective. Indică că în cadrul examinării cazului în prima instanţă a fost constatat că Petru Turcov a fost pus într-o situaţie dificilă, şi anume să fie concediat pe motivul neprezentării nemotivate la serviciu, fapt confirmat şi de reprezentatul intimatului în şedinţa de judecată, fie de a depune cerere de eliberare din funcţie din cauza că i s-a refuzat acordarea a trei zile libere din cont propriu.

Recurentul menţionează a fost constrâns de a se elibera din funcţie şi că voinţa acestuia a fost influenţată de refuzul, inclusiv al cererii repetate de a i se acorda concediu neplătit din cont propriu în legătură cu situaţia familiară. Susţine că instanţa de apel a notat că Petru Turcov a solicitat doar peste 3 săptămâni, din data eliberării anularea ordinului nr. 282-p din 07 mai 2012, prin care au încetat relaţiile de muncă din iniţiativă proprie cu restabilirea în funcţie. Ţinând cont de faptul că în funcţia acestuia la 25 mai 2012 prin ordinul directorului general al ÎS CRIS „Registru” nr. 318p din 24 mai 2012 a fost angajată altă persoană, lui Petru Turcov prin scrisoarea 4 nr. 01/T-346 din 16 iulie 2012 i s-a refuzat în satisfacerea cerinţelor înaintate, iar răspunsul prin care i s-a comunicat refuzul a fost primit de către ultimul, fapt confirmat prin avizul de recepţie cu semnătură acestuia.

Consideră că instanţa de apel nu a cercetat obiectiv probele prezente la dosar şi a dat o apreciere arbitrală doar la o parte din ele. Astfel, recurentul a prezentat informaţia că la momentul examinării cererii indicate, funcţia de inginer categoria I al Biroului înmatricularea transportului nr. 5 mun. Chişinău, care a fost ocupată de Petru Turcov, a fost vacantă. Invocă că contrar prevederilor art. art. 373, 383 CPC, instanţa de apel nu a verificat circumstanţele şi raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanţe, precum şi cele care nu au fost stabilite, dar care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, şi nu a apreciat toate probele din dosar. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa recurentului la 03 decembrie 2013, fapt confirmat prin copia scrisorii de însoţire (f. d. 119), iar recurentul susţine că a recepţionat-o la 06 decembrie 2013. Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 27 ianuarie 2014, în termen. Prin referinţa depusă la 11 aprilie 2014, ÎS CRIS „Registru” a invocat dezacordul cu recursul declarat de Petru Turcov, solicitând respingerea acestuia şi menţinerea deciziei instanţei de apel, prin care a fost casată hotărârea primei instanţe şi pronunţată o nouă hotărâre de respingere a acţiunii. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Petru Turcov, reprezentat de către avocatul Gheorghe Susarenco nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

5 Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Petru Turcov, reprezentat de către avocatul Gheorghe Susarenco asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Petru Turcov, reprezentat de către avocatul Gheorghe Susarenco ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Petru Turcov, reprezentat de avocatul Gheorghe Susarenco se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari 6