2ra-3681/13 — Anularea ordinului de concediere, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la serviciu, indemnizaţiei pentru concediul medical, compensaţiei în locul restabilirii la lucru şi repararea prejudiciului moral

prima instanţă: I. Stepanov dosarul nr. 2ra-3681/13 instanţa de apel: Iu. Cimpoi, A. Doga, M. Guzun ÎNCHEIERE 20 noiembrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Vera Macinskaia, Ion Vîlcov examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Osoianu Nicolae, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Osoianu Nicolae împotriva Întreprinderii de Stat „Cris Registru” cu privire la anularea ordinului de concediere, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la serviciu, indemnizaţiei pentru concediul medical, compensaţiei în locul restabilirii la lucru şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 20 martie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de către Întreprinderea de Stat „Cris Registru”, casată hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 17 decembrie 2012 şi emisă o nouă hotărîre, c o n s t a t ă La 14 martie 2012 Osoianu Nicolae a depus cerere de chemare în judecată împotriva Întreprinderii de Stat „Cris Registru” cu privire la anularea ordinului de concediere, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la serviciu, indemnizaţiei pentru concediul medical, compensaţiei în locul restabilirii la lucru şi repararea prejudiciului moral. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, începînd din anul 1994 dînsul a activat în cadrulÎntreprinderii de Stat „Cris Registru” deţinînd mai multe funcţii. În baza contractului individual de muncă nr. 2880 din 01 februarie 2011, încheiat cu pîrîtul, a fost angajat în funcţia de inspector la Secţia evidenţă şi documentare a populaţiei mun.

Bălţi al subdiviziunilor teritoriale a Direcţiei de Documentare a Populaţiei pentru perioada concediului pentru îngrijirea copilului a Lilianei Trifiniuc, începînd cu data de 01 februarie 2011. Prin ordinul Întreprinderii de Stat „Cris Registru” nr. 323-p din 13 iulie 2011 a fost concediat din funcţie, în temeiul art. 82 lit. f) Codul muncii – expirarea termenului contractului individual de muncă pe durata determinată. Menţionează reclamantul că, Lilianei Trifiniuc i-a fost acordat concediu pentru îngrijirea copilului minor, însă la data de 09 iulie 2011 aceasta a fost rechemată din concediu şi în aceiaşi zi a fost emis ordinul de concediere în privinţa sa.

După rechemarea din concediu, Trifiniuc Liliana a activat doar 3 zile şi a plecat înapoi în concediu de îngrijire a copilului, astfel consideră reclamantul că rechemarea Lilianei Trifiniuc din concediul de îngrijire a copilului a avut loc intenţionat, pentru a se crea artificial condiţie de încetare a termenului contractului individual de muncă nr. 2880 din 01 februarie 2011 încheiat cu dînsul. De asemenea, indică reclamantul că a fost concediat în perioada cînd se afla în concediu medical, fapt ce contravine normelor legislaţiei în vigoare, şi anume a prevederilor art. 86 al. (2) Codul muncii. La fel, concedierea sa a avut loc cu încălcarea prevederilor art. 83 al. (1) Codul muncii, dînsul nefiind înştiinţat în scris cu 10 zile înainte.

Susţine reclamantul că, prin concedierea ilegală a fost lipsit de dreptul de a munci, fiindu-i cauzate prejudicii materiale şi morale. Solicită reclamantul anularea ordinului de concediere nr. 323-p din 13 iulie 2011, încasarea de la pîrît în beneficiul său a salariului pentru absenţa forţată de la muncă, plăţilor pentru concediile medicale şi a compensaţiei în locul restabilirii la lucru, precum şi compensarea prejudiciului moral. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 17 decembrie 2012 acţiunea a fost admisă parţial, s-a dispus anularea ordinului nr. 323-p din 13 iulie 2011 „Cu privire la încetarea contractului individual de muncă cu salariatul”, prin care Osoianu Nicolae a fost concediat, s-a încasat de la Întreprinderea de Stat „Cris Registru” în beneficiul lui Osoianu Nicolae indemnizaţia pentru aflarea în concediul medical pentru perioada 07 iulie 2011 – 30 decembrie 2011 în sumă de 17476,05 lei, compensaţia în locul restabilirii la muncă în mărime de 3 salarii medii lunare în sumă de 11 391,54 lei şi a compensaţiei prejudiciului moral în mărimea unui salariu mediu lunar – 3797,18 lei. În rest acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 martie 2013 apelul declarat de către Întreprinderea de Stat „Cris Registru” a fost admis, casată hotărîrea primei instanţe şi emisă o nouă hotărîre prin care acţiunea a fost respinsă.

La 20 mai 2013, în termenul prevăzut de lege, Osoianu Nicolae a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel cu menţinerea hotărîrii primei instanţe. Recurentul în motivarea recursului a indicat că la emiterea deciziei instanţa de apel a apreciat arbitrar circumstanţele pricinii şi a aplicat eronat normele de drept material. La 07 octombrie 2013 în adresa Întreprinderii de Stat „Cris Registru” a fost expediată copia recursului declarat de către Osoianu Nicolae, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei la recurs. La 08 noiembrie 2013 Întreprinderea de Stat „Cris Registru” a depus referinţă, în care a cerut respingerea recursului declarat şi menţinerea deciziei instanţei de apel ca fiind legală şi întemeiată.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii 2 Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Osoianu Nicolae nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1), (2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, din materialele dosarului rezultă că, prin prezenta cerere de chemare în judecată recurentul-reclamant Osoianu Nicolae a solicitat anularea ordinului de concediere nr. 323-p din 13 iulie 2011, încasarea de la Întreprinderea de Stat „Cris Registru” în beneficiul său a salariului pentru absenţa forţată de la muncă, plăţilor pentru concediile medicale şi a compensaţiei în locul restabilirii la lucru, precum şi compensarea prejudiciului moral. Conform art. 82 al.

(1) lit. f) Codul muncii, contractul individual de muncă încetează în circumstanţe ce nu depind de voinţa părţilor în caz de expirare a termenului contractului individual de muncă pe durată determinată – de la data prevăzută în contract, cu excepţia cazului cînd raporturile de muncă continuă de fapt 3 şi nici una dintre părţi nu a cerut încetarea lor, precum şi a cazului prevăzut la art.83 alin.(3). Conform art. 83 alin. (3) Codul muncii, contractul individual de muncă pe durată determinată încheiat pentru perioada îndeplinirii obligaţiilor de muncă ale salariatului al cărui contract individual de muncă este suspendat sau care se află în concediul respectiv (art.55 lit.a)) încetează în ziua reîntoarcerii acestui salariat la lucru.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că concedierea recurentului-reclamant Osoianu Nicolae a avut loc legal, în condiţiile în care contractul individual de muncă nr. 2880 din 01 februarie 2011 a fost încheiat pe perioadă determinată, şi anume pe perioada concediului de îngrijire a copilului a salariatei Trifiniuc Liliana. Or, recurentul-reclamant Osoianu Nicolae a fost angajat în funcţia de inspector la Secţia evidenţă şi documentare a populaţiei mun. Bălţi al subdiviziunilor teritoriale a Direcţiei de Documentare a Populaţiei din cadrul Întreprinderii de Stat „Cris Registru” pînă la revenirea salariatului, la caz Lilianei Trifiniuc, din concediul de îngrijire a copilului.

Nu pot fi reţinute argumentele recurentului precum că concedierea sa a avut loc cu încălcarea art. 86 al. (2) Codul muncii, deoarece prevederile normei de drept menţionate sînt aplicabile la desfacerea din iniţiativa angajatorului a contractelor individuale de muncă încheiate pe durată nedeterminată, ceea ce nu este relevant cazului din speţă. Nu pot fi reţinute nici argumentele recurentului precum că a fost concediat înainte de termen în lipsa cazurilor prevăzute de legislaţia în vigoare, deoarece recurentul nu a fost concediat din iniţiativa administraţiei, dar datorită reluării activităţii de către persoana în funcţia căruia a fost angajat pe perioada determinată. Nu poate fi reţinut nici argumentul recurentului precum că administraţia intimatului a creat artificial condiţia de încetare a contractului de muncă, Trifiniuc Liliana activînd doar 3 zile după întreruperea concediului pentru îngrijirea copilului, deoarece legislaţia muncii, şi anume art. 124 al.

(3) Codul muncii nu prevede careva interdicţii privind modalitatea folosirii concediului pentru îngrijirea concediului. Or, conform normei de drept enunţate, concediul parţial plătit pentru îngrijirea copilului poate fi folosit integral sau pe părţi în orice timp, pînă cînd copilul va împlini vîrsta de 3 ani. Nu pot fi reţinute nici argumentele recurentului precum că instanţa de apel a interpretat şi aplicat eronat normele de drept material, deoarece Curtea de Apel Chişinău a examinat pricina sub toate aspectele şi a dat o apreciere corectă probelor prezentate în raport cu normele juridice aplicate, invocarea de către recurent a motivelor respective fiind lipsită de oricare temei factologic şi necorespunzătoare la cazul speţei.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie accentuează că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4), fără a examina temeinicia acestora. 4 Alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei pentru casare a deciziei recurate, şi urmează a fi respinse.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei degajate de CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speţa Purcell contra Irlandei, hotărârea din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor indicate în procesul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat deja în modul corespunzător. Astfel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Osoianu Nicolae ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (1) şi (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Osoianu Nicolae se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Vera Macinskaia Ion Vîlcov 5