2ra-1183/14 — Anularea ordinului de concediere

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE A R.MOLDOVA

Prima instanţă: Judecătoria Rîşcani mun. Chişinău (judecător I. Stepanov ) Instanţa de apel: Curtea de Apel Chişinău (judecători N. Vascan, E. Clim, E Fistican) Dosarul nr.2ra-1183/14 ÎNCHEIERE Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ 16 aprilie 2014 mun.

Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, în componenţa: Preşedintele completului Ala Cobăneanu Judecători Vera Macinskaia, Dumitru Mardari examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de Burghelea Miroslava împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 23 octombrie 2013, adoptate în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Burghelea Miroslava împotriva Întreprinderii de Stat „CRIS Registru” privind anularea ordinului nr.692-P din 17 octombrie 2012 şi încasarea prejudiciului moral în mărime de 8000 lei, a c o n s t a t a t: La 22 ianuarie 2013 Burghelea Miroslava s-a adresat cu cerere de chemare în judecată către Întreprinderii de Stat ”CRIS Registru” cu privire la anularea Ordinului N692-P din 17 octombrie 2012 privind încetarea Contractului individual de muncă nr.3977 din 06 septembrie 2007, modificat pin Acordul suplimentar N.3977/7 din 20 iunie 2012 şi încasarea prejudiciului moral, în sumă de 8 000 lei şi cheltuielilor de asistenţă juridică.

In motivarea cererii de chemare in judecata, s-a invocat că cu 07 iunie 2007, în baza Contractului Individual de Muncă nr.3977 a fost angajată temporar în calitate de inspector la Întreprinderii de Stat ”CRIS Registru” în perioada concediului pentru îngrijirea copilului angajatei Munteanu Natiela. Ulterior prin acordurile suplimentare din 12 septembrie 2007, 01 aprilie 2008, 25 iulie 2008, 01 iunie 2009, 22 iulie 2010, 01 februarie 2011, 20 iunie 2012, Contractului Individual de Muncă a fost prelungit, pînă la data de 19 iunie 2015, însă la 23 octombrie 2012, i s-a comunicat despre încetarea Contractului Individual de Muncă, începînd cu data de 22 octombrie 2012, pe motiv că angajata Mariana Bulgar, revine înainte de termen, la serviciu, din concediul pentru îngrijirea copilului minor.

Considera Burghelea Miroslava că a fost concediată cu încălcarea prevederilor art.83 alin.3 Codul Muncii. Prin hotărârea judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 29 martie 2013 a fost admisă parţial cererea de chemare în judecată înaintată de Burghelea Miroslava 1 împotriva Întreprinderii de Stat „CRIS Registru” s-a anulat ordinul Întreprinderii de Stat „CRIS Registru” nr.692-P din 17 octombrie 2012 cu privire la încetarea contractului individual de muncă nr.3977 din 06 septembrie 2012, modificat prin acordul suplimentar nr.3977/7 din 20 iunie 2012 ca ilegal, s-a încasat din contul Întreprinderii de Stat „CRIS Registru” în beneficiul Miroslavei Burghelea prejudiciul moral în mărime de un salariu mediu lunar, în mărime de 4290 lei şi cheltuieli de asistenţă juridică în mărime de 4500 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 23 octombrie 2013, a fost admis apelul declarat de Întreprinderea de Stat „CRIS Registru”, s-a casat hotărîrea judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău şi s-a emis o nouă hotărîre prin care cererea de chemare în judecată înaintată de Burghelea Miroslava împotriva Întreprinderii de Stat „CRIS Registru” privind anularea ordinului nr.692-P din 17 octombrie 2012 şi încasarea prejudiciului moral în mărime de 8000 lei s-a respins ca neîntemeiată. La adoptarea soluţiei sale, instanţa de apel a ajuns la concluzia că prima instanţă, nu a verificat obiectiv circumstanţele cauzei şi a dat probelor administrate o apreciere eronată, concluzionînd că hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 29 martie 2013 urmează a fi casată. La 10 februarie 2014, Burghelea Miroslava a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea integrală a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 23 octombrie 2013, cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 23 octombrie 2013. În motivarea recursului recurentul Burghelea Miroslava a indicat că, decizia instanţei de apel, este vădit ilegală a fost adoptată cu aplicarea eronată a normelor de drept material, şi este pasibilă casării. Instanţa de apel a calificat greşit prevederile contractului individual de muncă nr.3977 din 06 septembrie 2007, acesta a fost modificat prin multiple acorduri suplimentare, termenul fiind stabilit pînă la 19 iunie 2015. Raporturile de muncă dintre Burghelea Miroslava şi Întreprinderea de Stat „CRIS Registru” au continuat din 06 iunie 2007 pînă la 17 octombrie 2012 atingînd limita de 5 ani.

În asemenea condiţii urma să aplice prevederile art.54 alin. 2 Codul Muncii. Instanţa a neglijat normele prevăzute la art.251 şi art. 86 alin. 2) Codul Muncii. Prin referinţa depusă la 04 aprilie 2014 Întreprinderea de Stat „CRIS Registru” a invocat că instanţa de apel corect a examinat toate argumentele, a apreciat probele, a stabilit circumstanţele faptice a raportului litigios juridic. A indicat că contractul individual de muncă încheiat între Burghelea Miroslava şi Întreprinderea de Stat „CRIS Registru” a fost unul temporar fapt care a expres menţionat în contract.

Instanţa de apel corect a aplicat legea materială, întruct nu a avut loc concedierea Miroslavei Burghelea, dar încetarea contractului individual de muncă în temeiul art.82 lit. f) Codul muncii, deoarece relaţiile de muncă au fost pentru o perioadă determinată, care au încetat la 17 octombrie 2012. Recurentul Burghelea Miroslava a invocat că cu Decizia Curţii de Apel a făcut cunoştinţă la 10 ianuarie 2014, deci s-a conformat prevederilor legale şi recursul declarat la 10 februarie 2014 este depus în termen. 2 În conformitate cu art.432 Cod de Procedură Civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Analizând modul în care recurentul şi-a exercitat dreptul la recurs, Colegiul consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive. Potrivit art. 437 alin.(1) lit. f) Cod de Procedură Civilă cererea de recurs trebuie să conţină, printre altele, esenţa şi temeiurile recursului, argumentul ilegalităţii deciziei atacate”. Totodată, participanţii la proces sunt în drept să declare recurs numai în cazul în care invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) sau (4) Cod de Procedură Civilă. Astfel, recursul împotriva deciziei instanţei de apel este o cale de atac de drept, vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziţie contestat.

Colegiul constată că argumentele invocate de recurent în cererea de recurs vizează temeinicia deciziei instanţei de apel şi a hotărârii instanţei de fond şi ar putea fi încadrate temeiul prevăzut de art. 386 alin.(1) lit. b) Cod de Procedură Civilă, aplicabil doar procedurii de apel. Asemenea temei nu se regăseşte în art. 432 Cod de Procedură Civilă aplicabil recursului. Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Cod de Procedură Civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de Procedură Civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de Procedură Civilă. Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Cu referire la argumentul recurentului privind aplicarea eronată de către instanţele judecătoreşti inferioare a normelor de drept material, Colegiul menţionează că în cererea de recurs nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea eronată a normelor de drept material şi din care circumstanţe aceasta rezultă.

Colegiul reţine că acest argument al recurentului poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudenţa sa constantă că art. 6 paragraful 1 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva deciziei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.

Astfel din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a apreciat probele din dosar şi a aplicat corect normele de drept material şi de drept procedural, completul Colegiului civil, 3 comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia că recursul declarat de Burghelea Miroslava nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Cod de Procedură Civilă şi, drept urmare, este inadmisibil. În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de Procedură Civilă, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Se recunoaşte inadmisibil recursul declarat de Burghelea Miroslava împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 23 octombrie 2013. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Preşedintele completului, Ala Cobăneanu Judecători Vera Macinskaia Dumitru Mardari 4