2ra-479/14 — Privind anularea ordinului de concediere

Instanţa de fond: Judecătoria Rîşcani – C. Vîrlan Dosarul nr. 2ra-479/14 Instanţa de apel: CA Chişinău – A. Minciuna, L. Bulgac, L. Popova ÎNCHEIERE 22 ianuarie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie În componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu, Judecătorii Vera Macinskaia, Ion Vîlcov, judecînd chestiunea admisibilităţii recursului declarat de către Carazan Dmitri, în pricină civilă la cererea de chemare în judecată a lui Carazan Dmitri împotriva Întreprinderii de Stat Centrul Resurselor Informaţionale de Stat “Registru” privind anularea ordinului de concediere, modificarea datei concedierii, achitarea compensaţiei pentru concediul medical, repararea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 25 septembrie 2013, prin care s-a respins apelul declarat de către Carazan Dmitri, c o n s t a t ă: La 07 iunie 2011 Carazan Dmitri a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva ÎS CRIS “Registru” privind declararea nulităţii clauzei contractuale din acordul suplimentar nr. 2514/2 din 02 iunie 2009 la contractul individual de muncă, anularea ordinului de concediere din 14 iulie 2010, încasarea despăgubirii pentru absenţa forţată de la muncă, încasarea compensaţiei suplimentare în locul restabilirii în funcţie şi încasarea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii Carazan Dmitri a invocat că, a încheiat cu ÎS CRIS “Registru” contract individual de muncă pe un termen determinat şi anume pînă la 22 iulie 2010. La momentul expirării termenului contractului menţionat, se aflat în concediu medical, iar conform art. 82 alin. (2) Codul Muncii şi art. 86 alin. (2) Codul Muncii, nu se admite concedierea salariatului în perioada aflării lui în concediu medical. Consideră Carazan Dmitri că, conform art. 83 Codul Muncii, angajatorul ÎS CRIS „Registru” urma să îi aducă la cunoştinţă despre eventuala concediere în formă scrisă în termen de 10 zile pînă la ziua concedierii.

Solicită Carazan Dmitri, anularea ordinului nr. 231p din 14 iulie 2011, obligarea ÎS CRIS “Registru” să modifice data concedierii din 23 iulie 2010 în 01 noiembrie 2010, obligarea ÎS CRIS “Registru” să achite îndemnizaţia pentru concediul medical pentru perioada 23 iulie 2010 – 31 octombrie 2010 în sumă de 15.630 lei, cît şi suma de 9.252 lei cu titlu de remunerare unică, încasarea despăgubirilor morale în sumă de 100.000 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani din 21 martie 2013, s-a respins cererea de chemare în judecată depusă de Carazan Dmitri, ca neîntemeiată. Curtea de Apel Chişinău prin decizia din 25 septembrie 2013, a respins apelul declarat de către Carazan Dmitri şi a menţinut hotărîrea instanţei de fond din 21 martie 2013. La 28 noiembrie 2013, Carazan Dmitri a înaintat cerere de recurs, solicitînd casarea deciziei instanţei de apel, cu remiterea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel.

Drept temei al recursului înaintat, Carazan Dmitri a invocat că, instanţa de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată (art. 432 alin. (2) lit. a) şi b) CPC). Verificînd materialele dosarului prin prisma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ ajunge la concluzia că recursul declarat de Carazan Dmitri nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel. Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată, Carazan Dmitri, a invocat că, instanţa de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată (art. 432 alin. (2) lit. a) şi b) CPC). În speţă, Colegiul menţionează că, recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare. Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurentul şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

Astfel, dispoziţiile art. 432 alin. (2), (3) CPC au caracter de concretizare a motivului de recurs, determinînd cazurile concrete în prezenţa cărora se consideră că normele de drept material şi procedural au fost încălcate sau eronat aplicate, astfel că recursul exercitat conform secţiunii a 2-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. 2 Iar, alin. (4) al aceluiaş articol, stipulează că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Astfel, în conformitate cu art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Totodată, călăuzindu-se de art. 440 CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC al RM şi anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. În legătură cu cele constatate, examinînd argumentele cererii de recurs prin prisma normelor legale ce reglementează relaţiile dintre părţi, ţinînd cont de actele anexate la dosar, se constată că recursul înaintat de Carazan Dmitri împotriva deciziei instanţei de apel nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC al RM.

Potrivit celor expuse, în temeiul art. 432, 433, 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE : Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Carazan Dmitri, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 25 septembrie 2013, în pricină civilă la cererea de chemare în judecată a lui Carazan Dmitri împotriva Întreprinderii de Stat Centrul Resurselor Informaţionale de Stat “Registru” privind anularea ordinului de concediere, modificarea datei concedierii, achitarea compensaţiei pentru concediul medical, repararea prejudiciului material şi moral. Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Ion Vîlcov 3