- Dosarul nr.
- 2ra-480/14
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 29 ianuarie 2014
- Părțile
- Brihuneţ Anton vs CRIS Registru
- Pe scurt
- Temeiurile declarării recursului
2ra-480/14 — Anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcţie, încasarea salariului
prima instanţă: V. Micu dosarul nr. 2ra-480/14 instanţa de apel: L. Popova, V. Pruteanu, A. Doga ÎNCHEIERE 29 ianuarie 2014 mun.
Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat, Iurie Bejenaru, examinînd chestiunea admisibilităţii recursului declarat de către Întreprinderea de Stat „Centrul Resurselor Informaţionale de Stat „Registru”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Brihuneţ Anton împotriva Întreprinderii de Stat „Centrul Resurselor Informaţionale de Stat „Registru” cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcţie, încasarea salariului mediu pentru absenţa forţată de la muncă şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 26 septembrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Întreprinderea de Stat „Centrul Resurselor Informaţionale de Stat „Registru” şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.
Chişinău din 15 mai 2013, c o n s t a t ă La data de 18 aprilie 2012 Brihuneţ Anton a depus cerere de chemare în judecată împotriva Întreprinderii de Stat „Centrul Resurselor Informaţionale de Stat „Registru” privind anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcţie, încasarea salariului mediu pentru absenţa forţată de la muncă şi repararea prejudiciului moral. In motivarea acţiunii reclamantul a indicat că în baza ordinului nr. 61ef din 20 noiembrie 2001 a fost angajat în cadrul Departamentului Tehnologii Informaţionale, în funcţia de specialist coordonator a Secţiei Chişinău de examinare a conducătorilor auto a Direcţiei principale înregistrarea transportului şi calificarea conducătorilor auto.
După reorganizarea Departamentului în Ministerul Dezvoltării Informaţionale în anul 2005, prin ordinul nr. 191 p din 08 august 2005 a fost angajat la ÎS „Registru”, în funcţia de inginer categoria II a Secţiei de examinare a conducătorilor auto al Centrului de examinarea a conducătorilor auto şi înmatricularea transportului municipal Chişinău al Subdiviziunii teritoriale a Direcţiei Principale înregistrarea transportului şi calificarea conducătorilor auto al Centrului Registrelor de Stat. Prin ordinul nr. 239 p din 19 septembrie 2006 a fost numit în funcţia de inginer categoria II, iar la 22 iulie 2008, prin ordinul nr. 181p, a fost numit în funcţia de inginer categoria I a aceleiaşi secţiei.
În ultima perioadă a activat în funcţia de inginer coordonator, unde a fost transferat prin ordinul nr. 208 p din 01 iulie 2010 Prin ordinul nr. 76 p din 09 februarie 2012 a fost concediat în legătură cu reducerea statelor de personal. Consideră concedierea ca una ilegală şi cu încălcarea procedurii stabilite. Invocă reclamantul că pentru emiterea ordinului de concediere nu au existat temei de reducere, deoarece atribuţiile funcţiei pe care dînsul le îndeplinea au fost menţinute de către angajator şi continuă să existe. La concediere nu a fost respectat dreptul său prioritar la păstrarea locului de muncă. Solicită reclamantul anularea ordinului de concediere nr. 76 p din 09 februarie 2012, cu repunerea în funcţia deţinută anterior, achitarea salariului pentru lipsa forţată de la serviciu în legătură cu concedierea ilegală în mărime de 88 643,04 lei.
repararea prejudiciului moral în mărime de 50 000 lei şi a cheltuielilor de judecată. Prin hotărîrea judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 15 mai 2013 acţiunea a fost admisă parţial. S-a dispus anularea ordinului IS „CRIS „Registru” nr. 76 p din 09 februarie 2012, cu restabilirea lui Brihuneţ Anton în funcţia de inginer al Secţiei Calificare Conducătorilor de Vehicule a IS „CRIS „Registru” , începînd cu 09 februarie 2012 şi încasarea de la ÎS „CRIS „Registru” în beneficiul lui Brihuneţ Anton a plăţii despăgubirii pentru întreaga perioadă de absenţă forţată de la muncă în mărime de 88 643,04 lei, prejudiciul moral în mărime de 6 000 lei şi 1 000 lei cheltuielile de judecată. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, ÎS „CRIS „Registru” a depus apel, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri cu privire la respingerea acţiunii.
Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 26 septembrie 2013 a fost respins apelul declarat de către ÎS „CRIS „Registru” şi menţinută hotărîrea primei instanţe. Verificînd legalitatea ordinului de concediere, instanţa de fond şi instanţa de apel au reţinut că în fapt în cadrul Biroului examinare conducătorilor auto - subdiviziunea în care a activat Brihuneţ Anton reducerea nu a avut loc. Potrivit statelor de personal pînă la reducere şi după în subdiviziune au fost menţinute 8 unităţi de inginer. În afara de aceasta, în perioada de preavizare, în subdiviziunea nominalizată au fost angajaţi lucrători noi în funcţie de inginer: Onica I. şi Slivca V. 2 Conform art.88 alin. (3) Codul Muncii, locul de muncă redus nu poate fi restabilit în statele unităţii pe parcursul anului calendaristic în care a avut loc concedierea salariatului care 1-a ocupat.
Contrar prevederilor normei citate, ÎS ”CRIS „Registru” a angajat în cadrul Direcţiei examinare conducătorilor auto la 28 noiembrie 2012 şase persoane în funcţie de inginer. Astfel, instanţa de apel şi instanţa de fond, constatînd că au fost încălcate prevederile art.88 alin. (3) Codul Muncii, care statuează procedura de concediere în cazul lichidării unităţii, reducerii numărului sau a statelor de personal, au admis acţiunea şi au anulat ordinal de concediere, concluzionînd că acesta a fost emis cu încălcarea legislaţiei, dispunînd restabilirea lui Brihuneţ Anton în funcţia de inginer al Secţiei Calificarea Conducătorilor de vehicule a ÎS “CRIS „Resgistru”, începînd cu data de 09 februarie 2012. Respectiv, în temeiul art. 90 alin. (1) şi art. 327, 329 şi 330 Codul muncii , prim instanţă şi instanţa de apel au încasat salariul mediu pentru absenţă forţată de la serviciu pentru perioada de 453 zile în mărime totală de 88 643,04 lei.
Totodată, ţinînd cont de stipulările art. 90 alin. (3) Codul muncii, care determină încasarea prejudiciului moral salariatului eliberat nelegitim, instanţele de judecată inferioare au încasat în beneficiul reclamantului şi prejudiciului moral, acesta fiind estimat la suma de 6000 lei. La 29 noiembrie 2013 ÎS „CRIS „Registru” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri cu privire la respingerea acţiunii. În motivarea recursului s-a invocat interpretarea eronată de către instanţa de apel a normelor de drept material şi anume a prevederilor art. 88 alin. (3) Codul muncii şi aprecierea arbitrară a probelor administrate.
În acest sens, recurentul a invocat că reducerea numărului sau a statelor de personal ţine de competenţa exclusivă a angajatorului. Prin urmare, după recurent, necesitatea şi oportunitatea opţiunii angajatorului de reducere a statelor sau lichidării unei subdiviziuni, nu poate fi pusă în discuţie nici de angajat, nici de instanţa de judecată, ci doare poate fi contestată sau pusă la îndoială legalitatea procedurii de concediere prevăzută de art. 88 Codul muncii înfăptuită de angajator, care, susţine recurentul, a fost respectată. Menţionează recurentul că ÎS „CRIS „Regisru” nu a depăşit cadrul legal stabilit, a respectat procedura de disponibilizare a intimatului la concediere, precum şi a manifestat faţă de el o atitudine respectivă şi indulgentă, propunîndu-i-se un loc de lucru similar, cu acelaşi salariu.
Astfel, recurentul nu se ţine vinovat şi responsabil pentru cauzarea prejudiciului material şi moral pretins de reclamant. 3 În susţinerea recursului, recurentul mai invocă că concluziile instanţei de apel, precum că la subdiviziunea nou-creată, conform datelor din statele de personal de după 01 ianuarie 2012 erau acelaşi număr de ingineri – 8 ca şi pînă la reducere, nu poate fi calificată ca încălcare a procedurii, deoarece conform art. 88 alin. (3) Codul muncii locul de muncă redus nu poate fi restabilit în statele unităţii pe parcursul anului calendaristic în care a avut loc concedierea salariatului care l-a ocupat. După expirarea unui an calendaristic, adică după 01 ianuarie 2012, angajatorul este în drept să reintroducă această funcţie în statele de personal şi acţiunile lui nu pot fi contestate.
Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Întreprinderea de Stat „Centrul Resurselor Informaţionale de Stat „Registru” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.
Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că argumentele Întreprinderii de Stat „Centrul Resurselor Informaţionale de Stat „Registru” formulate în recurs se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei. Instanţa de apel şi prima instanţă au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către Întreprinderea de Stat „Centrul Resurselor Informaţionale de Stat „Registru” , în esenţa lui, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC.
Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor. 4 Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respins. Or recursul, exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.
Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Întreprinderea de Stat „Centrul Resurselor Informaţionale de Stat „Registru” ca inadmisibil.
În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de către Întreprinderea de Stat „Centrul Resurselor Informaţionale de Stat „Registru” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru 5