2ra-2451/15 — Cu privire la anularea acordului suplimentar la contractul individual de muncă, anularea ordinului de încetare a contractului de muncă, încasarea salariului, a prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată

dosarul nr.2ra-2451/15 prima instanţă – C. Vîrlan instanţa de apel – N. Traciuc, M. Anton, Iu. Cotruță ÎNCHEIERE 30 septembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, Svetlana Filincova Judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari examinînd recursul declarat de către Întreprinderea de Stat ”CRIS Registru”, la cererea de chemare în judecată înaintată de Buruiană Valeriu împotriva Întreprinderii de Stat ”CRIS Registru” cu privire la declararea nulității clauzei contractuale din acordul suplimentar cu nr. 3217/2 din 26 decembrie 2012 la contractul individual de muncă, anularea ordinului de încetare a contractului individual de muncă din 26 decembrie 2013 nr. 734p, încasarea despăgubirii pentru absența forțată de la muncă, încasarea prejudiciului moral și cheltuielile de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 martie 2015, prin care a fost casată integral hotărîrea Judecătoriei Rîșcani mun.Chișinău din 04 noiembrie 2014, fiind adoptată o hotărîre nouă de admitere a pretențiilor, c o n s t a t ă: La 17 februarie 2014, reclamantul Buruiană Valeriu a depus cerere de chemare în judecată împotriva Întreprinderii de Stat „CRIS Registru”,

solicitînd anularea ordinului nr. 734 p din 26 decembrie 2013 şi restabilirea în funcţie din data concedierii 31 decembrie 2013 în funcţia de inginer coordonator al Secţiei înmatriculare vehicule a Direcţiei înregistrare a transportului şi calificare a conducătorilor auto al Întreprinderii de Stat „CRIS Registru”, declararea nulă a Acordului suplimentar privind efectuarea unor modificări în Contractul individual de muncă nr. 3217/2 din 26 decembrie 2012, cu referire la stabilirea duratei contractului de muncă pe termen determinat pînă la 31 decembrie 2013, ca fiind ilegal pe motiv că, funcţia de inginer coordonator, exercitată de subsemnat, poartă caracter nedeterminat; încasarea salariului pentru perioada absenţei de la serviciu din vina pîrîtului începînd cu 31 decembrie 2013 (data concedieri) şi pînă la data repunerii în serviciu; compensarea prejudiciului moral în mărime de 10 salarii medii lunare și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii Buruiană Valeriu a invocat că, la 01 octombrie 2005, conform contractului individual de muncă nr. 3217, semnat cu pîrîtul a fost investit în funcţia de metodist categoria I al Biroului acte normative şi metodologie al Direcţiei principale înregistrare a transportului şi calificare a conducătorilor auto al Centrului registrelor de stat (numit în prezent Întreprinderea de Stat ”CRIS Registru”), începînd cu 01 octombrie 2005 pe durată nedeterminată, cu salariul de funcție-1800 lei. La 11 octombrie 2005, conform Acordului suplimentar nr.3217/1, privind efectuarea unor modificări la contractul individual de muncă, semnat cu pîrîtul, reclamantul a fost avansat, din funcţia de metodist categoria I, în funcţia de șef al direcţiei principale înregistrare a transportului şi calificare a conducătorilor auto al Centrului registrelor de stat, cu exercitarea acestei funcţii din 10 octombrie 2005, fiindu-i stabilit salariul de funcţie de 2800 lei.

Începînd cu 22 iulie 2008, potrivit Acordului suplimentar nr.3217/2, la iniţiativa pîrîtului, a fost modificat contractul individual de muncă nr. 3217 din 01 octombrie 2005 la capitolul ce ţine de durata contractului, fiindu-i stabilită durata determinată a contractului de muncă pe perioada din 22 iulie 2008 şi pînă la 22 iulie 2010, fiind tot odată majorat salariul de funcție pînă la suma de 3005 lei/lună. Tot atunci pîrîtul i-a explicat că, este o modificare tehnică şi pur formală, semnată cu majoritatea angajaţilor, care nu merită a fi luată în considerare, deoarece la expirarea acestui termen relaţiile de muncă vor fi neapărat prelungite. La 10 iunie 2010, prin scrisoarea nr. 01.12.1206, pîrîtul l-a avertizat că, la 22 iulie 2010 expiră durata contractului individual de muncă, semnat 01 octombrie 2005, iar la 19 iulie 2010 i-a fost propusă, la iniţiativa pîrîtului, semnarea unui nou Contract individual de muncă sub acelaşi număr.

Conform acestui contract (din 19 iulie 2010) pîrîtul, avînd ca motiv unele modificări efectuate în cadrul întreprinderii, l-a angajat în funcţia de inginer coordonator al secţiei înmatriculare vehicule a direcţiei documentare mijloace de transport a departamentului documentare, începînd cu 23 iulie 2010 şi pînă la 22 iulie 2011, fiindu-i majorat concomitent şi salariul de funcţie la suma de 5600 lei/lună. Pîrîtul din nou l-a asigurat că durata contractului specificată în contract poartă doar un caracter formal, ori funcţia pe care o exercita avea statut de lucru permanent, contractul fiindu-i prelungit anterior de fiecare dată la expirarea termenului stabilit.

La data de 02 iunie 2011, prin scrisoarea nr. 01/1241, pîrîtul din nou l-a anunţat despre expirarea la 22 iulie 2011 a duratei contractului din 23 iulie 2010, iar la 08 iulie 2011 potrivit Acordului nr. 3217/1, contrasemnat de ambele părţi, a fost prelungită durata contractului pînă la data de 31 decembrie 2012, fiindu-i concomitent majorat şi salariul la suma de 5800 lei/lună.

La data de 26 decembrie 2012, tot la iniţiativa pîrîtului, conform Acordului suplimentar nr. 3217/2 la contractul de muncă, contrasemnat de ambele părţi, durata contractului a fost prelungită pînă la data de 31 decembrie 2013. Prin urmare, fiind ferm convins că clauza contractuală cu privire la durata determinată a contractului individual de muncă poartă doar un caracter formal, la data de 04 decembrie 2013, cînd a fost avertizat din nou despre expirarea termenului contractului de muncă din 31 decembrie 2013, a fost convins că relaţiile de muncă între părți vor fi continuate în aceeaşi manieră în care s-a procedat anterior de fiecare dată.

La 26 decembrie 2013 pîrîtul Întreprinderea de Stat ”CRIS Registru” a emis ordinul nr.734 p „cu privire la încetarea contractului individual de muncă cu salariaţii”, prin care Buruiană Valeriu a fost concediat din serviciu, începînd cu 31 decembrie 2013 din funcţia de inginer coordonator al secţiei înmatriculare vehicule a direcţiei înregistrare a transportului şi calificare a conducătorilor auto, conform prevederilor art.82 lit.f) din Codul muncii, expirarea termenului contractului individual de muncă pe durată determinată. Nu este de acord cu ordinul menţionat, îl consideră neîntemeiat şi ilegal din motivele că, a fost angajat al Întreprinderii de Stat ”CRIS Registru” încă începînd cu 01 octombrie 2005 şi pe toată perioadă de timp și-a exercitat obligaţiile de funcţie conştiincios şi cu maximă responsabilitate.

Remarcă că, serviciul pe care-l presta, conform art. 82 lit.f) Codul Muncii, nu avea caracter de muncă temporară, fiind executat pe durata a opt ani în mod continuu. Astfel, că Întreprinderea de Stat ”CRIS Registru” nu era în drept să-l elibereze din funcția deținută. Susţine că, prevederile din contractul individual de muncă, completate cu Acordul suplimentar nr. 3217/2 din 26 decembrie 2012, care stabilesc caracterul de acţiune al contractului individual de muncă, încheiat pe termen determinat în locul caracterului permanent, care de fapt a şi avut loc, cade cert sub incidenţa art. 84 alin. (4) din Codul muncii, fapt care impune nulitatea acestei prevederi ilegale.

Indică că, pîrîtul Întreprinderea de Stat ”CRIS Registru” a ignorat inclusiv și prevederile art. 87 din Codul muncii, care statuează categoric că, încetarea raporturilor de muncă în baza art.82 alin.f) din Codul muncii, se admite doar după consultarea prealabilă a organului (organizatorului) sindical din unitate. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 04 noiembrie 2014, acţiunea lui Buruiană Valeriu împotriva Întreprinderii de Stat „CRIS Registru” privind declararea nulităţii clauzei contractuale din acordul suplimentar cu nr. 3217/2 din 26 decembrie 2012 la contractul individual de muncă din 26 decembrie 2013 nr.734p, încasarea despăgubirii pentru absenţa forţată de la muncă, a prejudiciului moral şi a cheltuielilor de judecată, a fost respinsă ca nefondată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 19 martie 2015 a fost admis apelul declarat de Buruiană Valeriu, s-a casat hotărîrea Judecătoriei Rîșcani mun.

Chișinău din 04 noiembrie 2014, fiind pronunțată o hotărîre nouă, prin care: s-a anulat ordinul Întreprinderii de Stat ”CRIS Registru” nr. 734p din 26 decembrie 2013 cu privire la încetarea contractului individual de muncă cu salariatul Buruiană Valeriu la data de 31 decembrie 2013 în temeiul art. 82 lit.f) din codul muncii; s-a declarat nul Acordul suplimentar nr. 3217/2 din 26 decembrie 2012 referitor la stabilirea duratei contractului de muncă pe termen determinat pînă la 31 decembrie 2013 salariatului Buruiană Valeriu, ca fiind ilegal; s-a încasat din contul Întreprinderii de Stat ”CRIS Registru” în beneficiul lui Buruiană Valeriu salariul pentru absența forțată de la muncă pentru perioada 01 ianuarie 2014-19 martie 2015 (data restabilirii), în sumă de 113 442, 62 lei (una sută treisprezece mii patru sute patruzeci și doi lei, 62 bani); s-a încasat din contul Întreprinderii de Stat ”CRIS Registru” în beneficiul lui Buruiană Valeriu prejudiciul moral în mărime de 3 salarii medii în sumă de 22 839 lei (douăzeci două mii optsute treizeci și nouă) și cheltuielile de judecată legate de asistența juridică în sumă de 5000 lei.

În rest, pretențiile lui Buruiană Valeriu împotriva Întreprinderii de Stat ”CRIS Registru” cu privire la încasarea despăgubirii morale s-au respins ca neîntemeiate. În temeiul art. 256 Codul de procedură civilă, decizia în partea restabilirii reclamantului Buruiană Valeriu în funcția de inginer coordonator al secției înmatriculare vehicule a direcției înregistrare a transportului și calificare a conducătorilor auto al Întreprinderii de Stat ”CRIS Registru” și încasarea unui salariu mediu lunar în mărime de 7 613, 36 lei (șapte mii șase sute treisprezece mii, 36 lei) se execută imediat. Invocînd ilegalitatea acestei decizii, la 16 aprilie 2015, Întreprinderea de Stat ”CRIS Registru” a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului declarat, casarea integrală a deciziei instanţei de apel, cu menținea hotărîrii primei instanţe.

În motivarea recursului Întreprinderea de Stat ”CRIS Registru” a indicat că, decizia instanţei de apel a fost adoptată cu aplicarea eronată a normelor de drept material şi au fost încălcate normele de drept procedural.

A invocat, că temeinicia emiteri ordinului nr. 734-p din 26 decembrie 2013 prin care s-a dispus încetarea contractului individual de muncă în privința intimatului a fost justificată pe deplin, deoarece Buruiană Valeriu face trimitere la prevederile legislației muncii ce reglementează relațiile de muncă între angajator și angajat, încheiate pe perioade nedeterminate, care nu au aplicabilitate asupra persoanelor concediate în temeiul art.82 lit.f) Codul Muncii, care prevede că contractul individual de muncă încetează în circumstanțe ce nu depind de voința părților în caz de expirare a termenului individual de muncă pe durată determinată- de la data prevăzută în contract, astfel conform contractului inividual de muncă încheiat între Buruiană Valeriu și Întreprinderea de Stat ”CRIS Registru” acesta a expirat la data de 31 decembrie 2013. Indică, că la data de 21 noiembrie 2013 Buruiană Valeriu a luat cunoștință sub semnătură cu scrisoarea nr. 01/2952 din 19 noiembrie 2013 privind preavizarea despre expirarea termenului contractului individual de muncă încheiat între dl. Buruiană Valeriu și Întreprinderea de Stat ”CRIS Registru” la data de 31 decembrie 2013, astfel de către angajator a fost respectată condiția stabilită de art. 83 alin. (1) Codul Muncii.

De asemenea, conform alin. (3) art. 81 din Codul Muncii, ordinul de încetare a contractului individual de muncă se aduce la cunoștința salariatului, sub semnătură, cel tîrziu la data eliberării din serviciu, ceea ce a și fost îndeplinit de către angajator, și anume la data de 26 decembrie 2013 dlui Buruiană Valeriu i s-a adus la cunoștinșă sub semnătură ordinul de încetare a contractului său individual de muncă. Totodată, consideră recurentul că referirea reclamantului/ intimat la prevederile art. 87, 89, 90 din Codul Muncii nu au relevanță asupra cazului dat, deoarece raporturile de muncă au încetat între dl. Buruiană Valeriu și Întreprinderea de Stat ”CRIS Registru” în baza art. 82 lit.f) Codul Muncii și nu în baza temeiurilor prevăzute de articolele menționate de către Buruiană Valeriu în cererea de chemare în judecată, temeiuri/norme de drept care nu se referă /nu sunt aplicabile prezentului litigiu.

Reieșind din cele expuse, afirmă recurentul că acțiunile Întreprinderii de Stat ”CRIS Registru” în raporturile de muncă apărute, modificate și ulterior încetate cu Buruiană Valeriu au purtat un caracter strict legal. În conformitate cu art. 439 alin (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Conform scrisorii de înștiințare anexată la materialele dosarului rezultă că, copia deciziei instanţei de apel din 19 martie 2015, a fost expediată participanților la proces la data de 25 iunie 2015 (f.d.115), însă nu există dovadă de citare legală, motiv pentru care instanța de recurs consideră că recurentul, declarînd recursul la data de 16 aprilie 2015, s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen. Analizând modul în care recurentul şi-a exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanţei de apel atacate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă. Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţele aplicînd corect normele de drept material şi de drept procedural.

Subsecvent, în conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Tot odată, Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Argumentele invocate de Întreprinderea de Stat ”CRIS Registru” poartă un caracter declarativ, se combat cu probele administrate şi nu au suport legal. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind corect probele administrate a emis o hotărîre legală, iar argumentele invocate de Întreprinderea de Stat ”CRIS Registru” în cererea de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de Întreprinderea de Stat ”CRIS Registru” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Svetlana Filincova Judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari